Rabbit,
Poate nu am inteles bine dar am impresia ca spui de amandoi ca ar fi pronume!? Mai degraba e numeral (vezi trimiterea data de Sibelius - multumesc, Sibelius).
Daca ne gandim putin si consideram argumentatia cu dativul in -ora, e destul de solida. Parca as inclina sa fac urmatoarea analiza (amatoriceasca?):
daca acceptam ca regula "sfanta" ca dativul e in -ora, atunci forma "originala" ar fi AMANDORORA (poate ca unii chiar o folosesc, nu m-ar mira!). Dar amendata (de un fel de regula de muzicaliitate a limbii) aceasta forma devine AMANDURORA pentru cei care tin la fixitatea sufixului si AMANDORURA pentru cei care tin la constanta radacinii (AMANDOi).
Ce parere aveti, e o ipoteza plauzibila despre originea acestei controverse? Sa gandim putin dincolo de norma impusa de cineva si sa luam putin mai in serios motivul pentru care multa lume foloseste forma -orura cu toate ca e practic imposibil de gasir vreun alt cuvant cu aceeasi terminatie.
Daca gasisti interesanta ideea sa mergem putin mai departe, daca nu scuzati-ma, poate ma considerati plicticos deja.