Marius '95
troubleShooter
Se gasesc in librarii? Daca da, unde si cat costa?
Ultima carte citită
- Thread starter unic
- Start date
sabertooth
Membru Senior
sabertooth
Membru Senior
Acum doua minute am terminat de citit o carte care mi-a placut foarte mult in special pentru modul cum a fost scrisa: fraze scurte care parca te biciuie. Limbajul: un pic mai colorat.
Titlu: Street Photography For the Purist de Chris Weeks
Titlu: Street Photography For the Purist de Chris Weeks
unic
Membru Senior
Am terminat de citit seria Hyperion, scrisă de Dan Simmons (Hyperion, The Fall of Hyperion, Endymion, The Rise of Endimion).
Per total, una dintre cele mai bune serii pe care le-am citit, în orice caz cea mai bună din ultimii ani. Mi s-a părut foarte interesantă evoluţia Bisericii Catolice pe parcursul cărţilor (deşi puţin previzibilă) ca şi direcţiile divergente de evoluţie a diferitelor grupuri umane.
Dacă vreţi, puteţi găsi cărţile şi la noi (în engleză, la Librăria Nautilus, de pildă) sau puteţi cumpăra primul volum tradus (tocmai a apărut în română la Nemira). Atenţie, primul volum nu explică mai nimic, face doar mizanplasul, ca să zic aşa.
Per total, una dintre cele mai bune serii pe care le-am citit, în orice caz cea mai bună din ultimii ani. Mi s-a părut foarte interesantă evoluţia Bisericii Catolice pe parcursul cărţilor (deşi puţin previzibilă) ca şi direcţiile divergente de evoluţie a diferitelor grupuri umane.
Dacă vreţi, puteţi găsi cărţile şi la noi (în engleză, la Librăria Nautilus, de pildă) sau puteţi cumpăra primul volum tradus (tocmai a apărut în română la Nemira). Atenţie, primul volum nu explică mai nimic, face doar mizanplasul, ca să zic aşa.
lai
meh
Io tocmai am cetit Fragile Things, o colectie de povestioare si poezii (pe alea nu le-am citit 
) scrise de Neil Gaiman. Faine, misto, interesante.
Amu m-am apucat de inca o carte din seria Discworld, Thief of Time.
) scrise de Neil Gaiman. Faine, misto, interesante. Amu m-am apucat de inca o carte din seria Discworld, Thief of Time.
whiskas
Chronic suicidal
Jucătorii non-A
Să mă ia dracu', io n-am mai citit de vreme bună.
Mă paște, totuși, Jucătorii non-A și bucuria lecturilor lui A. E. van Vogt.
Să mă ia dracu', io n-am mai citit de vreme bună.
Mă paște, totuși, Jucătorii non-A și bucuria lecturilor lui A. E. van Vogt.
Scytale
Twisted Mentat
Eu am un moratoriu personal pe van Vogt inca cativa ani pana incep sa pot sa-l diger.
Intre timp am citit prequels to Dune (House Atreides, House Harkonnen si House Corrino) si impartasesc parerea lui unic. Mi se par de umplutura. Dune avea ca background universul feudal si conservator, si trecea prin o gramada de motive despre ecologie, umanitate, evolutie, etc. Prequelurile sunt doar niste romane (slabe) de actiune in peisajul feudal Dune, care explica (fortat, pentru ca motivatiile personajelor si interactiunile dintre ele sunt liniare si slabe) unele chestii. Toti sunt caricaturizati in cartile alea: si atreizii, si harkonnenii, si corinii, mai ales fremenii. Puradelul lui Herbert nu a introdus nici un byte de informatie noua in universul lui ta-xo. Bleah.
In continuare, antologiile Gardner Dozois editate de Nemira, patru volume, care sunt de fapt volumele 22 si 23 din antologiile originale, scoase de Nemira intr-o ordine inteleasa doar de ei (vol. 1 si 2 sunt vol 23, 3 si 4 sunt vol. 22). Axate pe hard, fiecare volum are o poveste geniala, vreo 2 bunicele si restul destul de OK. Bune de avut, si de citit daca n-aveti altceva.
