Hai că am câteva minute să scriu
Un aspect la espressoare e că tot ce bagi în ele cam trebuie să poată fi curățat temeinic. De-asta am ales un espressor în care bag cafea gata măcinată într-o cupă cu mâner montată la exterior, fiindcă așa pot să curăț locurile pe unde ajunge cafeaua. Și espressorul anterior era similar, da' în cupa aia avea niște mecanisme cu arc pe care trebuia să le demontez periodic ca să curăț brânza de cafea adunată acolo. Na imaginează-ți ce se adună într-un espressor închis în care bagi cafea boabe într-o parte, dar tot traseul boabelor prin râșniță și apoi în boiler și în tava de evacuare este pe dinăuntru, și nu poți să-l cureți fără să demontezi tot aparatul. Așa e espressorul de la serviciu, cică e „comod”, da' aruncă un ochi înăuntru pe unde nu poți băga mâna și te cam sperii. Iar alea care au și conducte de lapte sunt și mai și.
Calitatea espresso-ului e dată de:
- tipul cafelei și al prăjelii - dacă vrei cafea cremoasă va trebui să încerci una în amestec arabica-robusta, că aia 100% arabica nu face spumă mai deloc, și doar n-o să iei cafea Jakobs cu aditivi care să dea spumă; încearcă și prăjeli diferite până o găsești pe aia care-ți place la gust;
- modul în care e râșnită cafeaua - la espresso trebuie ceva mai grosier, nu pudră foarte foarte fină, fiindcă altfel se înfundă filtrul și nu mai curge nimic;
- va trebui să încerci diverse granulații până o găsești pe aia la care iese cafeaua cum îți place;
- cafeaua proaspăt râșnită are gust mai bun decât aia stătută chiar și de o săptămână, ca să nu zic de aia vacumată gata râșnită;
- o râșniță cu lamă e ieftină da' nu controlează foarte bine dimensiunea pulberii (face un amestec de granule mari și mici), pe când una cu 2 pietre ce se rotesc permite controlul mult mai bun al granulelor, da' e scumpă cu crengi;
- temperatura apei - controlată și fără fluctuații; la espressorul vechi nu făcea față boilerul să încălzească apa pe cum trecea prin cafea, începea pe la 90 de grade și ajungea la mijlocul cănii pe la 60, ieșea un pișwasser.
Espressorul anterior era un Philips Saeco Poemia. Pe hârtie era totul minunat, 18 bari, steamer pentru făcut spumă de lapte, tralala. Da' 1) problema cu încălzitorul, nu ieșea cafeaua ca lumea nici dacă făceam shot-uri cât un degetar, și 2) avea o problemă de design (suspectez planned obsolence) că montaseră o piesă din plastic în mijlocul boilerului, și aia crăpa după vreo 3-4 ani încât îl făcea neutilizabil - mi-au murit 2 espressoare identice în același mod cam după același timp.
Acum am luat un DeLonghi Dedica EC685.M, cam 150€. Avantaje:
- Compact - ocupă loc puțin pe blat în bucătărie, mai mic decât cel anterior.
- Fără trasee interne pentru cafea sau lapte - iar traseul pentru apă poate fi decalcificat cu un program încorporat. Piesele unde ajunge cafeaua pot fi curățate ușor.
- Se încălzește repede și păstrează temperatura apei pe parcursul brew-ului. Temperatura poate fi programată în câteva trepte.
- Reglarea presiunii e făcută de o cupă cu două camere separate de o sită. Sita poate fi îndepărtată pentru ca să poți curăța și camera inferioară, din care cafeaua iese afară printr-o găurică de 0,3mm. La modelele mai vechi, piesa asta era ștanțată și adio, ce mizerii se adună în camera aia de sub filtru se rezolvă schimbând periodic cupa.
- Are 2 butoane pentru cafea simplă/scurtă și dublă, la fiecare se poate programa cantitatea de apă.
- Spumiera pentru lapte e MULT îmbunătățită față de modelul anterior (EC680) unde era doar o tijă de inox; ăsta are o piesă suplimentară de plastic cu două poziții, cu care face spumă de lapte foarte faină - doar să-ți amintești că se folosește lapte gras la temperatura camerei, nu degresat sau scos din frigider.
- Tava cu picurător pentru cana de cafea poate fi scoasă, dedesubt mai e o tavă mai joasă, unde poți pune căni mai înalte sau pahare.
- Are contor intern pentru numărul de cafele până când să semnaleze că trebuie făcută o dedurizare. Se poate programa duritatea apei (low, med, high) și în funcție de asta va alerta dedurizarea mai repede sau mai târziu.
- Nu introduce variabile suplimentare în producția de cafea. Dacă ai cafeaua râșnită cum trebuie și presată cât trebuie, va face espresso excelent fără eroare.
Părțile mai sucky:
- Placa aia de inox de deasupra picurătorului, unde pui cana de cafea, se zgârie de la prima utilizare. Asta e, mașinăria vibrează ușor, cana de porțelan nu e perfect smooth dedesubt, o să frece inoxul ăla perfect lustruit.
- Scula aia de tasat cafeaua în cupă care vine cu espressorul e o glumă de plastic. Ia-ți un tamper din inox de juma' de kil pe diametrul exact al cupei, o să preseze cafeaua perfect prin propria greutate, fără să apeși necontrolat.
- În mânerul din plastic al cupei de cafea s-au gândit să bage un cilindru de metal ca să pară mai greu și oamenii cumva să aibă impresia că e de calitate mai ridicată - wtf, scoți capacul de la mâner și dai afară mizeria aia.
Cafele am încercat mai multe, de la branduri de fițe până la cafea boabe de la Metro pentru cafenele. Cel mai mult îmi place totuși Tchibo. Vezi că în magazinele Tchibo au și râșnițe de-alea meseriașe, poți să iei câtă cafea vrei și să ți-o râșnească pe ce grosime vrei. Era un magazin Tchibo în mall-ul Promenada parcă. Aici e stand Tchibo în alimentarele Rewe, cu râșniță - îți faci singur cafeaua pentru acasă.
Râșniță am una Bosch cu lamă. Știu că se poate mai bine, da' asta o am și am găsit cât să o umplu și câte secunde să o râșnesc pentru ca să iasă bună pentru espresso. Râșnesc cafea cam săptămânal.
La fel de important, rezervorul de apă. Ideal ar fi să pui apă doar câtă vei consuma, să nu o lași să stea în recipient câte o săptămână întreagă fiindcă se dezvoltă niște microorganisme nasoale acolo.