Vreau să specific o chestie, din experiența mea în UK. Aici recruiterii sunt ultimii retarzi, care lucrează de fapt ca "vânzători". Nu în sensul "bun", aka "am un om extraordinar și trebuie să-l
vând companiei", ci bișnițari țepari. Exemplu, o companie caută un om pe 30.000 pe an. Firma de recrutare contractată pune anunțul pentru 20.000 pe an. Găsesc un om dispus să lucre pe 20.000 pe an. Atunci se duc la companie și îi spun "meh, ăsta vrea 35000 pe an". Dacă ambii (compania + omul) mușcă, recrutorul a făcut 15.000 dintr-un singur foc.
De unde rezultă că nu se caută musai oameni competenți, ci disperați și disponibili.
Mai mișto este când firma de recrutare caută recrutori prin o altă firmă de recrutare

și metodologia de "agățat" fraierii - este ceva gen cum se recrutează "brokerii" de "acțiuni" de către anumite firme din București și nu numai -> ți se promit mașini de lux, Rolexuri, vacanțe în Ibiza ca bonusuri, etc. Este fucking hilarious really, mai ales că eu de exemplu am trecut 1st hand printr-un interviu de genul în .ro doar pentru ca 3 ani mai târziu partenera să treacă prin aproximativ aceeași experiență, doar că în UK.
Acum cu domeniul medical este jale și mai mare, dar aici nu intru în detalii deocamdată. Ce pot spune pe scurt este că am scăpat de dracu' și-am dat de mă-sa aici cu nepotismele
