Is this fun or what? :D

Lipsiti de munitie, armament si cel mai adesea cu o singura masa pe zi, soldatii din Mali se antreneaza imitand zgomotul gloantelor
Lipsiti de suficienta munitie, soldatii din Mali dau dovada de imaginatie si se antreneaza imitand zgomotul gloantelor, se arata intr-un reportaj publicat in decembrie, inainte de interventia militara franceza, de postul de televiziune France 5. Dincolo de aceste imagini, care pot parea comice, reportajul, care poate fi urmarit aici, descrie o situatie tragica, in care militarii care trebuie sa se lupte cu rebelii islamisti nu au arme, munitie si de multe ori mananca o singura data pe zi.
 
Last edited by a moderator:
hAD51E1D3.jpg
:bravo:
 
Cica "romanian abatoars". :lol:

Se chinuie, sa-l impuste cineva. Eu nu inteleg de ce se chinuie si nu vorbeste in romana, era mai putin penibil.
 
În jigodiocraţia capitalistă românească?

Unde ai vazut tu capitalism in Romania socialista? Dupa orice criteriu tara asta e mai mult socialista decat capitalista, iar mixtura asta o face mai jigodocratie decat daca era socialism curat sau capitalism curat.
 
Cei trei termeni sunt indisolubil legaţi, adică jigodiocraţia ţine de capitalismul original românesc. Iar socialism nu e absolut deloc, fiindcă în socialism nu se cumpărau Lamborghini şi Ferrari mai ceva ca-n Occident sau alde Becali n-aveau cluburi de fotbal, ori alde Guţă conturi babane. Mai mult, în socialismul ăla hulit, exista o meritocraţie, chit că politrucii erau cei care decideau, până la urmă. Însă pe posturi executive erau oameni competenţi. Directorii şi toţi cei cu funcţii erau oameni competenţi şi-şi cunoşteau munca, altfel erau demişi imediat. Indivizi ca acel ambasador, care vorbeşte engleza mai rău decât nea Gheorghe din Tărtăşeşti, n-aveau ce căuta în funcţia aceea...
 
Eu nu am prins prea mult din regimul comunist dar, din cate imi aduc aminte si imi povestesc parintii, si atunci:
- se cumparau masini scumpe si straine, dar mai putine, nu pentru ca nu erau bani, ci pentru ca batea la ochi daca te afisai cu ele.
- cluburile de fotbal nu erau private, dar erau controlate tot de oameni de teapa lui Becali.
- conturile babane nu erua in banci, ci la saltea, tot ca sa nu atraga atentia.
- meritocratie era prea putina, oricum ca sa ajungi in functie de conducere trebuia sa fii membru de partid, exista mancatorie si atunci si se mergea pe pile, cunostinte si relatii; si atunci, ca si acum, economia era majoritar subterana.
- in politica erau/sunt o gramada de tampiti cu interese financiare, lipsiti de educatie si bun-simt.
 
Cei trei termeni sunt indisolubil legaţi, adică jigodiocraţia ţine de capitalismul original românesc. Iar socialism nu e absolut deloc, fiindcă în socialism nu se cumpărau Lamborghini şi Ferrari mai ceva ca-n Occident sau alde Becali n-aveau cluburi de fotbal, ori alde Guţă conturi babane. Mai mult, în socialismul ăla hulit, exista o meritocraţie, chit că politrucii erau cei care decideau, până la urmă. Însă pe posturi executive erau oameni competenţi. Directorii şi toţi cei cu funcţii erau oameni competenţi şi-şi cunoşteau munca, altfel erau demişi imediat. Indivizi ca acel ambasador, care vorbeşte engleza mai rău decât nea Gheorghe din Tărtăşeşti, n-aveau ce căuta în funcţia aceea...
Despre ce socialism vorbești și unde?
 
Cei trei termeni sunt indisolubil legaţi, adică jigodiocraţia ţine de capitalismul original românesc. Iar socialism nu e absolut deloc, fiindcă în socialism nu se cumpărau Lamborghini şi Ferrari mai ceva ca-n Occident sau alde Becali n-aveau cluburi de fotbal, ori alde Guţă conturi babane. Mai mult, în socialismul ăla hulit, exista o meritocraţie, chit că politrucii erau cei care decideau, până la urmă. Însă pe posturi executive erau oameni competenţi. Directorii şi toţi cei cu funcţii erau oameni competenţi şi-şi cunoşteau munca, altfel erau demişi imediat. Indivizi ca acel ambasador, care vorbeşte engleza mai rău decât nea Gheorghe din Tărtăşeşti, n-aveau ce căuta în funcţia aceea...

Te rog frumos, caută un loc potrivit în Dunăre și fă o baie.

Meritocrație în România pre-89. Nu credeam că o să citesc o tâmpenie în halul ăsta de mare pe XF vreodată.
 
Mai mult, în socialismul ăla hulit, exista o meritocraţie, chit că politrucii erau cei care decideau, până la urmă. Însă pe posturi executive erau oameni competenţi. Directorii şi toţi cei cu funcţii erau oameni competenţi şi-şi cunoşteau munca, altfel erau demişi imediat. Indivizi ca acel ambasador, care vorbeşte engleza mai rău decât nea Gheorghe din Tărtăşeşti, n-aveau ce căuta în funcţia aceea...
Unde, in ce univers paralel se intampla asta?
 
Pe vremea aia comunicarea nu era ca in ziua de azi. In unele locuri erau chiar si unii care munceau, ca trebuia facut ceva.
Ca intotdeauna, existau si cazuri in care cei care meritau erau promovati pina la un anume nivel, dar nu mai sus si nu peste tot.
 
Back
Top