O chestie pe care NAS-ul o face automat (sau vreun OS linux, la comandă, pentru discuri în desktop) este disk scrubbing. Încă nu știu ca vreun Windows să facă asta, pur și simplu Windows presupune că datele de pe un disc rămân acolo pe termen nedefinit și face "oops, error reading from media, would you like to format this drive" abia când vrei să le accesezi. NAS-ul meu, când e pornit, face săptămânal un SMART short drive test de câteva minute, lunar un SMART long drive test care durează câteva ore, și lunar un disk scrubbing pentru a verifica dacă toate datele sunt citibile.
Deși cloud storage/backup e mai competitiv la preț, depinde de două chestii: 1) viteza și timpul necesar transferului de date de volum mare (voi poate aveți gigabit internet acasă, io nu, iar unii provideri au capping la volumul de date transferat pe zi în abonamentele ieftine), și 2) durerea de cap cu criptarea datelor la nivel de fișier. Altfel e minunat, relativ ieftin, accesibil de oriunde, nu mai e riscul tău cu picajul discurilor.
Personal rămân mulțumit de NAS-ul local, care nu are cele 2 probleme de mai sus. Accesul e întotdeauna gigabit și fără limite, iar de criptare pentru privacy nu am nevoie (sau o pot rezolva cu fișiere TrueCrypt/VeraCrypt, că oricum latența și viteza montării în LAN nu deranjează).
Daaarrrrrr, un NAS de genul are sens atunci când ai unul ce acoperă riscurile picajului discurilor într-un mod decent. 3 discuri externe într-un RAID5 e o soluție de toată mizeria, cu părere de rău trebuie s-o spun. E așa, bare minimum, un "las' că merge și așa", da' totuși cu șanse destule să plângi în pumni după datele alea. Este o variantă acceptabilă exclusiv pentru date pe care nu te deranjează deloc dacă le pierzi, caz în care e pertinentă întrebarea de ce te mai complici cu un RAID5 oricum.
De-aia am înghițit în sec și am dat o poală de bani pe un NAS cu 8 discuri în RAID6. Dar riscul e mai mic, și așa am volum mare de stocare pentru toată familia, și pot face inclusiv snapshots pentru a avea versiuni incrementale ale fișierelor (dacă NAS-ul ar fi spațiu de lucru curent, ceea ce pentru acasă nu e cazul). Acum NAS-ul în sine e single point of failure evident, dar discurile pot fi montate în orice sistem PC (care să permită 8 discuri pe SATA, sau scot de la naftalină controllerul HP P410 pe PCIe configurat în JBOD) și datele accesate din linux.
Poate era mai inteligent să diferențiez între un volum mic de date critice, care să aibă o strategie de backup foarte risk-controlled (probabil cloud-based), și date în volum mare dar valoare redusă, pe care să mă simt confortabil să le pun pe discuri amovibile păstrate în dulap. Dar comoditatea costă