Acum caut in continuare cartea a treia din Abatia - care am inteles ca va fi reeditata dupa targul de carte (prima carte a fost reeditata deja, a doua pana in targul de carte, a treia... in curand; nu prea se gaseste pentru ca prima editie a fost scoasa de o editura obscura in tiraj mic) - urmatorul Greg Egan, o sa ma uit si pe seria Hyperion (sper sa nu ma enerveze ca seria lui Orson Scott Card) si alte bucati din universul extins Dune (desi dupa ce am vazut ce poate odrasla lui Herbert in prequels m-am cam dezumflat). Despre Lumea Fluviului ce ziceti, merita?
Intre timp am citit prequels to Dune (House Atreides, House Harkonnen si House Corrino) si impartasesc parerea lui unic. Mi se par de umplutura. Dune avea ca background universul feudal si conservator, si trecea prin o gramada de motive despre ecologie, umanitate, evolutie, etc. Prequelurile sunt doar niste romane (slabe) de actiune in peisajul feudal Dune, care explica (fortat, pentru ca motivatiile personajelor si interactiunile dintre ele sunt liniare si slabe) unele chestii. Toti sunt caricaturizati in cartile alea: si atreizii, si harkonnenii, si corinii, mai ales fremenii. Puradelul lui Herbert nu a introdus nici un byte de informatie noua in universul lui ta-xo. Bleah.
In continuare, antologiile Gardner Dozois editate de Nemira, patru volume, care sunt de fapt volumele 22 si 23 din antologiile originale, scoase de Nemira intr-o ordine inteleasa doar de ei (vol. 1 si 2 sunt vol 23, 3 si 4 sunt vol. 22). Axate pe hard, fiecare volum are o poveste geniala, vreo 2 bunicele si restul destul de OK. Bune de avut, si de citit daca n-aveti altceva.
Acum caut in continuare cartea a treia din Abatia - care am inteles ca va fi reeditata dupa targul de carte (prima carte a fost reeditata deja, a doua pana in targul de carte, a treia... in curand; nu prea se gaseste pentru ca prima editie a fost scoasa de o editura obscura in tiraj mic) - urmatorul Greg Egan, o sa ma uit si pe seria Hyperion (sper sa nu ma enerveze ca seria lui Orson Scott Card) si alte bucati din universul extins Dune (desi dupa ce am vazut ce poate odrasla lui Herbert in prequels m-am cam dezumflat). Despre Lumea Fluviului ce ziceti, merita?
war4peace
Membru Senior
Lumea Fluviului e "a must".
Ideea este genială, dar atenţie! La un moment dat (începând de prin volumul 3), Farmer o cam lungeşte şi încâlceşte, astfel că sfârşitul trebuie să devină forţat; ultimul volum e de umplutură şi mult prea lung, dar, mă rog, nimeni nu-i perfect.
Nu vreau să intru în detalii pe motive de spoilers; oricum, recomand seria overall.
Ideea este genială, dar atenţie! La un moment dat (începând de prin volumul 3), Farmer o cam lungeşte şi încâlceşte, astfel că sfârşitul trebuie să devină forţat; ultimul volum e de umplutură şi mult prea lung, dar, mă rog, nimeni nu-i perfect.
Nu vreau să intru în detalii pe motive de spoilers; oricum, recomand seria overall.
webvertise
Membru
Am citit SEO Book, de Aaron Wall. Usor de digerat, plina de informatii utile. Subiectul e foarte specific (optimizare pentru motoarele de cautare), dar abordeaza si teme mai dverse (campanii pay-per-click tin si de marketing online, nu neaparat de SEO).
Daca va pasioneaza Internetul, e o carte buna, e cartea de SEO care imi place cel mai mult si am de gand sa o recitesc.
Daca va pasioneaza Internetul, e o carte buna, e cartea de SEO care imi place cel mai mult si am de gand sa o recitesc.
unic
Membru Senior
Părerea mea despre Lumea Fluviului e cumva ambivalentă. Atunci când am citit primul volum am fost dat pe spate. L-am recitit imediat (ceea ce mi se întâmplă foarte rar, de obicei trece ceva vreme până să recitesc o carte). Abia am aşteptat să apară şi următorul. Pe măsură ce volumele se tot înmulţeau, entuziasmul meu s-a cam topit. Ideea cred şi acum că e genială, dar mai departe cărţile devin din ce în ce mai slabe. Sunt de citit, dar parcă nu îmi pot scoate din minte un Philip Jose Farmer imaginar, care îşi verifică banii din cont după fiecare volum scos, cu un zâmbet mulţumit şi uşor dispreţuitor pe faţă.
