Serii SciFi & Fantasy în literatură

wirespot

Membru Senior
Pentru că ne place şi să citim şi pentru că din threadul despre seriale am rămas cu impresia că în genurile SF şi Fantasy se găseşte cîte ceva pentru toată lumea. Aşa că hai să facem nişte recomandări şi din literatură.

Pentru cei care încă n-au încercat variantele scrise, vă reamintesc că multe dintre filmele şi serialele de succes de pe ecrane sînt la origine cărţi iar părerea mea personală este că ecranizările, deşi conferă poveştii originale dimensiuni complet noi prin imagine şi sunet, nu vor putea atinge niciodată aceeaşi rezonanţă în spectator precum în cititor, din două motive: o dată pentru că un scriitor cu adevărat priceput ştie cum să lase cititorul să completeze singur detalii, obţinînd o lume perfect croită pentru el; apoi pentru că ritmul parcurgerii unei cărţi e propriu fiecăruia şi îngăduie şi încurajează pauzele, gînditul şi introspecţia.

De ce serii şi nu cărţi de sine stătătoare? Pentru că seria e un animal aparte. Lois McMaster Bujold spune că e la fel de diferită de roman precum romanul de povestire. Nu e doar o diferenţă cantitativă; totul este ridicat la un alt nivel. Personaje, forţe sociale, tehnologie, aventură, totul este gîndit pe termen lung, cu cel puţin un ordin de mărime superior. Însă totodată scriitorul încearcă un tur de forţă, făcînd în aşa fel încît fiecare carte din serie să poată fi citită şi apreciată individual.

O să încerc să fiu cît mai succint posibil în descrieri (ceea ce vă rog şi pe voi). În definitiv nu pot spera să evoc atracţia niciuneia dintre cărţi sau serii, deci tot ce pot să fac e să enumăr nişte puncte principale şi să las potenţialii cititori să decidă. Şi în caz că vă întrebaţi ce înseamnă o "serie", înseamnă trei sau mai multe cărţi.

Încă o notă sau două înainte să încep: vorbim de capodopere, toate prezintă intrigă, dezvoltare de personaje şi provocare intelectuală de excepţie, deci nu întrebaţi dacă merită să le citiţi. Da, toate merită, dar depinde de fiecare om dacă i se vor potrivi la gusturi. Şi doi: multe dintre aceste serii au început cu cărţi complet separate; ocazional discrepanţele se simt, dar autorii lor şi-au dat toată silinţa peste ani să le închege cît mai bine posibil.

-----

O să încep cu cîteva serii Fantasy şi Heroic Fantasy.

JRR Tolkien, seria Lord of the Rings, universul Middle Earth (de fapt Arda ca să fim corecţi) (3 cărţi). Precursorul întregului gen Heroic Fantasy, creatorul elfilor, piticilor, orcilor, vrăjitorilor şamd. A creat un univers extrem de complex, conţinînd mitologie şi istorie detaliată, multe limbaje (15 dialecte elfe, 3 principale şi 8 secundare pentru oameni, cîte unul sau mai multe pentru orci, enţi, pitici, zei, Sauron etc.) Seria urmăreşte aventurile unui grup de aventurieri adunaţi împreună de sarcina de-a distruge un inel cu puteri imense, căutat de Sauron, un personaj malefic pornit pe cucerirea lumii. Intrigă şi aventuri excelente, multe personaje fantastice, totul permeat de un sentiment de măreţie şi legende vii. Dacă ecranizările ar fi urmat nivelul de detaliu din cărţi am fi avut vreo 6 filme.

George RR Martin, seria Song of Ice and Fire, din care face parte Game of Thrones (5 cărţi pînă acum). Dacă aţi văzut şi apreciat serialul: cărţile conţin un nivel de detaliu mult superior. Heroic Fantasy plasat într-un univers medieval, dar cu accent preponderent pe Heroic şi foarte puţin pe Fantasy la început, ceea ce înseamnă că se simte ca o cronică istorică extrem de complexă şi detaliată care urmăreşte zbaterile unei lumi pe care diverse evenimente o rup în bucăţi care se războiesc între ele. O alternativă mai sobră şi mai realistă la Lord of the Rings, pentru cei care nu gustă acel gen.

