Wilkie Collins - Piatra lunei
Ce este mai frumos decat sa te trezesti dimineata cu capul cimpoi si ochii impaianjeniti? Va spun imediat: sa citesti o carte pana pe la ora trei dimineata si sa nu o lasi din mana pana nu o termini.
Toranaga stie
.
Piatra lunei face parte din aceasta categorie.
Actiunea romanului are la baza peripetiile unui diamant indian foarte important pentru brahmani care este furat de catre un ofiter in timpul unui atac intreprins de colonistii englezi asupra unui templu. Acest ofiter lasa mostenire diamantul familiei Verinder. El aduce bucurie pentru scurt timp dar si necazuri manifestate in special prin instalarea unui haos in familie din momentul in care se presupune ca diamantul este furat. Desi lasa impresia ca misterul va fi rezolvat in primele pagini cu ajutorul respectabilului detectiv Cuff, autorul decide sa tina cititorul in suspans pana la finalul romanului despre care va asigur ca este cu totul diferit fata de cum este creionat la inceput.
Intamplarile sunt povestite pe rand de personajele cheie din carte, existand o evidenta continuitate intre ele. In acest mod, Wilkie reuseste cu succes sa iasa din tipare datorita modului de abordare a redarii evenimentelor chiar daca este un pic derutant la inceput dar sa si formeze o imagine reala a societatii de vita nobila din acel timp, romanul capatand astfel un dublu rol. Vom intalni tipul inimos, inteligent sau credincios dar si tipul vicios, lacom sau chiar fanatic din punct de vedere religios.
Wilkie nu ezita sa ofere cititorului si niste invataminte practice cu putin iz comic prin intermediul batranului Betteredge care afirma sus si tare ca "Robinson Crusoe" e ca o biblie pentru el (in fapt, invatamintele sunt chiar din Robinson Crusoe):
"Nu cumva sa credeti ca vorbeste un om nepriceput, cand afirm raspicat ca nu s-a scris niciodata carte mai buna decat
Robinson Crusoe si nici n-o sa se mai scrie. Cartea asta am cercetat-o ani de zile si intotdeauna am gasit in ea un prieten, prietenul adevarat care, vorba ceea, la nevoie se cunoaste. Cand sunt suparat sau necajit, leacul meu e
Robinson Crusoe. Cand am nevoie de un sfat, citesc
Robinson Crusoe. Cand nevasta-mea ma cicalea intr-una pe vremuri, deschideam
Robinson Crusoe."
"Nu citii nici cinci minute si ajunsei la cuvintele urmatoare:
Ceea ce iubim in ziua de azi vom uri maine. Dintr-o data mi se lamuri in gand ce aveam de facut. In acea zi tineam neaparat sa raman in slujba de logofat; dar a doua zi, dupa cum arata
Robinson Crusoe, aveam sa fiu impotriva acestui lucru."
"
...ce nebunie este sa te apuci de ceva, inainte de a cantari bine daca esti sau nu in stare sa duci lucrurile pana la capat. Acum bagati bine de seama ca am deschis din intamplare cartea la locul cu pricina si doar cu o zi inainte de a ma apuca de aceasta treaba nechibzuita. Ei, daca nici asta nu se cheama presimtire, atunci cum s-o mai fi chemand?"
"Nici cinci minute nu citii si dadui peste cuvintele astea minunate:
Teama de primejdie este de zeci de mii de ori mai inspaimantatoare decat primejdia insasi; si pentru noi, povara nelinistii este mai grea decat raul care ne nelinisteste. Daca vreun om se mai indoieste de cartea asta,
Robinson Crusoe, si dupa ce a citit randurile de mai sus inseamna ca nu intelege adevarul vietii."
Pentru cei interesati, cartea a aparut la
Editura Tineretului in anul 1965.
Cateva
date despre Wilkie Collins.