Despre trilogia Jihadului Butlerian a lui Brian Herbert nu ştiu ce să zic. Dacă cele trei case nu ţi-au plăcut, cestelalte sunt şi mai proaste. E drept, nu se compară cu volumele Hunters of Dune şi Sandworms of Dune, care sunt stupide de-a dreptul, cum parcă stupide sunt toate personajele din ele. Da, sunt supărat ...
Am mai terminat în vacanţa de 1 mai Poarta, de Frederick Pohl (a apărut de curând la Nemira, nu dau linkul că văd ca a murit site-ul editurii). Ideea mi-a plăcut (un asteroid abandonat de o civilizaţie mult mai avansată, plin cu navete automate care duc în diferite locuri din univers, dar nimeni nu a putut determina încă unde). E ca un joc de-a baba oarba. Riscurilesunt foarte mari (mulţi prospectori nu se mai întorc) dar beneficiile pot fi pe măsură, daca ai noroc. Scriitură lejeră, uşurică, bună de o zi la soare, pe şezlong.
Despre trilogia Jihadului Butlerian a lui Brian Herbert nu ştiu ce să zic. Dacă cele trei case nu ţi-au plăcut, cestelalte sunt şi mai proaste. E drept, nu se compară cu volumele Hunters of Dune şi Sandworms of Dune, care sunt stupide de-a dreptul, cum parcă stupide sunt toate personajele din ele. Da, sunt supărat ...
Am mai terminat în vacanţa de 1 mai Poarta, de Frederick Pohl (a apărut de curând la Nemira, nu dau linkul că văd ca a murit site-ul editurii). Ideea mi-a plăcut (un asteroid abandonat de o civilizaţie mult mai avansată, plin cu navete automate care duc în diferite locuri din univers, dar nimeni nu a putut determina încă unde). E ca un joc de-a baba oarba. Riscurilesunt foarte mari (mulţi prospectori nu se mai întorc) dar beneficiile pot fi pe măsură, daca ai noroc. Scriitură lejeră, uşurică, bună de o zi la soare, pe şezlong.
chrisTian
Membru
Citit de Greg Egan Scara lui Schild si Carantina, dupa descrierea facuta de Scytale, care m-a incitat. Sunt primele carti din care invat matematica si fizica la modul greu. Se vede clar faptul ca autorul este un absolvent de matematica. Pentru mine, sunt trecute la categoria carti grele - greu de citit, greu de urmarit.
chrisTian
Membru
John Hopkins: Confesiunile unui asasin economic - gasita accidental intr-o librarie, ramasese de la Saptamana Financiara.
Cartea beneficiaza de mult hype pe net - link si cine o citeste vede ca pe buna dreptate. In aceasta carte se arata, cu cifre si acte, cum statele unificate ii sclavagizeaza pe toti cei care au o resursa naturala buna de a fi folosita in interesul lor. Exemple interesante mi s-au parut Ecuador (din cauza petrolului de sub padurea amazoniana dispare verdeata) si Indonezia.
O alta tactica este adoptata cu cei care au prea mult petrol si nu merge sa aplici vechea schema: le dai un imprumut de multe miliarde $, mult peste cat aveau nevoie, si astfel tara intra in colaps social incercand sa plateasca datoria (alocand procente importante din PIB platii in detrimentul populatiei) si deci poti sa ai la putere o marioneta servila. In cazul lor ii aduci pe culmele tehnologiei doar cu suport tehnic din state. Vezi sauditii.
Alte exemple interesante sunt Canalul Panama, proprietate americana, si Iranul, unde l-au pus pe shah printr-o lovitura de stat, premierul ales democratic fiind uzurpat.
Nu pot decat sa va recomand sa o cititi. Foarte utila in realitatea de zi cu zi.
Cartea beneficiaza de mult hype pe net - link si cine o citeste vede ca pe buna dreptate. In aceasta carte se arata, cu cifre si acte, cum statele unificate ii sclavagizeaza pe toti cei care au o resursa naturala buna de a fi folosita in interesul lor. Exemple interesante mi s-au parut Ecuador (din cauza petrolului de sub padurea amazoniana dispare verdeata) si Indonezia.