Robert Jordan, seria Wheel of Time. O altă serie Heroic Fantasy (a 12-a carte din serie va fi publicată la anul, post-mortem autorului.) Dacă nu v-a plăcut abordarea gen "Făt Frumos" a lui Tolkien, dacă nu v-a plăcut abordarea prea serioasă a lui RR Martin, poate vă va plăcea a lui Jordan. Lume de asemenea medievală, construită în jurul unei puteri care se manifestă natural în unii oameni şi care le conferă tot felul de talente supranaturale. Povestea are accente foarte similare cu Lord of the Rings la început (cîteva personaje de la ţară, aruncate brusc într-o mare aventură împotriva unor forţe malefice). Complexitate a intrigii cel puţin comparabilă cu ceilalţi doi autori, atît la nivel de personaje (extrem de numeroase) cît şi ca evenimente. Ce o face diferită este motivul recurent şi anume relaţia dintre bărbaţi şi femei, sub toate aspectele ei, dublată de umor (care lipseşte aproape cu desăvîrşire din seriile de mai sus) şi o multitudine de personaje feminine. Pentru ce-i care-şi doresc un Lord of the Rings mai relaxat şi cu personaje mai "de lume" dar nu atît de apăsător de tragic precum Game of Thrones.

Anne McCaffrey, seria Dragonriders of Pern (20+ cărţi). (Anne a decedat zilele trecute la ~70 de ani în urma unui atac cerebral, dar îşi cooptase unul dintre fii de cîţiva ani în scrierea seriei şi deci lasă o moştenire viabilă.) Fantasy cu dragoni într-o lume (se putea altfel) medievală dar cu accente SF din ce în ce mai puternice pe măsură ce seria avansează. Pern este o planetă colonizată şi ulterior abandonată de pămînteni. Coloniştii sînt supuşi unei calamităţi naturale recurente de forma unei ploi care distruge orice substanţă organică şi care intervine la fiecare 200 de ani, ţine 40 de ani în care survine la fiecare trei zile cîte 6 ore încontinuu. Ploaia nu este chiar ploaie ci o formă de spor care parvine de la o planetă cu orbită excentrică, iar coloniştii au dezvoltat o metodă originală de apărare: simbioză cu dragoni inteligenţi care pot zbura, se pot teleporta şi pot sufla flăcări, interceptînd sporii din aer. Pe această bază se construieşte o ierarhie socială şi conflicte complexe la scară planetară, combinate cu evoluţie tehnologică lentă dar sigură. Dacă încă nu sînteţi suficient de intrigaţi gîndiţi-vă ce ar fi însemnat pentru civilizaţiile pămîntene timpurii posibilitatea de comunicaţie şi transport cvasi-instantaneu, plus capacitatea de explorare şi cartografiere aeriană.
 
Pot comenta doar despre primele două, pe celelalte nu le-am citit.

Lord of the Rings: Mi-a plăcut așa de mult încât am citit-o în engleză de vreo 4 ori (un prieten îmi spune că sunt masochist). Cum spunea și wirespot și la fel cum Dostoievski spunea că "din Mantaua lui Gogol ne tragem cu toții", toate seriile fantasy se inspiră, mai evident sau mai puțin evident, din LotR. Singurul lucru important care nu mi-a plăcut este divizarea mult prea clară dintre bine și rău, sau dintre lumină și întuneric. Văd mult mai multă tensiune într-o paletă de griuri. Ceea ce ne duce la următoarea serie:

The Game of Thrones: Aici multe personaje sunt mai complexe, acționează în funcție de interese și nu întotdeauna într-o singură direcție. Primele trei volume sunt impecabil ritmate, personajele construite credibil și acțiunea balansată cu descrieri și dialoguri (deși descrierea blazoanelor în cele mai mici detalii la un moment dat m-a făcut să mă urc pe pereți). Următoarele două volume sunt însă scrise la kilogram, aproape 2000 de pagini care puteau fi reduse ușor la 500. Aștept să apară ultimul (sper) volum, ca să văd dacă nenea Martin își spală nițel obrazul cu o încheiere de calitate.

