Tocmai am terminat şi cea de-a treia carte din ciclul A Song of Ice and Fire a lui George R.R. Martin. O revoluţie a fantasy-ului medieval, mult mai realistic, unde zânele nu sunt întotdeauna bune, fetele de împăraţi mai calcă strâmb, Făt Frumos este mâncat de balaur sau o vinde pe Cosânzeana pentru bani, şi nimeni nu trăieşte fericit până la adânci bătrâneţi, pentru că cineva trebuie să se răzbune.
Personajele sunt foarte complexe, detaliate în timp (capitolele sunt împărţite pe personaje), aflând astfel că nimeni nu este alb sau negru, aşa cum pare la început, ci un gri mai mult sau mai puţin întunecat, ba chiar cu schimbări rapide de nuanţă când ajunge la capătul răbdărilor. Nimeni nu face un bine de dragul binelui, are un scop precis sau e doar un efect advers. Autorul nu se jenează să omoare personajele în mijlocul acţiunii, răsturnările de situaţie fiind (un pic cam) dese (pentru gustul meu) în cea de-a treia carte (se adunaseră cam multe personaje, au mai trebuit rărite ).
Abia aştept cartea a patra, A Feast for Crows (din 6 (sau mai multe?)), care va veni în toamnă se pare. Până atunci, trilogia His Dark Materials, un steampunk recomandat de un prieten, şi va apărea şi volumul 32 din Discworld...
Personajele sunt foarte complexe, detaliate în timp (capitolele sunt împărţite pe personaje), aflând astfel că nimeni nu este alb sau negru, aşa cum pare la început, ci un gri mai mult sau mai puţin întunecat, ba chiar cu schimbări rapide de nuanţă când ajunge la capătul răbdărilor. Nimeni nu face un bine de dragul binelui, are un scop precis sau e doar un efect advers. Autorul nu se jenează să omoare personajele în mijlocul acţiunii, răsturnările de situaţie fiind (un pic cam) dese (pentru gustul meu) în cea de-a treia carte (se adunaseră cam multe personaje, au mai trebuit rărite ).
Abia aştept cartea a patra, A Feast for Crows (din 6 (sau mai multe?)), care va veni în toamnă se pare. Până atunci, trilogia His Dark Materials, un steampunk recomandat de un prieten, şi va apărea şi volumul 32 din Discworld...