Ultimele jocuri cu care ne-am delectat - impresii
- Thread starter Styr
- Start date
- Joined
- Sep 2, 2005
- Messages
- 4,500
BF3. Dupa citeva zile de joaca SP si MP l-am sters. Nici macar n-am terminat SP-ul.
Jocul a rulat OK la Ultra, n-am intimpinat nicio problema tehnica (bine, asta dupa ce mi-am marit swap-ul, dar e vina mea nu a EA-ului).
SP-ul e scriptat la greu si ma seaca de mor fazele de genu' apasta tasta aia si apoi tasta ailalta de nspe ori ca sa treci de punctul cu pricina. Dar e drept ca BF e multiplayer asa ca nimic de comentat despre SP ca nu e specific pentru BF.
MP-ul. E primul shuter online pe care-l joc asa ca a fost o experienta destul de traumatizanta.
Am cerut si sfaturi pe forumuri si am inteles ca ar fi bine sa o iau usurel in modul Conquest pe harti de maxim 24 jucatori ca sa inteleg si io ceva despre joc. Am inteles pe dreq. M-am facut injiner si m-am suit in tancuri, ATV-uri (sau cum naiba se numesc chestiile alea), avioane, elicoptere dar pina la urma am ajuns la aceeasi goana bezmetica de la un obiectiv la altul.
N-am inteles cine ma omoara, n-am inteles cine hotaraste cind se termina jocul, n-am inteles in cine tre' sa trag, n-am inteles nimic. Tot ce mi-a ramas in cap a fost o topaiala continua la full-speed si tras haotic in tot ce nu are albastru/verde in frunte si la finalul meciului sa primesc niste rewards pentru chestii de care n-am habar.
E drept ca n-am stat sa studiez f'un manual sau ceva, dar nici nu mai am chef sa iau la bibilit un joc daca nu-l pot invata din mers.
Una peste alta am ajuns la concluzia ca shuterele online nu-s de mine. Nu zic ca BF3 e naspa sau ceva, pur si simplu nu mi se potrivesc.
Jocul a rulat OK la Ultra, n-am intimpinat nicio problema tehnica (bine, asta dupa ce mi-am marit swap-ul, dar e vina mea nu a EA-ului).
SP-ul e scriptat la greu si ma seaca de mor fazele de genu' apasta tasta aia si apoi tasta ailalta de nspe ori ca sa treci de punctul cu pricina. Dar e drept ca BF e multiplayer asa ca nimic de comentat despre SP ca nu e specific pentru BF.
MP-ul. E primul shuter online pe care-l joc asa ca a fost o experienta destul de traumatizanta.
Am cerut si sfaturi pe forumuri si am inteles ca ar fi bine sa o iau usurel in modul Conquest pe harti de maxim 24 jucatori ca sa inteleg si io ceva despre joc. Am inteles pe dreq. M-am facut injiner si m-am suit in tancuri, ATV-uri (sau cum naiba se numesc chestiile alea), avioane, elicoptere dar pina la urma am ajuns la aceeasi goana bezmetica de la un obiectiv la altul.
N-am inteles cine ma omoara, n-am inteles cine hotaraste cind se termina jocul, n-am inteles in cine tre' sa trag, n-am inteles nimic. Tot ce mi-a ramas in cap a fost o topaiala continua la full-speed si tras haotic in tot ce nu are albastru/verde in frunte si la finalul meciului sa primesc niste rewards pentru chestii de care n-am habar.
E drept ca n-am stat sa studiez f'un manual sau ceva, dar nici nu mai am chef sa iau la bibilit un joc daca nu-l pot invata din mers.
Una peste alta am ajuns la concluzia ca shuterele online nu-s de mine. Nu zic ca BF3 e naspa sau ceva, pur si simplu nu mi se potrivesc.
In cazul asta stick to STALKER si METRO 2033. Aud ca o sa apara si STALKER 2. Oricum se pare ca nu esti singurul care nu se omoara dupa SP-ul din BF3.
Last edited:
bogdan192
Membru Senior
- Joined
- Oct 6, 2004
- Messages
- 976
Some mindless mayhem is in order. COD:MW3? De la CoD 2 incoace a fost multiplayer shooter-ul of choice pentru mine. Cu un mare plus pentru CoD4. Astea fiind spuse, BF2 a avut un single player mult mai bine realizat decat clona asta de BF3 si acolo in multiplayer chiar puteai sa faci ravagii in vegetatie cu puscoacele, nu ca in BF3 unde tre sa tragi cu tunul intr-o usa ca sa o spargi. Dar hey, ai avioane de vanatoare and that makes it all better.
