De ce computerele moderne sunt pline de bling-bling dar dau chix când e nevoie să pună în valoare tonele de "features"?
Caz concret: copiez 1 TB de pe un computer pe altul. Computerul destinație e un Win XP SP3 cu un disc de boot și altul pe care se copiază. RAM suficient, disc nou-nouț de 1 TB, rapid. Share din Windows, NTFS ca filesystem, rețea Gigabit și totuși viteza e doar de 40-50 MB/sec cu variații destul de mari (20-60 MB/sec).
Computerul sursă e un dual procesor, are rețea Gigabit și copiază de pe un RAID1 pe care nu mai umblă absolut nimeni, nu e disc sistem, nu e fișier de swap pe el, nu sunt instalate aplicații. Ai zice că tot ce face e să copieze de pe HDD în RAM (suficient și ăla), din RAM în placa de rețea, totul repetat până se transferă tot. Procesorul stă pe la 50% (dual-core - probabil RAID1 mănâncă un CPU din cele 2) la citire. Dacă încerc să copiez altceva de pe alte discuri interne (diferite) totul se mișcă precum melcul. WWTF?
- copierea pe rețea nu ar trebui să afecteze aproape deloc aplicațiile locale care merg totuși ca naiba
- la copierea pe RAID1 încărcarea procesorului a fost aceeași, dar performanța a fost mult mai bună: 70-75 MB susținut pentru că sursa era iSCSI. Citirea RAID1 nu ar trebui să consume procesor și oricum operațiunea ar trebui să fie mai rapidă și mai lejeră (pentru sistem) decât scrierea
- diferența între iSCSI și Windows file sharing nu e mare, dar iSCSI are o performanță relativ constantă pe când Windows File Sharing (CIFS) merge ca o vacă beată, când aproape normal când prin șanț. Am folosit pentru test aceleași calculatoare, cel cu CIFS are și un volum iSCSI pe un alt disc identic
Să nu spună cineva că aveam nevoie de quad-core ca să copiez niște fișiere de pe un computer pe altul că îi recomand un dual-six core să și-l vâre undeva
8 GB de RAM ar fi suficienți pentru o asemenea operație, plăcile de rețea transferă și mai mult la nevoie, am zero pachete pierdute (cabluri scurte Cat 5e), discuri de ultimă generație și totuși nu zburdă inocent peste câmpii. De ce?