Gaura neagra atrage materia din jurul ei, inclusiv lumina, in ea. Insa aceasta materie "iese" pe partea cealalta. (gandeste-te la o palnie). Second, ca sa se roteasca gaura neagra (ca au si ele diverse viteze de rotatie, in functie de marimea stelei din care s-au format, si deci in corelatie directa cu masa respectivei stele) ea consuma energie. Deci este un shredder, care inghite tot din jur, si astfel se alimenteaza singura. Aici ai putea fi tentat sa zici ca este suficient sa existe o singura gaura neagra intr-o regiune a spatiului cu densitate mare a materiei, ca tot universul va cadea in gaura neagra. Fals, intrucat gaura neagra actioneaza asupra corpurilor si gazelor din univers prin forta de gravitatie, care este omniprezenta in univers, insa este si cea mai slaba dintre forte. Si dupa cum stii, daca Pamantul ma atrage cu acceleratia gravitationala, si eu atrag Pamantul cu acceleratia
xen.
Doar ca observabila cu ochiul liber este prima manifestare a fortei de atractie, si nu cea de-a doua. (eu pot sa intru in pamant -si la propriu, si la figurat- , dar Pamantul nu poate intra in xen).
Adica, pe masura ce creste distanta fata de o gaura neagra (cand spun distanta incearca sa o "vizualizezi" in termeni stelari sau astronomici) poti sa ii arati degetelul gaurii negre, ca nu te prinde. :cool:
Excelente lamuriri gasesti in cartea lui
Stephen Hawking, O scurta istorie a timpului. Cartea se ocupa exact cu tratarea problemei gaurilor negre, formarea universului, limitele la care o stea devine gaura neagra sau doar pitica alba, modelul de univers in care traim (unul care se expandeaza la infinit sau unul care s-a expandat si apoi o sa aibe un colaps), etc.
// Desi se spune despre cartea aceasta ca are o singura formula in ea, si de aceea a avut priza la public, afirmatia este partial adevarata. Intrucat este prezentata
matematic doar formula
E=mc^2, restul fiind prezentate in cuvinte. (a plus b egal c
).