Câteva cuvinte și despre Fionavar Tapestry, trei volume scrise de Guy Garviel Kay, pe care am citit-o acum ceva ani (prima mea incursiune serioasă în fantasy) și care mi-a plăcut mult atunci (tot îmi propun să o recitesc, dar numa' nu îi vine rândul). Fionavar este "prima lume", din care toate celelalte se trag sau sunt influențate. Ceea ce se întâmplă în Fionavar are efecte în mitologia tuturor celorlalte lumi (de aceea întâlnim în carte indieni și cavaleri ai Mesei Rotunde). Cinci adolescenți traversează hotarul dintre lumea noastră și Fionavar, unde vor juca roluri importante în lupta dintre, normal, bine și rău.

Despre seriile SF care mi-au îsoțit tinerețea, când mai am ceva vreme :smile:.
 
Sub sloganul „mai bine mai târziu decât niciodată”, am început în sfârșit seria Fundația lui Asimov. Le citesc în ordinea cronologică a firului poveștii, nu în ordinea în care au fost scrise. Sunt la mijlocul celei de-a doua cărți și de-abia azi de dimineață am găsit prima referință la Fundații :smile: Încet, încet, se prefigurează o lume foarte interesantă.

O altă serie interesantă a fost Spinward Fringe, scrisă de Randolph Lalonde. Tipul lucra la suport tehnic la o companie de cablu :biggrin: când s-a apucat să scrie prima carte (Broadcast 0: Origins), apoi a continuat (Broadcast 1, 2, acum tocmai a scos Broadcast 7) - în trilogii. Cărțile se grupează în trilogii, dar sunt în succesiune. Povestea e mult mai dinamică, are concepte interesante, m-a ținut pe vârfuri de la o carte la următoarea. Se și vede cum autorul evoluează de la stilul necizelat din prima carte :smile:

Fantasy pur nu mă atrage deloc - elfi, orci, etc. Deci lista de mai sus e bună doar pentru ce să nu citesc :biggrin: Am avut o tentativă de a o lua de la începuturi cu Tolkien, da' m-a plictisit îngrozitor și am lăsat-o baltă.
 
Seria Fundatiei a lui Asimov e decenta, dar la a treia citire (in 20 de ani) am observat ca are o carenta majora - societatea de-a lungul a mii de ani nu se schimba absolut de loc, e incredibil de imobila, inghetata in timp.

In schimb seria robotilor da niste idei sociologice interesante, mai ales Robotii de pe Aurora :biggrin:
 
Adică Aurora? Cît despre Fundație, mie mi s-a părut foarte bună. Sînt puncte slabe pe-aici, pe-acolo, da' la a treia lectură (în 15 ani :smile: ), mi s-a părut în continuare foarte bună.

A propos de roboți, io tot caut să cumpăr Robots and Empire pentru Kindle și nu o găsesc pe nicăieri. Cică de ce piratează lumea... La fel cu multe alte cărți (foarte celebre, de altfel), nu există și în format Kindle. În cazurile fericite, se întîmplă destul de des ca alea în format Kindle să fie mai scumpe decît versiunea copac-mort.
 
Seria Fundatiei a lui Asimov e decenta, dar la a treia citire (in 20 de ani) am observat ca are o carenta majora - societatea de-a lungul a mii de ani nu se schimba absolut de loc, e incredibil de imobila, inghetata in timp.

Așa e, dar, la urma urmei chiar asta e intriga ciclului Fundației.

In schimb seria robotilor da niste idei sociologice interesante, mai ales Robotii de pe Aurora :biggrin:

Da, seria roboților mi-a plăcut mult mai mult.
 
Off-topic: era o carte pe care o citisem în copilărie și aș vrea să o recitesc: o lume-cub cu nivele de spații-cub, între care oamenii nu puteau circula liberi din cauza unor implanturi, însă un individ fuge împreună cu o androidă prin niște tunele săpate de niște insecte gigantice... Sună cunoscut cuiva?
 
