Is this fun or what? :D
- Thread starter jarod
- Start date
Râdeți voi, râdeți, da' io am păstrat bradul până acum și am luat o ghirlandă de ouă colorate care se leagă cu fundițe pe crengi, deci...
Neo
The Good Doctor
ursamajor
צָפְנַת פַּעְנֵחַ
ursamajor
צָפְנַת פַּעְנֵחַ
Apropo de politica pașilor mărunți ai minorităților... de orice fel. 
Politica pașilor mărunți este o tactică ce folosește pași mărunți ce pot fi obținuți cu succes. Să ceri tâmpenii mărunte pentru care te va râde cu curu' toată națiunea, aia nu se numește politica pașilor mărunți, ci cel mult politica imbecililor.
Nu e teoria mea, tu ai invocat-o, eu doar ți-am atras atenția că termenul folosit nu înseamnă ceea ce crezi tu că înseamnă. La fel, nu e nici al meu piticul obsesiv-compulsiv (și asta are un înțeles specific) care produce în mod previzibil postarea de comentarii acide de câte ori se vorbește sau există chiar și cea mai vagă aluzie la o minoritate anume, știm noi care. Rezolvarea vine prin 3 pași simpli: 1) recunoaște față de tine însuți că inclusiv faptul că scriu eu aici "gay" e ca un buton care îți declanșează o reacție mai vehementă decât dacă aș scrie, nu știu, "taximetrist"; 2) caută să identifici în tine însuți rădăcina problemei și de ce simți nevoia unei reacții atât de puternice de fiecare dată și în orice context, și 3) rezolvă problema sau măcar controlează legătura trigger-response. Nu de alta, da' am un deja vu cu o întâlnire cu câțiva colegi la masa de prânz la birou, în care cumva a venit vorba despre concedii în Grecia și recomandări de chestii de vizitat și locuri bune de mâncat, și nici nu s-a zis bine "souflaki" că jap de nicăieri s-a înființat la masă alt coleg care ne-a tocat mărunt despre cum e el raw vegan și cum natura a făcut oamenii să fie raw vegani da' ne-am rătăcit pe drum și cum e de bună dieta raw vegană și ce mănâncă el azi raw vegan și ce-a mâncat ieri raw vegan și de unde o să comande el mâine raw vegan și să mergem la el să facem comanda împreună și să mâncăm la ora ț fix și să vedem noi că doar într-o săptămână o să ne simțim alți oameni și raw veganismul e Calea. Am tăcut toți, da' de-atunci ghici cine la ora ț mânca singur în bucătărie, cu excepția zilelor când mai prindea vreun alt rătăcit prin bucătărie pe care să-l prelucreze. Cu toată prietenia, you don't want to be that guy, că ajungi înstrăinat de toți și cu coif de staniol pe cap săpând un buncăr unde să te ascunzi de invazia cotropitoare a ălora cu politica cu pași mărunți care vor să facă homosexualitatea obligatorie. Și scriu intenționat aici, cu speranța că poți trata încă cu ceva umor problema asta din ce în ce mai serioasă și mai vizibilă.
Cu alte cuvinte, cum citeam zilele trecute pe undeva, viața ar fi mult mai bună dacă, atunci când ne raportăm la diverse probleme din jur, ne-am întreba mai des "why do *I* give a fuck". Și când avem un răspuns serios la asta, abia atunci să continuăm gândurile despre capra vecinului, sau dormitorul unor necunoscuți, sau dietele unora, sau prietenii imaginari din spațiul astral al altora, etc. Mai bine să fie bine ca să nu fie rău.
Cu alte cuvinte, cum citeam zilele trecute pe undeva, viața ar fi mult mai bună dacă, atunci când ne raportăm la diverse probleme din jur, ne-am întreba mai des "why do *I* give a fuck". Și când avem un răspuns serios la asta, abia atunci să continuăm gândurile despre capra vecinului, sau dormitorul unor necunoscuți, sau dietele unora, sau prietenii imaginari din spațiul astral al altora, etc. Mai bine să fie bine ca să nu fie rău.