De ciuda ca BF3 e ditai flopul m-am apucat sa joc iar Warhammer 40000 Dawn of War II: Chaos Rising.
De ciuda ca BF3 e ditai flopul m-am apucat sa joc iar Warhammer 40000 Dawn of War II: Chaos Rising.
dreamer
Little Devil
- Joined
- Mar 22, 2004
- Messages
- 1,860
CoD:MW3 single-player: strict continuarea MW2, cu aceleasi plusuri si minusuri, nimic nou sub soare. Cel mai enervant este ca adesea jocul nu este decat un film interactiv in care trebuie sa tragi in anumiti inamici mergand pe o anumita ruta. No free will. 
IceCub
Membru Senior
- Joined
- Jun 27, 2005
- Messages
- 2,486
Am jucat weekend-ul asta COD MW3 (single player) care a fost ok-"ish". Cam multa alergare si de multe ori ma evervau cei din echipa care ma tot grabeau sa fac ceva imediat, desi am invatat sa-i ignor.
Dupa ce am terminat COD, am zis sa incerc BF3, dar din pacate GeForce-ul meu GT240 nu se impaca bine cu jocul, asa ca am renuntat. Oricum nu mi-a placut gameplay-ul si nici nu am reusit sa-mi dau seama de ce e asa pretentios la capitolul GPU din moment ce nu pare cu nimic mai "shiny" decat COD MW3.
Dupa ce am terminat COD, am zis sa incerc BF3, dar din pacate GeForce-ul meu GT240 nu se impaca bine cu jocul, asa ca am renuntat. Oricum nu mi-a placut gameplay-ul si nici nu am reusit sa-mi dau seama de ce e asa pretentios la capitolul GPU din moment ce nu pare cu nimic mai "shiny" decat COD MW3.
Velkan
Moderator
- Joined
- Oct 30, 2006
- Messages
- 2,058
Assassin's Creed Revelations continuă povestea din Brotherhood și încheie în paralel ciclul narativ al lui Ezio și Altair. Ezio ajunge în Istanbul în căutarea cheilor de la biblioteca din vechea fortăreață a Asasinilor din Masyaf, unde se pare că Altair a ascuns ceva important, și se implică totodată în conflictul dintre bizantini și otomani pentru controlul orașului. Intercalat, prin intermediul respectivelor chei (artefacte), Ezio retrăiește momente din viața unui Altair bătrîn, scîrbit de degradarea Ordinului, aflat mult timp într-un exil autoimpus, și reîntors în Masyaf spre sfîrșitul vieții pentru a îndrepta lucrurile (Altair dînd genunchi în freză la peste 80 de ani e cea mai tare chestie din lume). Reîntoarcerea lui Ezio la Masyaf e destul de emoționantă, iar cine a jucat AC o să recunoască drumul pe care l-a parcurs și Altair în urmă cu 400 de ani. 
Ca lungime, cred că e cam 1/3 din AC2, ceea ce, cu toate intrigile secundare, e satisfăcător.
Ca gameplay, jocul e mai degrabă o perfecționare a formulei anterioare, avînd puține elemente noi - una dintre lame a fost înlocuită cu hookblade, care permite deplasarea rapidă între clădiri pe cablu (mișto, dar prea rar utilizabil ca să conteze) și face cățărarea mai rapidă; acum poți să confecționezi bombe cu efecte date de ingredientele folosite; a apărut un minijoc stil tower defense: dacă îți crește notorietatea prea mult, Templierii îți atacă ascunzătorile, iar Ezio trebuie să dirijeze defensiva (evitabil dacă promovezi un ucenic la rang de Master Assassin și îl pui responsabil de ascunzătoarea respectivă); execuțiile sînt mult mai violente decît în jocurile anterioare.
Remarc din nou că conceptul lui Ezio de subtil e armură strălucitoare, ghioagă plus satîr atîrnate la curea, arbaletă în spate, centură cu pumnale și otrăvuri la brîu, simbol mare al Asasinilor pe piept și cea mai amenințătoare glugă din Istanbul. „Oh, stai să mă camuflez între măicuțele alea.”
Pentru mine, e un final solid al celui de-al doilea ciclu din seria AC, singura problemă fiind că nu e la fel de inovator ca AC2 sau Brotherhood. Cine nu a jucat nimic din serie să nu înceapă cu Revelations, pentru că n-o să priceapă nimic.
Ca lungime, cred că e cam 1/3 din AC2, ceea ce, cu toate intrigile secundare, e satisfăcător.
