Bunioara, acu vro catziva ani, eram pe un munte din peisajul carpatic al bogatei nuastre patrii (romania n.n.). Muntele respectiv, declarat rezervatzie naturala, adaposteshte pe culmile sale semetze diverse specii de animale shi plante de o frumusetze rara. De la refugiul unde stateam, daca mai urcai vro zece minute, iesheai din padurea de conifere shi dadeai la un loc mai luminos. Pe langa formatziunile calcaroase a caror privelishte itz umplea oichii de bucurie se afla o plenitudine de flori, insecte, caprioare, capre negre, gushteri, papadii shi garofitze. In lumina amiezii, culorile prindeau reflexii nebanuite. Ei bine, in poienitza aia am ales eo sa ma cac.