Sports anyone?

Sa-si monitorizeze HR-ul?
Asta e descrierea functiei, nu la ce-ti foloseste. E ca si cum ai spune despre o masina ca-ti foloseste sa mergi cu ea, pai da, banuiam ca nu o folosesti pe post de piscina. :biggrin:

In afara cazului in care te stii cu oarece probleme de inima, nici eu nu vad utilitatea monitorizarii pulsului.
 
A, nu era logic ca vreau sa stiu HR-ul pentru ca <motiv_medical> si sport? Am zis monitorizare, adica tinere sub observatie, a urmari.
 
Te ajută dacă vrei să te ții de un anumit tip de antrenament - anduranță, intensitate, fat-burning, cardio-respirator - în care eficiența maximă e într-un anumit interval al pulsului. În funcție de sex, vârstă, pulsul în starea de repaos etc. se calculează ritmul maxim teoretic al inimii, și apoi definești intervalele <50% pentru încălzire, 55-65% pentru fat-burning, 65-75% pentru cardiorespirator, 85% pentru avertisment să o lași mai moale. Gen.
 
@ Hulubei - Deci chiar nu vreau sa intru un amanunte sau sa incep o discutie pe tema asta, interesul meu este sa aflu daca are cineva o parere din experienta personala cu asa ceva. Am niste intrebari punctuale dar nu are rost sa le pun, atat timp cat nimeni nu foloseste asa ceva pe aici.

Totusi variante de raspuns la intrebarea de mai sus:
a. Sa montorizez HR - astfel incat sa-mi adaptez antrenamentul strict pentru nevoile si conditia mea fizica.
b. Sunt un sportiv de performanta care vrea sa devina ultramonitorizat, dar nu are cu ce.
c. Sunt un hipster caruia ii plac gadgeturile, chilotii tanga si penele de vulpe la palarie.


Ursa am primit si eu cadou unul din ala, e chiar surprinzator cat de precis poate sa fie, am facut masuratori si teste comparative cu scule profi, dar vreau altceva si un pic mai mult. Forerunner 235 nu are banda, (poate fi folosit si cu banda) citeste pulsul la incheietura, insa sa pare ca nu e atat de precis, de unde si interesul meu pentru subiect.
 
Am vorbit acum cu un coleg care folosește intens cam tot ce are Garmin de monitorizare pentru triatloane (până la bike powermeter) și zice că între 630 și 235 ar alege 235, sau 735xt. Au avantajul senzorului HR optic. Dacă nu vrei neapărat triatloane, sincronizare prin wifi și monitorizare complexă la alergare (running dynamics - oscilații verticale, timp de contact cu solul), 235 e suficient - iar pentru bicicletă știe speed + cadență, nu și power meter (dar e ~600€ un power meter și are multe dezavantaje, nu știu dacă vrei :smile:)

Vezi aici review-uri și comparații
http://www.dcrainmaker.com/2015/12/garmin-forerunner-630-depth-review.html
http://www.dcrainmaker.com/2015/11/garmin-fr230-fr235-review.html

Uită-te și la timpul cât poate să înregistreze folosind diferiți senzori, astea-s făcute să nu fie pornite tot timpul (doar când faci antrenamente/concursuri).

Eu am ANT+ pe telefon, folosesc senzori Garmin ANT+ pentru bicicletă (speed/cadence/HR) fără ceas de la ei.
 
Multumesc mult miahi, 235 ar fi fost si alegerea mea, insa nu eram sigur de acuratetea senzorului optic de pe incheietura, unii spun ca ar fi o gluma ffff proasta.
 
Ursa am primit si eu cadou unul din ala, e chiar surprinzator cat de precis poate sa fie, am facut masuratori si teste comparative cu scule profi, dar vreau altceva si un pic mai mult. Forerunner 235 nu are banda, (poate fi folosit si cu banda) citeste pulsul la incheietura, insa sa pare ca nu e atat de precis, de unde si interesul meu pentru subiect.
Da, așa e, e OK. Pedalatul meu se face cu el montat pe bicicletă, are suport. :biggrin: Eu nu trebuie să depășesc 120 bpm, de-aia. Necazul lui e cureaua din plastic (la mine s-a rupt), de fapt prinderea ei, care nu te lasă să montezi alt tip de curea/brățară. Dar cred că și la case mai mari. Era cât pe ce să iau un Suunto de la cineva, dar m-am lovit de aceeași problemă.
Pe de altă parte, cele fără bandă, cu citire optică sunt nesimțit de scumpe... iar alte funcții chiar nu mă interesează la un ceas.

PS: aștept revenirea pe ofertă să mai iau unul.
 