O alta tactica este adoptata cu cei care au prea mult petrol si nu merge sa aplici vechea schema: le dai un imprumut de multe miliarde $, mult peste cat aveau nevoie, si astfel tara intra in colaps social incercand sa plateasca datoria (alocand procente importante din PIB platii in detrimentul populatiei) si deci poti sa ai la putere o marioneta servila. In cazul lor ii aduci pe culmele tehnologiei doar cu suport tehnic din state. Vezi sauditii.
Alte exemple interesante sunt Canalul Panama, proprietate americana, si Iranul, unde l-au pus pe shah printr-o lovitura de stat, premierul ales democratic fiind uzurpat.
Nu pot decat sa va recomand sa o cititi. Foarte utila in realitatea de zi cu zi.
Când ai sclavagizat ultima dată o țară? Câte pe săptămână? Eu m-am lăsat de așa ceva, prefer să le arunc bombe atomice în cap dimineața și să trec după-amiaza să iau resursele
Scytale
Twisted Mentat
Am inceput si eu sa citesc Hyperion, si, ca de obicei la o carte care-mi place, ma opresc sa fac un review la jumatate.
Hyperion e de fapt o serie de nuvele (cum zicea nenea unic mai sus in stilul povestilor din Canterbury, sau chiar Bravul Soldat Svejk, depinde ce va coafeaza), care probabil s-or lega cumva pana la sfarsitul ciclului. Ceea ce m-a impresionat a fost varietatea de motive continute de nuvelete: fiecare (pana acum) abordeaza un gen aproape complet diferit de SF de celelalte (din ce am citit pana acum). Cartea scrisa de individul asta e ca o masa d-aia care iti baga ficatul in boala: SF cu referinte din antropologie scris intr-un stil high-brow, SF cu batalii spatiale si kilareala scris in genul oh noez the cylonz are here, SF in still Zona Crepusculara, SF scris la misto de radeam ca boul cu cartea in mana (povestea poetului mi s-a parut delicioasa), etc (literalmente et cetera, ca trebuie sa mai citesc la ea).
Cartea e spre fantasy, dar ca impatimit de hard am vazut ca Hyperion nu are efectul soporific pe care-l au fantasy-urile de obicei asupra mea, probabil dintr-un motiv simplu: daca unul ca Egan e genial in constructia continutului SF-ului sau, Simmons e master cand vine vorba de forma, de cum creioneaza povestea. Izul de fantasy e camuflat de un efect clarketech insurubat cu dibacie, taman cand te scarpini in cap si te intrebi "cum p*** mea" vezi ca un personaj din povestire se intreaba exact acelasi lucru si aia din jur ridica din umeri - reactia lor fata de vrajile din plot device, de parca s-ar uita nepasatori la elefantul roz din sufragerie mi s-a parut oarecum veridica, deci il iertam.
De notat de asemenea stilul propriu, grijuliu, putin dark, spre gore, asemanator cu stilul pe care l-am gasit de exemplu in Cainii de Diamant. Cred ca asta ar fi comparatia edificatoare dintre SF-ul bazat pe clarketech scris mediocru, si SF-ul bun care exploateaza aceeasi metoda. Imi place stilul tipului asta, inchidem ochii la faptul ca se da rotund cu referintele lui din arta literara poetica (afurisitul si-a plasat un alter-ego in povestire, care vrea sa ne impresioneze cu cultura sa vasta, oricat ar insista el ca e un distrus lasat cu jumatate de creier de peripetiile sale spatiale, ca sa mai subduca efectul de author's pet).
Gata, l-am laudat destul, scriu si ceea ce m-a deranjat: personajele arhetip in primul rand (inteleg ca n-ai spatiu sa dezvolti personajele dar m-am saturat sa vad aceiasi indivizi peste tot), defectul star trek (societatea umana foarte evoluata in anumite privinte si incredibil de imatura in altele), rezolvarea destul de imatura data temei inteligentei artificiale (n-are chiar un Jihad Butlerian, dar are motivul ala tampit cu androizii sunt aia, iar oamenii verzi suntem noi), motivul care deja nu mai impresioneaza al distrugerii Pamantului (Asimov a fumat exodul de pe Pamant de mult), si altele.
Pana la urma, sunt curios how it all plays out.
