Ultimele jocuri cu care ne-am delectat - impresii

BF3. Dupa citeva zile de joaca SP si MP l-am sters. Nici macar n-am terminat SP-ul.
Jocul a rulat OK la Ultra, n-am intimpinat nicio problema tehnica (bine, asta dupa ce mi-am marit swap-ul, dar e vina mea nu a EA-ului).

SP-ul e scriptat la greu si ma seaca de mor fazele de genu' apasta tasta aia si apoi tasta ailalta de nspe ori ca sa treci de punctul cu pricina. Dar e drept ca BF e multiplayer asa ca nimic de comentat despre SP ca nu e specific pentru BF.
MP-ul. E primul shuter online pe care-l joc asa ca a fost o experienta destul de traumatizanta.
Am cerut si sfaturi pe forumuri si am inteles ca ar fi bine sa o iau usurel in modul Conquest pe harti de maxim 24 jucatori ca sa inteleg si io ceva despre joc. Am inteles pe dreq. M-am facut injiner si m-am suit in tancuri, ATV-uri (sau cum naiba se numesc chestiile alea), avioane, elicoptere dar pina la urma am ajuns la aceeasi goana bezmetica de la un obiectiv la altul.
N-am inteles cine ma omoara, n-am inteles cine hotaraste cind se termina jocul, n-am inteles in cine tre' sa trag, n-am inteles nimic. Tot ce mi-a ramas in cap a fost o topaiala continua la full-speed si tras haotic in tot ce nu are albastru/verde in frunte si la finalul meciului sa primesc niste rewards pentru chestii de care n-am habar.
E drept ca n-am stat sa studiez f'un manual sau ceva, dar nici nu mai am chef sa iau la bibilit un joc daca nu-l pot invata din mers.

Una peste alta am ajuns la concluzia ca shuterele online nu-s de mine. Nu zic ca BF3 e naspa sau ceva, pur si simplu nu mi se potrivesc.

 

Aia pare luată din MW3, tbh.

 

Assassin's Creed Revelations continuă povestea din Brotherhood și încheie în paralel ciclul narativ al lui Ezio și Altair. Ezio ajunge în Istanbul în căutarea cheilor de la biblioteca din vechea fortăreață a Asasinilor din Masyaf, unde se pare că Altair a ascuns ceva important, și se implică totodată în conflictul dintre bizantini și otomani pentru controlul orașului. Intercalat, prin intermediul respectivelor chei (artefacte), Ezio retrăiește momente din viața unui Altair bătrîn, scîrbit de degradarea Ordinului, aflat mult timp într-un exil autoimpus, și reîntors în Masyaf spre sfîrșitul vieții pentru a îndrepta lucrurile (Altair dînd genunchi în freză la peste 80 de ani e cea mai tare chestie din lume). Reîntoarcerea lui Ezio la Masyaf e destul de emoționantă, iar cine a jucat AC o să recunoască drumul pe care l-a parcurs și Altair în urmă cu 400 de ani.

Ca lungime, cred că e cam 1/3 din AC2, ceea ce, cu toate intrigile secundare, e satisfăcător.

Ca gameplay, jocul e mai degrabă o perfecționare a formulei anterioare, avînd puține elemente noi - una dintre lame a fost înlocuită cu hookblade, care permite deplasarea rapidă între clădiri pe cablu (mișto, dar prea rar utilizabil ca să conteze) și face cățărarea mai rapidă; acum poți să confecționezi bombe cu efecte date de ingredientele folosite; a apărut un minijoc stil tower defense: dacă îți crește notorietatea prea mult, Templierii îți atacă ascunzătorile, iar Ezio trebuie să dirijeze defensiva (evitabil dacă promovezi un ucenic la rang de Master Assassin și îl pui responsabil de ascunzătoarea respectivă); execuțiile sînt mult mai violente decît în jocurile anterioare.

Remarc din nou că conceptul lui Ezio de subtil e armură strălucitoare, ghioagă plus satîr atîrnate la curea, arbaletă în spate, centură cu pumnale și otrăvuri la brîu, simbol mare al Asasinilor pe piept și cea mai amenințătoare glugă din Istanbul. „Oh, stai să mă camuflez între măicuțele alea.”

Pentru mine, e un final solid al celui de-al doilea ciclu din seria AC, singura problemă fiind că nu e la fel de inovator ca AC2 sau Brotherhood. Cine nu a jucat nimic din serie să nu înceapă cu Revelations, pentru că n-o să priceapă nimic.

 

Mda, de fo' doo zile am cam uitat de WoT cu Revelations asta...
Ieri s-a facut 12 noaptea si cu greu m-am dus la culcare, mai ales ca aveam 4 den-uri in flacari.

 

Assassin's Creed. Mi se pare un exemplu bun de idee bună dezvoltată insuficient. Acuma, cu siguranță îl subestimez pentru că e ultimul din serie pe care îl joc, iar celelalte sînt incomparabil mai complexe.

Au ales foarte bine epoca și cadrul acțiunii, povestea, în mare, e interesantă, orașele arată bine, deși sînt cam monotone și lipsite de repere topografice (probabil și motivul pentru care misiunea mea preferată a fost cea din zona portuară din Acra, pentru că e singura care se diferențiază în vreun fel de restul), iar cățăratul e mișto, deși nu ți se dă la fel de mare libertate ca în jocurile următoare.

Problema principală e repetitivitatea. Dacă la primii 3 cetățeni salvați nu sînt probleme, cînd ajungi la al 38-lea și nu poți să pleci imediat că trebuie să-ți mulțumească ăla, încep să zboare tastaturi (evident, pentru cine face toate obiectivele secundare). Punctele de belvedere, care în AC2 sînt puse în vîrful vîrfului catedralei Santa Maria del Fiore și alte d-astea, și sînt mișto de escaladat, sînt aici niște turnulețe amărîte care nu fac decît să îți mănînce din timp, și care oricum nu dezvăluie planul orașului pe minimap (ceea ce mi se pare stupid). Informatorii de prin orașe, care îți dau misiuni secundare, sînt doar elemente în plus de pierdut timpul, pentru că nu contribuie cu nimic concret la rezolvarea misiunii - în ultima misiune, în Ierusalim, îți zice unul să te folosești de scholars ca să nu te vadă gărzile; serios? cum plm crezi c-am ajuns pînă aici neștiind asta? Altceva: la prima deplasare către Acra, Ierusalim și Damasc nu îți dau waypoint, trebuie s-o iei pe jos de fiecare dată - am învățat dracu' pe de rost drumul ăla dinspre Masyaf.

Sistemul de luptă nu e prea fericit, cum nu e în nici un joc din serie de altfel, dar măcar în astea noi e mai divers.

Dacă sînteți fani și vreți să le aveți pe toate terminate (cazul meu), e acceptabil. Dacă nu vă interesează în mod special seria, dar ați auzit că e mișto, băgați direct AC2 și Brotherhood, c-o să înțelegeți și povestea.

 

Velkan, Revelations a fost facut mai mult de umplutura, sa scoata ceva pe piata pana iese AC3. Singurul aspect la care s-au incercat imbunatatiri si creare de continut mai bogat a fost multiplayeru'.

 

De-aia am zis AC2 și Brotherhood.