Teoretic întreg universul SF al lui Asimov are continuitate (iata cronologia, cu ordinea de citire e sugerată de Asimov însuşi). "The End of Eternity" încheie şi reia ciclul, oferind o explicaţie pentru caracteristicile galaxiei noastre în universul asimovian.

Iar Asimov a modelat Imperiul Galactic după cel Roman, deci cred că stagnarea e intenţionată, a fost una dintre motivele decăderii lui.

În altă ordine de idei, dacă Fantasy nu e pe gustul vostru puteţi încerca istorie alternativă. Mie genul mi se pare fascinant şi cred că puteţi găsi ceva interesant în el.

Harry Harrison e un autor prolific care a creat dealtfel multe serii pe care le voi menţiona ulterior. Momentan mă opresc asupra două dintre ele.

Stars and Stripes (3 cărţi) descrie o lume în care moartea prematură a prinţului Albert consort al reginei Victoria nu-i mai permite acestuia aplanarea incidentului "Trent", declanşînd o serie de evenimente care fac Imperiul Britanic să se implice în Războiul Civil american şi vor cauza schimbări masive pe harta lumii. Vă pot spune că Harrison şi-a făcut extrem de bine temele şi dacă vă plac documentarele o să vă placă şi seria asta.

Tot Harrison a creat trilogia West of Eden, de data asta plasată într-un Cretacic în care meteoritul Yucatan nu a lovit niciodată iar dinozaurii au dat naştere unei specii inteligente cu o civilizaţie avansată construită pe tehnologii genetice. Povestea din cărţi se centrează pe un moment de conflict intern al acestei civilizaţii, confruntată cu apropierea glaciaţiunilor, scăderea natalităţii, lupte politice şi presiune din partea triburilor de oameni la nivelul epocii de piatră care migrează spre sud tot din cauza glaciaţiunilor.

Naomi Novik, seria Temeraire (6 cărţi) începe în perioada războaielor napoleoniene. Cu o mică inspiraţie din Anne McCaffrey, Novik crează corpuri de aviaţie militară şi utilitară bazate pe dragoni inteligenţi care trăiesc în simbioză cu aviatorii lor. Aventurile personajelor principale îi poartă pe aceştia pe tot globul încercînd să-l oprească pe Napoleon să facă ce făcea el cel mai bine. Novik este pasionată de istoria perioadei şi a reconstruit-o cu o atenţie extraordinară la detaliu, menţinînd aspectele Fantasy la minim -- în afară de existenţa dragonilor restul intrigii este bazat exclusiv pe tehnologie specifică epocii iar confruntările sînt gîndite cu mare atenţie la strategie, dotări şi personalităţile vremii (cum ar fi Nelson).
 
Robotii+Fundatia, alaturi de Dune, reprezinta fundatia acestui gen pentru mine.Le recitesc cu placere, iar diverse carente care le observ, nu pot sa imi strice placerea.
 
Dacă ți-a plăcut Dune, încearcă Hyperion Cantos, de Dan Simmons. 4 volume, dintre care primele două sunt și traduse în română, la Nemira.

Serii bune ar mai fi Pandora, tot al lui Frank Herbert, cu Bill Ransom, Seria Ender a lui Orson Scott Card (doar primele 3, și mai ales prima :wink:), seria The Way a lui Greg Bear, Trilogia Marte, a lui Kim Stanley Robinson, seria Culture a lui Iain M. Banks (cărțile nu sunt prea legate între ele, dar au un fundal comun).

Seriile astea îmi vin în minte acum ca importante (pentru mine asta înseamnă citite de cel puțin două ori).

PS: Sper să nu mi-o iei în nume de rău, dar, în română, după semn de punctuație se lasă spațiu. De asemenea, se scrie ”diverse carențe pe care le observ”, iar între subiect și predicat nu se pune virgulă: ”carente care le observ, nu pot sa imi strice".
 