Ca gameplay, jocul e mai degrabă o perfecționare a formulei anterioare, avînd puține elemente noi - una dintre lame a fost înlocuită cu hookblade, care permite deplasarea rapidă între clădiri pe cablu (mișto, dar prea rar utilizabil ca să conteze) și face cățărarea mai rapidă; acum poți să confecționezi bombe cu efecte date de ingredientele folosite; a apărut un minijoc stil tower defense: dacă îți crește notorietatea prea mult, Templierii îți atacă ascunzătorile, iar Ezio trebuie să dirijeze defensiva (evitabil dacă promovezi un ucenic la rang de Master Assassin și îl pui responsabil de ascunzătoarea respectivă); execuțiile sînt mult mai violente decît în jocurile anterioare.
Remarc din nou că conceptul lui Ezio de subtil e armură strălucitoare, ghioagă plus satîr atîrnate la curea, arbaletă în spate, centură cu pumnale și otrăvuri la brîu, simbol mare al Asasinilor pe piept și cea mai amenințătoare glugă din Istanbul. „Oh, stai să mă camuflez între măicuțele alea.”
Pentru mine, e un final solid al celui de-al doilea ciclu din seria AC, singura problemă fiind că nu e la fel de inovator ca AC2 sau Brotherhood. Cine nu a jucat nimic din serie să nu înceapă cu Revelations, pentru că n-o să priceapă nimic.
Deus Ex: Human Revolution. Da, s-a mai pomenit de el, dar inca o parere in plus nu strica.
Grafica: spalata, eleganta, curata. Nimic de dat pe spate tehnologic, ci doar un designer bun.
Sunet: nu straluceste, nu rugineste, fix cat trebuie. Voice acting potrivit.
Story: nu e foarte originala, dar acopera bine subiectul.
Gameplay: bun. Foarte bun. Asta e punctul forte al jocului. Poti juca in orice stil vrei, de la shoot'em all la "we are the shadows"; din pacate experienta obtinuta jucand covert (no kills, just knockouts) e mult mai mare decat shooter style, atat de mare incat te face sa adopti stilul asta; nu e rau, dar ia mult mai mult timp sa trimiti la culcare cu pastila romaneasca (un pumn in cap si o palma dupa ceafa) 5 tipi intr-o camera fara ca ceilalti 4 sa scoata combat rifle cand te-ai luat de primul amic al lor decat sa scoti combat rifle si sa golesti un incarcator in ei sau, mai simplu, sa le arati modul de functionare al unei grenade pe viu.
Replay value: daca nu il joci din prima pe easy nu prea ai de ce sa il joci a doua oara; daca il joci o data pe easy chiar ai de ce sa il mai joci ca sa vezi cum e pe un nivel serios de dificultate.
Overall: unul din cele mai bune jocuri din ultima vreme; nu ca ar fi inghesuiala la titlu Dar e totusi al treilea din serie, oricat de bun ar fi e greu sa mai ai elementul de noutate din Deux Ex de acum 11 ani.
Grafica: spalata, eleganta, curata. Nimic de dat pe spate tehnologic, ci doar un designer bun.
Sunet: nu straluceste, nu rugineste, fix cat trebuie. Voice acting potrivit.
Story: nu e foarte originala, dar acopera bine subiectul.
Gameplay: bun. Foarte bun. Asta e punctul forte al jocului. Poti juca in orice stil vrei, de la shoot'em all la "we are the shadows"; din pacate experienta obtinuta jucand covert (no kills, just knockouts) e mult mai mare decat shooter style, atat de mare incat te face sa adopti stilul asta; nu e rau, dar ia mult mai mult timp sa trimiti la culcare cu pastila romaneasca (un pumn in cap si o palma dupa ceafa) 5 tipi intr-o camera fara ca ceilalti 4 sa scoata combat rifle cand te-ai luat de primul amic al lor decat sa scoti combat rifle si sa golesti un incarcator in ei sau, mai simplu, sa le arati modul de functionare al unei grenade pe viu.
Replay value: daca nu il joci din prima pe easy nu prea ai de ce sa il joci a doua oara; daca il joci o data pe easy chiar ai de ce sa il mai joci ca sa vezi cum e pe un nivel serios de dificultate.
Overall: unul din cele mai bune jocuri din ultima vreme; nu ca ar fi inghesuiala la titlu
Dar e totusi al treilea din serie, oricat de bun ar fi e greu sa mai ai elementul de noutate din Deux Ex de acum 11 ani.
Velkan
Moderator
- Joined
- Oct 30, 2006
- Messages
- 2,058
Assassin's Creed. Mi se pare un exemplu bun de idee bună dezvoltată insuficient. Acuma, cu siguranță îl subestimez pentru că e ultimul din serie pe care îl joc, iar celelalte sînt incomparabil mai complexe.