Senzorul optic e mai mult pentru activity tracking decât pentru monitorizare în timpul efortului. E normal să nu aibă acuratețea unui chest strap, întrebarea e dacă e suficient de bun pentru ce-ți trebuie ție.

Ah, și dacă nu-ți place chest strap-ul, vezi că există tricouri sport cu electrozi incluși (cu niște capse în față unde agăți senzorul Garmin). Doar că trebuie să iei unul bine mulat pe tine ca să meargă.
 
Eu am un Fitbit Charge HR. E destul de OK, silicon, rezistent la umezeala, pretty accurate la bpm, tine vreo 4-5 zile bateria, il pot recomanda overall. Nu are GPS dar oricum am telefonul la mine. :smile:
 
Last edited:
Eu tocmai mi-am luat un Xiaomi Mi Band, de pe aliexpress, vreo 80siceva de lei. Are HR optic, pedometru si monitor de somn. Toate par sa aiba acuratete decenta desi nu inteleg cum si ce masoara la somn. Ce-mi place cel mai mult e faptul ca il poti seta sa vibreze odata cu telefonul (am ratat multe apeluri pentru ca nu simt vibratia telefonului).
Pentru alergare am si un Garmin Forerunner 10, cu GPS, pe care il folosesc ca ceas de mana, pentru ca sunt lenes. E echipamentul de alergat neatins in portbagaj de cateva luni. Dar diseara ma duc sa joc fotbal. Sau sa beau bere. Depinde de perspectiva.
 
Sa mai resuscitam topicul? :smile: Am jucat fotbal in generala, chiar pe la juniori republicani II sau III, apoi m-am lasat cat inca eram tanar. Pe vremea aceea toata lumea juca fotbal, eram bunicel, insa ma cam plictiseam... sporturile de echipa nu sunt de mine. Dupa aceea, in liceu am jucat fotbal la nivel ocazional si tenis cu piciorul. Tot prin generala jucam si tenis de masa destul de ok, am mai jucat cateva partide acum 2-3 ani si am constatat ca nu am uitat. Am jucat si cateva partide de tenis de camp cu prietenii, nu lovesc prea corect insa mi s-a spus ca as putea invata, nu sunt antitalent.

Dupa facultate, la 23-24 de ani cred, am invatat sa merg pe role, si asta a ramas principalul sport. O vreme am facut nitel pauza, insa de vreo 10 ani Bucurestiul a devenit destul de friendly ca si calitate a trotuarelor, iar zona de nord a devenit frumoasa, ne-am vandut tara corporatiilor insa cred ca a meritat, imi plac neoanele colorate si stralucitoare. Daca pana acum 2 ani era bine, acum 2 ani au aparut rolele cu 3 x 125 mm, de la bine am trecut la wow! , asa ca ultimele doua ierni am iesit pe role si la 3-4 grade afara, uscat pe jos sa fie. Din cauza lor am pus patinele de gheata in cui, cui ii trebuie asa ceva cand ai un oras intreg la dispozitie? Am ramas la plimbari lungi prin oras, freeride, insa am facut si slalom, stiu sa ma dau putin si pe rampe, chiar fac si 2-3 grind-uri mai usoare. Am jucat si putin street hockey, nu pot spune ca sunt prea grozav cu crosa in mana, asta e, sport de echipa...

Am jucat un pic de baschet, tot foarte ocazional. Cica nici asta nu o fac foarte rau, iar culmea e ca antrenamentul mi l-am facut la tastatura, jucand NBA Hangtime, insa imi ies uneori chestii haioase cand dau la cos.

Bicicleta am inceput-o prin 2008, dupa aderarea in UE, pentru ca era plimbarea in Bulgaria, la Ruse. Am facut ture lungi, maxim a fost 200 km, pe un mountain bike entry-level. Am batut drumurile pe langa Ruse, am cumparat un suport auto si am fost si prin Delta Dunarii, am facut si cateva trasee prin Bulgaria in centrul tarii. Ca preferinta, rolele trec inaintea bicicletei, imi place cu bicicleta insa nu prea la sosea, insa asta nu poti evita. Rolele 3 x 125 mm au cam omorat din pacate si bicicleta :smile: .

Anul trecut am inceput sa invat si pe longboard, pentru ca nu e normal ca un om de 40 de ani sa nu stie sa se dea cu placa :smile: . E haios, nu e ca pe role, insa e altceva. Nu m-am dat mult, sunt la stadiul de incepator, insa imi place. Am o placa ieftina din Decathlon, insa are kick-tail, asa ca pot incerca nitel sa "dau ollie". In plus, mi-am luat casti audio Skullcandy, care automat iti cresc valoarea pe placa sau role, daca folosesti alta marca nu esti decat un noob uncool. Ca sa fiu cool incerc sa fiu si hater, insa nu prea imi iese, totusi incerc sa par hater cat pot de bine.