Off-topic: era o carte pe care o citisem în copilărie și aș vrea să o recitesc: o lume-cub cu nivele de spații-cub, între care oamenii nu puteau circula liberi din cauza unor implanturi, însă un individ fuge împreună cu o androidă prin niște tunele săpate de niște insecte gigantice... Sună cunoscut cuiva?


E o mare probabilitate ca ceea ce cauti tu sa fie "mancatorii de ziduri" de Serge Brussolo, les mangeurs de murailles in original.

Credits go to TCAlexander, el a descoperit-o.
 
Ma obsedeaza si pe mine o carte SF pe care am citit-o de mult, e ceva in genul starship troopers in care omenirea se impusca cu gandacii, iar un sergent /caporal care ramane fara picioare, este facut intendentul unitatii/companiei/iar la final al intregii armate terestre. Si pt. ca reuseste sa organizeze lucrurile in asa fel inca armata sa primeasca cel mai bun echipament pe care-l putea produce omenirea la acel moment dat ... in fine totul se sfarseste oarecum cu bine.
 
Ce zici tu e un capitol din Asediul Aristei, o colecție de nuvele cu o temă comună, editată de Bill Fawcett. Am ferfenițit-o și eu când eram mai tânăr :smile:.

Mai este o carte, tot așa o colecție de nuvele, îi zice Războiul stelelor îndepărtate, a cărei acțiune se petrece înainte de cea din Asediul Aristei. Nu sunt foarte legate între ele, dar sunt câteva referințe, pe ici, pe colo.
 
Last edited:
Am terminat recent seria Vorkosigan Saga scrisă de autoarea Lois McMaster Bujold. (Well, dacă e să fim corecţi încă mai am de citit nuvelele Mountains of Mourning şi Labyrinth, dar simt că deja pot s-o recomand şi fără ele. :smile:)

Cărţile din serie au acumulat printre altele patru premii Hugo. Genul include aventuri, intrigă politică, investigaţii poliţiste, război şi incursiuni mercenare, romantism şi nu în ultimul rând un umor subtil. Are o distribuţie medie spre mare de personaje care sunt menţinute de-a lungul întregii serii, în special cele principale, oferind continuitate. Accentul e pus pe un singur personaj central şi ideea de "brains over brawn". Printre aspectele interesante ale universului seriei se remarcă manipularea genetică şi implicaţiile ei sociale; criogenia; explorarea unei societăţi militariste modelată după o combinaţie între vechile imperii europene; călătoria prin spaţiu prin "wormholes" fixe stabile, cu implicaţii geopolitice.

Mi-a plăcut enorm faptul că stilul seriei se schimbă constant (fluid) pe măsură ce personajele evoluează natural. În plus, personajele sunt superb conturate, sunt solide, bine ancorate în mediul care le produce, cele secundare importante au câte o carte dedicată lor unde sunt explorate pe larg, le simţi aproape ca fiind persoane reale.

Cartea preferată: e greu de ales, dar cred că înclin spre nuvela Borders of Infinity. Mi se pare că surprinde chintesenţa lui Miles.

Cei care se apucă de această serie au dificultăţi în a decide în ce ordine să citească deoarece ordinea publicării diferă de cea a cronologiei interne. Mulţi recomandă să fie citite în ordinea publicării dar fiecare fan are o ordine preferată proprie. Deci şi eu. :smile: Iată nişte puncte de vedere:

* Falling Free nu face tehnic vorbind parte din serie, dar e plasată în acelaşi univers. O puteţi citi oricând, singura recomandare e să fie înainte de Diplomatic Immunity, unde apar din nou quaddies, pentru că oferă o introducere pentru ei.

* Povestirea Dreamweaver's Dillema poate fi o introducere îndepărtată în universul seriei, dar n-am reuşit s-o găsesc şi s-o citesc.

* Recomand cu căldură să se înceapă cu Shards of Honor urmată de Barrayar deoarece consider că pun o bază foarte solidă pentru întreaga serie, conturând nişte personaje şi nişte societăţi foarte importante.

* Puteţi termina liniştiţi cu următoarele: Memory, Komarr, A Civil Campaign, Winterfair Gifts, Diplomatic Immunity şi Cryoburn, deoarece coincide ordinea publicării cu cronologia internă.