Au ales foarte bine epoca și cadrul acțiunii, povestea, în mare, e interesantă, orașele arată bine, deși sînt cam monotone și lipsite de repere topografice (probabil și motivul pentru care misiunea mea preferată a fost cea din zona portuară din Acra, pentru că e singura care se diferențiază în vreun fel de restul), iar cățăratul e mișto, deși nu ți se dă la fel de mare libertate ca în jocurile următoare.
Problema principală e repetitivitatea. Dacă la primii 3 cetățeni salvați nu sînt probleme, cînd ajungi la al 38-lea și nu poți să pleci imediat că trebuie să-ți mulțumească ăla, încep să zboare tastaturi (evident, pentru cine face toate obiectivele secundare). Punctele de belvedere, care în AC2 sînt puse în vîrful vîrfului catedralei Santa Maria del Fiore și alte d-astea, și sînt mișto de escaladat, sînt aici niște turnulețe amărîte care nu fac decît să îți mănînce din timp, și care oricum nu dezvăluie planul orașului pe minimap (ceea ce mi se pare stupid). Informatorii de prin orașe, care îți dau misiuni secundare, sînt doar elemente în plus de pierdut timpul, pentru că nu contribuie cu nimic concret la rezolvarea misiunii - în ultima misiune, în Ierusalim, îți zice unul să te folosești de scholars ca să nu te vadă gărzile; serios? cum plm crezi c-am ajuns pînă aici neștiind asta? Altceva: la prima deplasare către Acra, Ierusalim și Damasc nu îți dau waypoint, trebuie s-o iei pe jos de fiecare dată - am învățat dracu' pe de rost drumul ăla dinspre Masyaf.
Sistemul de luptă nu e prea fericit, cum nu e în nici un joc din serie de altfel, dar măcar în astea noi e mai divers.
Dacă sînteți fani și vreți să le aveți pe toate terminate (cazul meu), e acceptabil. Dacă nu vă interesează în mod special seria, dar ați auzit că e mișto, băgați direct AC2 și Brotherhood, c-o să înțelegeți și povestea.
Au ales foarte bine epoca și cadrul acțiunii, povestea, în mare, e interesantă, orașele arată bine, deși sînt cam monotone și lipsite de repere topografice (probabil și motivul pentru care misiunea mea preferată a fost cea din zona portuară din Acra, pentru că e singura care se diferențiază în vreun fel de restul), iar cățăratul e mișto, deși nu ți se dă la fel de mare libertate ca în jocurile următoare.
Problema principală e repetitivitatea. Dacă la primii 3 cetățeni salvați nu sînt probleme, cînd ajungi la al 38-lea și nu poți să pleci imediat că trebuie să-ți mulțumească ăla, încep să zboare tastaturi (evident, pentru cine face toate obiectivele secundare). Punctele de belvedere, care în AC2 sînt puse în vîrful vîrfului catedralei Santa Maria del Fiore și alte d-astea, și sînt mișto de escaladat, sînt aici niște turnulețe amărîte care nu fac decît să îți mănînce din timp, și care oricum nu dezvăluie planul orașului pe minimap (ceea ce mi se pare stupid). Informatorii de prin orașe, care îți dau misiuni secundare, sînt doar elemente în plus de pierdut timpul, pentru că nu contribuie cu nimic concret la rezolvarea misiunii - în ultima misiune, în Ierusalim, îți zice unul să te folosești de scholars ca să nu te vadă gărzile; serios? cum plm crezi c-am ajuns pînă aici neștiind asta? Altceva: la prima deplasare către Acra, Ierusalim și Damasc nu îți dau waypoint, trebuie s-o iei pe jos de fiecare dată - am învățat dracu' pe de rost drumul ăla dinspre Masyaf.
Sistemul de luptă nu e prea fericit, cum nu e în nici un joc din serie de altfel, dar măcar în astea noi e mai divers.
Dacă sînteți fani și vreți să le aveți pe toate terminate (cazul meu), e acceptabil. Dacă nu vă interesează în mod special seria, dar ați auzit că e mișto, băgați direct AC2 și Brotherhood, c-o să înțelegeți și povestea.
bogdan192
Membru Senior
- Joined
- Oct 6, 2004
- Messages
- 976
Kingdoms of Amalur: Reckoning. E placut. Un RPG care nu se ia foarte tare in serios, dar care a iesit cum trebuie. Gametime cam 200 de ore estimate de producatori, eu il joc de vreo 4-5 zile (cat am stat in casa cu piciorul dupa gat) si nu m-a plictisit.