Hyperion e de fapt o serie de nuvele (cum zicea nenea unic mai sus in stilul povestilor din Canterbury, sau chiar Bravul Soldat Svejk, depinde ce va coafeaza), care probabil s-or lega cumva pana la sfarsitul ciclului. Ceea ce m-a impresionat a fost varietatea de motive continute de nuvelete: fiecare (pana acum) abordeaza un gen aproape complet diferit de SF de celelalte (din ce am citit pana acum). Cartea scrisa de individul asta e ca o masa d-aia care iti baga ficatul in boala: SF cu referinte din antropologie scris intr-un stil high-brow, SF cu batalii spatiale si kilareala scris in genul oh noez the cylonz are here, SF in still Zona Crepusculara, SF scris la misto de radeam ca boul cu cartea in mana (povestea poetului mi s-a parut delicioasa), etc (literalmente et cetera, ca trebuie sa mai citesc la ea).
Cartea e spre fantasy, dar ca impatimit de hard am vazut ca Hyperion nu are efectul soporific pe care-l au fantasy-urile de obicei asupra mea, probabil dintr-un motiv simplu: daca unul ca Egan e genial in constructia continutului SF-ului sau, Simmons e master cand vine vorba de forma, de cum creioneaza povestea. Izul de fantasy e camuflat de un efect clarketech insurubat cu dibacie, taman cand te scarpini in cap si te intrebi "cum p*** mea" vezi ca un personaj din povestire se intreaba exact acelasi lucru si aia din jur ridica din umeri - reactia lor fata de vrajile din plot device, de parca s-ar uita nepasatori la elefantul roz din sufragerie mi s-a parut oarecum veridica, deci il iertam.
De notat de asemenea stilul propriu, grijuliu, putin dark, spre gore, asemanator cu stilul pe care l-am gasit de exemplu in Cainii de Diamant. Cred ca asta ar fi comparatia edificatoare dintre SF-ul bazat pe clarketech scris mediocru, si SF-ul bun care exploateaza aceeasi metoda. Imi place stilul tipului asta, inchidem ochii la faptul ca se da rotund cu referintele lui din arta literara poetica (afurisitul si-a plasat un alter-ego in povestire, care vrea sa ne impresioneze cu cultura sa vasta, oricat ar insista el ca e un distrus lasat cu jumatate de creier de peripetiile sale spatiale, ca sa mai subduca efectul de author's pet).
Gata, l-am laudat destul, scriu si ceea ce m-a deranjat: personajele arhetip in primul rand (inteleg ca n-ai spatiu sa dezvolti personajele dar m-am saturat sa vad aceiasi indivizi peste tot), defectul star trek (societatea umana foarte evoluata in anumite privinte si incredibil de imatura in altele), rezolvarea destul de imatura data temei inteligentei artificiale (n-are chiar un Jihad Butlerian, dar are motivul ala tampit cu androizii sunt aia, iar oamenii verzi suntem noi), motivul care deja nu mai impresioneaza al distrugerii Pamantului (Asimov a fumat exodul de pe Pamant de mult), si altele.
Pana la urma, sunt curios how it all plays out.
Scytale
Twisted Mentat
As vrea sa fac review nu unei carti, ci unui vanzator de carte. La Piata Unirii, pe coltul cu Bvd. Unirii al Magazinului Unirea, langa o ghereta de clatite, lipit de un chiosc de presa, vizavi de un Raiffeisen, e un nene cu un chiosc de carti, unde e bine reprezentata colectia Nautilus.
Partea interesanta nu e ca are multe sefeuri, ci ca nemernicul ala citeste tot pe ce poate sa puna mana in materie de SF, si din cauza asta a devenit vanzatorul meu preferat. Mai deunazi il intrebam cum e cu cartea a treia din Abatia, mi-a spus duda pe care am enuntat-o si eu mai sus, ca Infinita Abatie a fost editata in tiraj mic de o editura obscura de prin tara, si ca nu se mai gaseste. Dupa care s-a lansat intr-o tirada vehementa impotriva stilului putrefact in care au macelarit aia saga lui Herbert cu prequelurile si sequelurile lor.
Azi l-am intrebat de Caderea Hyperionului, editata de Nemira, s-a uitat la mine fix, si dupa ce mi-a propovaduit sa vin pe 22-23 iunie s-o iau, cand pune si el mana pe ea, a inceput sa-mi povesteasca de ce crede el ca Hyperion e superb si Ilion e de cacat, de am ramas perplex in mijlocul unui maldar de oameni care treceau p-acolo si nu-mi mai venea sa plec. Cand am gasit in sfarsit de cuvinta sa ma carabanesc a insfacat o cartulie si s-a asezat pe un scaunel langa chiosc, complet indiferent la cirezile care treceau pe langa el prin buricul orasului. My kinda guy.