Inot vara la mare, imi plac valurile, cand am noroc de ele ma dau si cu placa de bodyboarding. Pentru ca un om de 40 de ani trebuie sa stie mai multe, am invatat sa ma joc cu un kite mic, un trainer. Ramane de vazut daca investim in echipament.
Vara mai alerg din cand in cand. Pot alerga 5k undeva la 5 min/km, destul de ok pentru un practicant ocazional, si pot alerga 10 km la intensitate mai redusa, evident ca nu sunt chiar campion.

Cum iarna e naspa si frig si se intuneca repede, toamna trecuta m-am gandit sa fac ceva miscare. Am cauta o sala in ideea ca niciodata nu mi-am antrenat nimic altceva decat picioarele, insa ideea de sala pare boring, asa ca am cautat la intamplare pe google si google m-a dus la arte martiale, asa ca de 6 luni fac si kempo, spre surprinderea mea am fost primit in ciuda varstei. Din fericire conditia fizica m-a ajutat, desi era cu totul alt tip de efort, am reusit sa tin pasul cat de cat de la inceput cu colegii mai tineri (am avut insa febra musculara puternica la abdominali si spate care m-a tinut 3 saptamani). Mai nasol e ca iti cam simti varsta in momentul in care constati ca esti mai batran decat urmatorii doi colegi impreuna, iar unul din ei e chiar sensei :smile: :biggrin: . A fost insa si partea buna cand vreo doi pustani s-au inchinat cand am auzit ca sunt de varsta parintilor lor, ei imi dadeau undeva pe la 30 de ani varsta. Treptat am invatat ce exercitii sa fac, cum sa le fac, am inceput si acasa, si a inceput sa se cunoasca. Si iar simti ca esti batran atunci cand incerci sa faci ceva efort si greutatea nu scade, desi esti atent la tot ce mananci. E drept, la 1.73 si 67 kg nu sunt prea pufos, insa vreo 3-4 kilograme ar mai putea fi date jos. Partea buna e ca conditia fizica de la bicicleta si role m-a ajutat sa ma acomodez relativ repede la miscarile diferite din artele martiale, e drept ca si colegii ma ajuta si fac cu mine la intensitate mai redusa (stiu ca nu ma antrenez pentru concurs, doar pentru fitness) si imi place faptul ca practicam minimum pe partea traditionala a artelor martiale si in general pe partea sportiva de MMA si aproape fiecare antrenament are partea sa de sparring si incerc sa invat de la fiecare.

Partea buna cu sportul e ca la 40 de ani sunt mai in forma decat la 30, cand nu prea mai faceam decat role si bicicleta foarte ocazional. Ma simt mult mai bine, dorm mai bine, ma simt usor, iar de cand fac arte martiale ma pot lega la sireturi fara sa pun piciorul pe bordura si chiar am dat zapada de langa masina fara sa fac nici un pic de febra musculara :smile: . Rolele, bicicleta si alergatul mi-au facut picioarele mai puternice, prin facultate ma dureau genunchii cand urcam treptele. Pot face o drumetie montana in pas vioi fara sa lesin si nu mai sunt asa sensibil la frig, desi nu stiu ce legatura are cu sportul. Cred ca cea mai buna chestie cu sportul este doza de optimism pe care ti-o ofera, te face sa te simti cu mult mai bine in pielea ta.
 
Pentru că simțeam că m-am cam pufoșit (la mine 2-3 kg în plus se văd) și că am nevoie de ceva mai structurat decât sportul de apartament de care nu prea mă țin, m-am apucat prin ianuarie de jiu-jitsu brazilian, cu trei antrenamente pe săptămână. Am terminat de curând programul de autoapărare și am trecut la sportiv, unde se face mult mai mult sparring full contact.

Pot să confirm că ce se spune despre BJJ este adevărat: în prima lună te dor grupe musculare pe care nu știai că le ai; la început e frustrant, mai ales pentru genul smardoi, pentru că fizicul e anulat de tehnică, nu există noroc și îți iei finalizări de la toți care sunt mai avansați decât tine; nu știi cât de neajutorat ești într-o bătaie reală până nu pune un jiujitsar mâna pe tine; în mare, comunitatea e formată din oameni de treabă, dispuși să te ajute; îndeamnă la un stil de viață mai sănătos, atât pentru că vrei să fii mai competitiv pe saltea, cât și pentru că vezi oameni fit în jurul tău.

