War, să zicem că angajatorul cere o mulțime de abilități X, la anumite nivele. Un nivel salarial s-ar aplica în acest caz candidatului ideal care are exact aceeași mulțime de abilități X. Cu oarecare fluctuații ale listei de abilități și nivelelor lor se poate estima și un interval salarial.
Însă fiecare candidat vine cu propria sa mulțime de abilități A, B, C, fiecare la diverse nivele. Iar intersecția dintre A și X determină cât din ceea ce poate face candidatul poate fi folosit (și plătit) de către angajator. De aceea e necesar interviul și discuția detaliată înainte de a putea face un calcul.
De exemplu, vine anunț de angajare pentru o persoană care să facă suport pentru aplicații Java conectate la baze de date Oracle. Candidatul ideal îndeplinește cerințele de mai jos și bugetul estimat pentru el e de 1000€:
1) abilități de comunicare cu clienții, nivel excelent;
2) gândire analitică pentru diagnosticarea rapidă a sursei probleme, nivel bun;
3) cunoaștere Java doar la nivelul la care poate identifica dintr-un fișier jurnal cauza posibilă a erorii, ca să o înainteze la L2 support;
4) cunoașterea administrării unei baze de date Oracle pentru a verifica integritatea datelor, job-uri ce rulează, nivel excelent.
Vine un programator Java. Are 2 și 3 excelent, ba chiar poate să și scrie cod; însă nu are experiență cu bazele de date și, dacă-l pui să vorbească cu un user, nu are răbdare și tact. Pentru tot ceea ce știe să facă, ca programator Java, vrea 1500€/lună net.
Angajatorul nu poate folosi de la el toate abilitățile de programare și, ca urmare, nici n-are de ce să i le plătească la nivelul cerut. Degeaba poate el mai mult ca programator, dacă excesul de competență nu va fi valorificat. Lipsa completă a două cerințe mai știrbesc și ele din salariul ce i se poate oferi. Și uite cum fișa postului va fi restrânsă doar la punctele ce le poate face (chiar mai bine decât e nevoie) și oferta salarială redusă față de candidatul ideal.
Însă fiecare candidat vine cu propria sa mulțime de abilități A, B, C, fiecare la diverse nivele. Iar intersecția dintre A și X determină cât din ceea ce poate face candidatul poate fi folosit (și plătit) de către angajator. De aceea e necesar interviul și discuția detaliată înainte de a putea face un calcul.
De exemplu, vine anunț de angajare pentru o persoană care să facă suport pentru aplicații Java conectate la baze de date Oracle. Candidatul ideal îndeplinește cerințele de mai jos și bugetul estimat pentru el e de 1000€:
1) abilități de comunicare cu clienții, nivel excelent;
2) gândire analitică pentru diagnosticarea rapidă a sursei probleme, nivel bun;
3) cunoaștere Java doar la nivelul la care poate identifica dintr-un fișier jurnal cauza posibilă a erorii, ca să o înainteze la L2 support;
4) cunoașterea administrării unei baze de date Oracle pentru a verifica integritatea datelor, job-uri ce rulează, nivel excelent.
Vine un programator Java. Are 2 și 3 excelent, ba chiar poate să și scrie cod; însă nu are experiență cu bazele de date și, dacă-l pui să vorbească cu un user, nu are răbdare și tact. Pentru tot ceea ce știe să facă, ca programator Java, vrea 1500€/lună net.
Angajatorul nu poate folosi de la el toate abilitățile de programare și, ca urmare, nici n-are de ce să i le plătească la nivelul cerut. Degeaba poate el mai mult ca programator, dacă excesul de competență nu va fi valorificat. Lipsa completă a două cerințe mai știrbesc și ele din salariul ce i se poate oferi. Și uite cum fișa postului va fi restrânsă doar la punctele ce le poate face (chiar mai bine decât e nevoie) și oferta salarială redusă față de candidatul ideal.