* Mijlocul e mai delicat. :smile: Ordinea în care le-am citit eu, care coincide cu cea a publicării: Warrior's Apprentice, Ethan of Athos, Falling Free, Brothers in Arms, Borders of Infinity, The Vor Game, Mirror Dance, Cetaganda. Am fost mulţumit de efectul final.

* Alternativ, aveţi mai jos ordinea cronologiei interne, care estimez că poate oferi şi ea satisfacţie. Absolut singura rezervă este că ordinea publicării este şi ordinea în care a crescut experienţa autoarei şi că poate oferi o curbă ascendentă a calităţii literare.

Dreamweaver’s Dilemma (povestire)
Falling Free
Shards of Honor
Barrayar
The Warrior's Apprentice
Mountains of Mourning (nuvelă)
The Vor Game
Cetaganda
Ethan of Athos
Labyrinth (nuvelă)
Borders of Infinity (nuvelă)
Brothers in Arms
Mirror Dance
Memory
Komarr
A Civil Campaign
Winterfair Gifts (nuvelă)
Diplomatic Immunity
Cryoburn
 
Alan Dean Foster, seria Commonwealth, universul HumanX. SF şi space opera, cu foarte mult accent pus pe capacitatea individului de-a afecta evenimente la nivel istoric. Conţine trei rase inteligente principale (oameni, insectoizi şi reptilieni) plus diverse altele, care interacţionează în contextul unui "Commonwealth" interstelar care are a face cu tulburări militare, economice, sociale, religioase, ameninţări externe. Nu e deloc o lume idealizată, nu sunt "good guys" şi "bad guys" foarte clar desemnaţi, se fac foarte multe compromisuri, unele foarte urâte.
* Vă recomand să începeţi cu trilogia "Commonwealth Founding", care pune bazele întregului univers, descriind cum s-au pus bazele alianţei între humans şi thranx.
* Seria "Pip and Flinx" este cea mai dezvoltată dintre cele plasate în acest univers, conţine personaje şi referinţe la "Founding" şi "Icerigger". Este o serie de aventuri ale unui tânăr care călătoreşte singur prin acest univers, deci un space opera clasic.
* Trilogia "Icerigger" descrie o aventură la nivel planetar dar perfect reprezentativă pentru universul descris (încercarea de adoptare a unei noi rase în rîndul Commonwealth).
* Nu rataţi nici cele cîteva cărţi individuale plasate în acest univers, cum ar fi "Sentenced to Prism"

Arthur C. Clarke. Clarke are (cel puţin) două serii remarcabile, seria Rama respectiv Odiseea Spaţială, ambele a cîte patru cărţi. Este unul dintre monştrii sacri ai SF-ului clasic. Ambele serii tratează evoluţia civilizaţiei umane prin perspectiva comparaţiei cu superinteligenţe de nivel galactic, cu care vin în contact prin intermediul unor artefacte pe care le studiază, folosesc, şi care sfîrşesc prin a afecta transformări imense. De citit dacă gustaţi industria spaţială şi abordarea metodică şi ştiinţifică cu multe detalii solide tehnice.

JK Rowling, seria Harry Potter (7 cărţi). Fantasy britanic cu magie, dar plasat în universul contemporan. Consider seria excelentă în primul rând pentru modul în care a redat evoluţia personajelor de la copii la adulţi în contextul unor evenimente de opresiune specifice regimurilor totalitare. Este considerată literatură pentru copii, dar este atipică şi ultimele două cărţi din serie, de exemplu, sunt extrem de "serioase".

Trebuie să vă avertizez să faceţi diferenţa între ecranizări şi cărţi. Nu prea au nicio legătură şi dacă aţi apucat să vedeţi filmele pregătiţi-vă pentru ceva complet diferit. Din păcate filmele au transformat seria într-un fenomen cultural ieftin şi accesibil, dar prin ecranizare s-a pierdut enorm. Personajele, de exemplu, sînt aproape de nerecunoscut în filme şi cele mai multe aspecte ale intrigii au fost eliminate, adaptate sau simplificate grosolan.