Pentru mine, cel puțin, a ajuns chiar o discuție cotidiană diversele obsesii compulsive, încât sunt complet detașat de problemă și încerc să găsesc ceva amuzament în ea.De exemplu, o mai prind pe bunica când uită televizorul pornit pe latrine, fiindcă începe iar cu sfaturile la telefon în stilul „mamă dragă, să aveți grijă pe-acolo, că-s oameni răi” - i-a cultivat Gâdea o obsesie cu imigranții musulmani. N-a întâlnit niciunul, dar știe ea mai bine cum e. Acu' 15 de ani era fixismul cu ungurii, deși nici din ăia nu cunoștea direct da' ne dădea sfaturi despre ce să facem cu ei prin Cluj, iar mai înainte au fost țiganii, deși aveam prin cartier și erau oameni gospodari și civilizați, cu mici excepții (dar pe care le aveau și restul, un vecin ce-i trăgea tărie la măsea, altul ce-i trăgea palme la nevastă, de-astea). Și trebuie să o iau la descusut și să-i dau date reale, nu povești înflorite, că altfel mă înnebunește și nu-i pot da block
că mno, e singura bunică rămasă în viață. Da' o pot lua peste picior un pic. „Da, bunică? Oameni răi? Și io cum îi recunosc pe stradă? Și dacă n-au turban și barbă? Și când mă urc în autobuz, să zic tare la urcare un «Salaam aleikum» și, dacă răspunde cineva, să mă dau jos? Da' vecinul de deasupra care e musulman și pita lu' Dumn.... ăăă Allah, când vine poștașul și nu-l găsește acasă, să-i mai preiau coletele așa cum fac la alți vecini sau lui să-i dau cu flit? Și dacă vrea două cepe împrumut, să-i dau?” Atunci se vede cum se șubrezesc argumentele. Tata nu trebuie să afle nici măcar că ne tragem nasul un pic, darămite că facem vreo răceală de-asta obligatorie de sezon, fiindcă atunci auzim pentru a mia oară povestea cu imunitatea scăzută care-i cauza tuturor relelor. Deja e ca reflexul pavlovian, apeși butonul cu „am strănutat de dimineață” și primești o juma' de oră de pseudo-teorie.
O mătușă e cu obsesia cu curățenia. Vine cineva în vizită 5 minute și calcă în hol în ciorapi (că pantofii stau obligatoriu afară), păi pardoseala aia trebuie frecată cu peria și dezinfectată cu niște chestii care ard mâinile dacă nu porți mănuși. Are un ritual în care se spală consecutiv de 5 ori pe mâini, între care spală și săpunul, și chiuveta, și robinetul. Cum kkt să speli săpunul?!?!?! Are patruj'ceva și e tot singură, că nu poate merge la o întâlnire fără să remarce în curs de o oră la restaurant că pretendentul s-a scărpinat o dată pe obraz și apoi a continuat să mănânce fără să dea fuga la baie să se spele pe mâini. De pupat cu cineva nici nu poate fi vorba, bleaaaah, ăla are microbi în gură, ptui. Iar de schimb de fluide corporale nici nu se poate începe gândul, decât poate dacă s-ar inventa un separator steril pentru întreaga cameră încât fiecare să stea în bula lui și să ăăăă interacționeze prin acel separator flexibil, maaaaybe, altfel e super câh, să-ți atingi corpul de al cuiva, ioi tulai maică feri domne.
Colegu' cu raw veganismul. Colega cu apa alcalină. Colega naturopată + hrănit copilul la sân până la 10 ani dacă e nevoie + făcut propriile „săpunuri” în casă. Anti-vaxxeri. Anti-soroșiști. Nici nu mai zic de ăia cu probleme imaginare contra ungurilor, homosexualilor, motocicliștilor, posesorilor de pașapoarte biometrice, și așa mai departe. Mă uit în jur și fiecare are piticul lui. Sau piticii, lăsați să zburde liberi. Sigur îi am și eu pe ai mei și la fel de sigur mie nu mi se par deloc anormali, și-s recunoscător cui mă trage de mânecă - draga de nevastă-mea, câtă răbdare are cu tipicurile mele de a... împătura tricourile „corect”
Aaaanyway. Anunț pe această cale că ieri am împachetat bradul. Sufrageria parcă e mai goală acum. Oare ce să pun în loc - să încep reconstrucția grătarului ruginit cu plăci de inox debitate pe cote, sau reasamblarea biclei nevestei venită de la powder coating da' la care mai trebuie să vopsesc și piese din plastic?
Lasă radiațiile, mai importante sunt filamentele gravitaționale, dacă ți-ai pus patul peste unul din ăsta te-a luat naiba. Cică trebuie să aduc un câine în casă și să văd unde-și face culcuș (safe) și unde refuză să stea (unsafe), da' n-am decât prieteni cu pisici și-n ele n-am încredere deloc, sunt convins că vor să anihileze specia umană da' le e prea lene.