Eu recomand cu tărie BJJ oricui vrea să facă mișcare, slăbească, își îmbunătățească condiția fizică, își crească flexibilitatea, învețe să se apere, facă cardio, își crească încrederea de sine, învețe grappling, și care nu are probleme cu intimitatea implicită artei (deși, ca efect secundar, nu te mai deranjează îmbulzeala din autobuz; pe de altă parte, tot ca efect secundar, când te îmbrățișează cineva ai tendința să cauți underhook).

Pentru mine, diferența pe care a făcut-o BJJ a fost semnificativă: cum spunea și spooky51 mai sus, de la rezistență gen drumeții sau urcat scări la energie, flexibilitate, masă musculară și în general schimbări în stilul de viață.
 
Nu stiu ce sa zic, mi se pare o idee buna si o idee proasta in acelasi timp. Mi se pare o idee buna sa practici orice sport care te atrage si iti aduce satisfactie, in acelasi timp exista factorul varsta. In liceu si facultate am practicat ani de zile arte martiale (altele decat BJJ) si a fost fantastic, dar stiu ce solicitari exista, in special in tendoane. Dupa ce acum vreo 6-7 ani mi-am busit un umar cu parapanta si a luat vreo 2 ani sa il repar 100%, apoi niste ligamente la genunchi cu bicicleta si am luat o pauza de vreo 2 ani ca sa se refaca, acum am inca un muschi intins de vreo 2 saptamani de la un episod de motocros foarte intens, cred ca artele martiale sunt la timpul trecut pentru mine. Fac sport cat pot, dar recunosc ca am niste restrictii care probabil o sa tot creasca cu timpul.

Deci as recomanda BJJ persoanelor sub 30 de ani, sub semnul intrebarii peste asta si deloc celor peste 40-45.
 
Uite, cel mare al meu ma intreba cum ar putea sa isi mareasca elasticitatea articulatiilor si puterea in picioare (are ambitia sa poata sari suficient de sus ca sa dea dunk).
Catre ce sa il indrum?

PS: antrenorii pe care ii are la baschet sunt ... :capu:
 
Cauta un club cu antrenori mai buni. Nu ma bag sa dau sfaturi, am in familie cativa fosti, actuali si viitori sportivi de performanta (unul a fost capitanul echipei lui cand au castigat campionatul national, a jucat si in tara si in strainatate vreo 20 ani) si consensul e ca un antrenor bun e esential. De la un moment dat incolo, si un preparator fizic si un fizioterapeut.

Ca amator, daca as vrea sa cresc puterea in picioare as urca scari (gen Turnul Eiffel ca numar de trepte), as urca dealuri cu bicicleta si as intreba un antrenor de atletism pentru ceva sfaturi, dar daca antrenamentele nu sunt bine facute si combinate mai mult strica decat ajuta.

Elasticitatea articulatiilor nu stiu daca se poate mari, in schimb se poate mari marja de lucru; de pilda in anumite stiluri de karate se antreneaza intens pentru sfoara sau spagat, aveam un coleg de liceu care se punea cu spatele la perete, ridica unul din picioare si aprindea lumina de la comutatorul de la umarul lui. Eu nu am incercat niciodata sa ajung la asemenea manevrabilitate, fiecare stil cu ale lui. Cum se ajunge acolo, nu stiu exact si nici nu stiu daca e nevoie de asa ceva pentru basket, cred ca o incalzire buna e suficienta dar posibil sa gresesc.
 
Club cu antrenori mai buni.... poate in alt oras :frown:
Ziceati de JJB, ma uitam la Djokovic ca face capoeira ... si mi-a tunat ca ar trebui sa existe ceva complementar si pentru baschet.
Si cum o intrebare nu strica niciodata... hop si eu.
 
In principiu ai 2 variante: mergi pe ce ai in orasul tau sau te muti. Unii s-au mutat la Deva pentru gimnastica, altii nu. Depinde cat de mare e pasiunea, ce potential exista si cat de mult vrei sa tragi pentru asta.

De vreo 4 ani frate-meu petrece o gramada de timp cu antrenamentele, meciurile si cantonamentele copiilor lui, fiecare cu alt sport, alte ore, alte cluburi. Norocul lui e ca sunt in acelasi oras (Bucuresti), ca altfel nu ii ajungea fizic timpul si de asemenea ca lucreaza aproape doar de acasa si chiar din masina in timpul antrenamentelor. In acelasi timp un var handbalist s-a mutat in adolescenta in Bucuresti, statea la internatul liceului sportiv si se antrena zilnic (parca la Steaua, pe vremea aia), dar familia lui nu a facut nimic in plus, dar nici nu a iesit un mare handbalist din el, s-a facut fizioterapeut.

Optiuni, optiuni.
 
Back
Top