Larry Niven, seria Ringworld (4 cărţi). SF clasic, centrat pe explorarea unei lumi artificiale în formă de inel, creată de o rasă superioară misterioasă, de către un trio de aventurieri, ca prim val explorator în avans faţă de civilizaţiile galactice aflate în conflict pe care urmează să le traverseze acea lume. Ce mi se pare remarcabil e că Niven şi-a rafinat continuu cărţile cu ajutorul cititorilor, care l-au ajutat să îndrepte de exemplu erori de fizică planetară, deci căutaţi ediţii recente.

De citit dacă nu gustaţi abordarea "rece" şi "macro" a lui Clarke şi aţi prefera ceva cu simţ de aventură mai pronunţat şi cu accente Fantasy (dar reţineţi că vorbim de SF, deci se aplică legea a III-a a lui Clarke). Că veni vorba de Clarke, pot încerca să-i ajut fanii care ar vrea să încerce Ringworld să-şi formeze o impresie: vă amintiţi episodul din Odiseea 3001 când protagonistul întâlneşte dragonul? Sau când personajele din "Rama" pătrundeau pentru prima oară în navă? În Ringworld elementul acela de fascinaţie e permanent.

Aş mai face o analogie şi cu colecţia "The war against the rull" a lui Van Vogt. Van Vogt are o abordare specifică a "supraomului", individul care luptă împotriva unor forţe extraordinare cu forţa intelectului şi mijloace ştiinţifice, şi acest aspect se regăseşte şi în Ringworld.
 
Sunt singurul căruia i se pare că Van Vogt scrie îngrozitor de prost? Nu mă refer la idei, care sunt excelente, ci la modul în care sunt aşternute pe hârtie: haotic, fără cap şi coadă, cu participanţi care acţionează mai toţi ca nişte secretare isterice.
 
Asta a fost una dintre criticile care i s-au adus constant lui Van Vogt, deci nu, nu eşti singurul. :smile: I-am citit aproape toate cărţile şi tind să fiu de acord cu tine. Mai mult, sunt de părere că mai toţi autorii din "Golden Age of SciFi" erau afectaţi de probleme similare. Scriau rece, fără sentiment, în stil de reportaj sau de articol ştiinţific.
 
Dar în special van Vogt scrie prost. Şi eu i-am citit aproape toate cărţile, dar mai mult pentru idei. Stilul e cretin. Personajele sunt cam retardate. Gilbert Gosseyn din trilogia Non-A are mari probleme schizofrenice; în momentul ăsta e perfect logic şi cu sânge rece, iar în momentul următor se poartă ca o fetiţă de 5 ani care a văzut un cucaracha. Nat Cemp, din seria Silkie, e la fel. Şi cam aşa sunt toate personajele: lipsite de consistenţă, neclare, cu comportament dubios.

În fine, on-topic:
- Philip Jose farmer, cu serial Lumea Fluviului. Nemira au scos seria în 5 volume. Primul e formidabil, următoarele două sunt mişto, apoi nenea Farmer pare că începe să scrie pentru bani, şi scoate nişte continuări mai slabe, dar digerabile.
- Tot Philip Jose Farmer, cu seria Dayworld (3 volume). L-am citit pe primul, am zis pas la celelalte. Ideea e interesantă, dar prima carte se are un final ce miroase a "nu m-am gândit la o continuare" şi următoare începe într-un mod cu totul dubios.
- Vernor Vinge - Foc în Adânc şi continuarea sa. Foc în Adânc este o carte lungă (900+ pagini, versiunea Nemira), epică, mie mi s-a părut o capodoperă. Continuarea e meh.
- Robert Charles Wilson - Turbion + Axa + Vortex. Turbion e de nota 15, Axa e de nota 6, Vortex nu ştiu, dar n-am mari speranţe.

Eu nu pricep cum de încep oamenii ăştia cu nişte scrieri excepţionale, ca mai apoi s-o dea în bară. Mă rog, probabil că sunt forţaţi de editori, naiba ştie.
 
Back
Top