Partea interesanta nu e ca are multe sefeuri, ci ca nemernicul ala citeste tot pe ce poate sa puna mana in materie de SF, si din cauza asta a devenit vanzatorul meu preferat. Mai deunazi il intrebam cum e cu cartea a treia din Abatia, mi-a spus duda pe care am enuntat-o si eu mai sus, ca Infinita Abatie a fost editata in tiraj mic de o editura obscura de prin tara, si ca nu se mai gaseste. Dupa care s-a lansat intr-o tirada vehementa impotriva stilului putrefact in care au macelarit aia saga lui Herbert cu prequelurile si sequelurile lor.
Azi l-am intrebat de Caderea Hyperionului, editata de Nemira, s-a uitat la mine fix, si dupa ce mi-a propovaduit sa vin pe 22-23 iunie s-o iau, cand pune si el mana pe ea, a inceput sa-mi povesteasca de ce crede el ca Hyperion e superb si Ilion e de cacat, de am ramas perplex in mijlocul unui maldar de oameni care treceau p-acolo si nu-mi mai venea sa plec. Cand am gasit in sfarsit de cuvinta sa ma carabanesc a insfacat o cartulie si s-a asezat pe un scaunel langa chiosc, complet indiferent la cirezile care treceau pe langa el prin buricul orasului. My kinda guy.
unic
Membru Senior
Dom' mentat, să îi spui că l-a uns la inimă pe unu' din Cluj şi că dau o bere omului când mai trec prin Bucureşti.
webvertise
Membru
Imi permit sa recomand un autor, nu doar o carte.
Ei bine, imi place cum scrie Nicolae STEINHARDT, scrie mult despre ortodoxie, dar abordeaza temele crestine si din alte perspective.
"Jurnalul Fericirii" e o carte de capatai pentru mine.
Ei bine, imi place cum scrie Nicolae STEINHARDT, scrie mult despre ortodoxie, dar abordeaza temele crestine si din alte perspective.
"Jurnalul Fericirii" e o carte de capatai pentru mine.
unic
Membru Senior
Am terminat, mai mult de-al dracului, Ursul şi dragonul, a lui Tom Clancy.
Am luat-o cu speranţa că va fi cel puţin la fel de bună ca Furtuna roşie (Red Storm Rising). Well, it wasnt the case. Spoilers ahead.
Pentru cine nu ştie, cartea se ocupă de un prezumptiv război între China şi Rusia. cam aici se termină lucrurile bune. În primul rând, e mult prea lungă (asta o zic eu, care iubesc cărţile lungi). Apoi, în mai mult de jumătate Clancy povesteşte în principal ce rău se simte Ryan în funcţia de preşedinte al SUA şi cum a făcut-o doar pentru ţară şi popor (nu o dată, ci de vreo 20 de ori). Când în sfârşit începe conflictul propriuzis, toată competenţa militară, politică şi tehnică e stivuită în dreptul americanilor şi ruşilor, chinezilor rămânându-le încăpăţânarea agresivă, incompetenţa militară şi stupizenia politică. Sper că a dat cu zarul... Inutil de precizat, USA saves the day, toate sistemele de armamament funcţionează perfect, Rusia e în NATO şi Ryan se îmbată.
Trist.
Am luat-o cu speranţa că va fi cel puţin la fel de bună ca Furtuna roşie (Red Storm Rising). Well, it wasnt the case. Spoilers ahead.
Pentru cine nu ştie, cartea se ocupă de un prezumptiv război între China şi Rusia. cam aici se termină lucrurile bune. În primul rând, e mult prea lungă (asta o zic eu, care iubesc cărţile lungi). Apoi, în mai mult de jumătate Clancy povesteşte în principal ce rău se simte Ryan în funcţia de preşedinte al SUA şi cum a făcut-o doar pentru ţară şi popor (nu o dată, ci de vreo 20 de ori). Când în sfârşit începe conflictul propriuzis, toată competenţa militară, politică şi tehnică e stivuită în dreptul americanilor şi ruşilor, chinezilor rămânându-le încăpăţânarea agresivă, incompetenţa militară şi stupizenia politică. Sper că a dat cu zarul... Inutil de precizat, USA saves the day, toate sistemele de armamament funcţionează perfect, Rusia e în NATO şi Ryan se îmbată.
Trist.