@ ursa si rico, o sa dau un raspuns comun: Eu nu vreau sa ma plimb cu "cadouri" in buzunar ca sa pot sa ma plimb prin oras. Inteleg ca rechinii te ataca pentru ca intri in apele lor, leii te ataca pentru ca intri in bucata lor de savana, etc. Dar orasul e al meu (ca om), nu al lor. Problemele pe care le pun cainii au fost prezentate. Apoi s-au dat si cateva solutii si, bune sau mai putin bune, ele sunt solutii la aceste probleme. Inclusiv omoratul lor. Pe partea celor care protesteaza pentru drepturile animalelor nu aud nici o solutie, nici o alternativa, doar anti-solutii. Nu ii omorati. Perfect, ia-i in casa. Nu sunt un om crud, imi plac animalele dar imi plac atat timp cat nu sunt un pericol pentru mine in zonele mele de confort: in casa, in oras, etc. In pustietate sunt constient ca nu o sa pot fi mereu in siguranta dar macar in oras sa fiu.
Ca sa nu mai spun ca nu stiu ce e mai rau: sa mori rapid cu un ac in ceafa sau sa traiesti cativa ani in ger, udaciune, foamete, canicula si eternul accident de masina care te pandeste la fiecare colt daca esti patruped. That's humane, right?
Chiar acum vreo doua saptamani un coleg de serviciu imi povestea ca varul lui a fost atacat de un caine la cateva zeci de metri de scara blocului. Probabil cainele a sarit la verigheta care stralucea si i-a muscat degetul. Adica i l-a muscat cu totul. Verigheta a gasit-o, degetul nu. Asta e doar una din intamplarile de genul asta care iti scoala parul de pe ceafa. Periodic mai apare in ziar cate un articol cu cine stie ce copil sau batran desfigurat sau omorat de vagabonzi. Stiu ca sunt si alte probleme mai mari in lumea asta dar de alea se ocupa cineva. Si alea se rezolva scump. De cainii astia nu se ocupa nimeni. Si nu numai ca nu se ocupa nimeni dar cand cineva ar vrea sa o faca sar repede "aparatorii cainilor". Eu de la acesti aparatori nu am vazut niciodata in viata mea solutii. Niciodata. I-am vazut constant protestand impotriva solutiilor altora totusi.
Ma intreb daca in viata lor procedeaza la fel. La serviciu cand cineva propune sa rezolve o problema intr-un fel ei spun doar "eu propun sa nu rezolvam problema asa". acasa cand nevasta propune sa faca ciorba de peste ei spun doar "eu vreau sa nu mananc ciorba de peste". Etc.
Si nu cunosc nici un aparator al vagabonzilor care sa fi trecut printr-o experienta nasoala cu ei. In general se rezuma la "mai, eu nu am patit-o deci se poate".
Pana la 16 ani nici eu nu fusesem muscat de caine. Si cred ca au mai trecut vreo 10 de atunci pana sa fiu muscat. Unul m-a muscat in centru acestei civilizate urbe, vizavi de magazinul Unirea. Mi-a sfasiat pantalonii si a facut o gaurica maricica in picior. Al doilea m-a muscat vreo jumatate de an mai tarziu si doar mi-a rupt pantalonii. Acum trecand peste valoarea pantalonilor pe care tanti aia de la 4 labute nu o sa mi-o returneze desi mai venea din cand in cand in Romania si tipa la Base ca e criminal si ca o sa apere ea cainii, eu chiar nu vreau sa umblu cu "spaga" pentru caini, chiar nu vreau sa imi fie teama pentru mine sau familie cand mergem seara pe undeva. Si daca galagia e o problema "estetica" de cele mai multe ori, iar cand nu e uneori poti sa spui ca mai pui un termopan (care oricum te ajuta si la altceva), pericolul fizic e mai mare. Tin la integritatea mea corporala.
Eu am anuntat autoritatile in mod repetat. Cand am fost muscat am anuntat Politia Comunitara si ecarisajul. Cainii aia au ramas acolo si au fost in continuare ingrijiti de vecini. Daca eu sunt muscat sau omorat de cainele pe care tu il ingrijesti cainele e de vina, nu?
Nu cer cuiva anume sa se ocupe singur si personal de problema, asa cum cer toti iubitorii de animale cand le propui solutia omorarii lor. Dar as vrea macar sa aud ce e in mintea lor, ce solutie chiar si vag fezabila si cu rezultate pe termen scurt mediu si lung ar propune ei. Pot sa spun din start ca solutia actuala, castrarea, se ocupa doar de bilute nu si de coarde vocale si dinti. Ca sa nu mai spun ca e solutie pe termen lung, nu scurt.
Eu pentru rezolvarea rapida a problemei nu am decat solutia omorarii lor. Cealalta parte a solutiei s-ar referi la mentinerea "curateniei". Adica inregistrarea oricarui caine proprietate personala, marcat cu cip, etc. astfel incat daca ajunge abandonat in strada sa te usture la buzunar. Acelasi lucru si cu eventualii pui pe care i-ar face. Esti prins cu un animal neinregistrat, amenda cat casa. Armele sunt periculoase si, cu toate ca arma "de capul ei" nu poate sa faca nimic, tot trebuie inregistrata si se tin evidente clare sub amenintarea unei pedepse mari. Idem la armele vii, adica toate animalele care atr putea sa fie periculoase. Probabil ca la solutia asta ar trebui lucrat ca sa poata fi pusa in practica dar macar nu e doar o "anti-solutie".
Iubesc animalele, am 3 in casa, am avut caini pe la tara si ce rau mi-a parut cand au murit, nu am nici o problema cu cainii in lesa pe strada dar cainii care sunt un pericol major (aia vagabonzi) trebuie indepartati de tot. Nu temporar in cusca si apoi eliberati.
La un moment dat o sa se rupa firul si chiar o sa incep sa ma plimb cu o punga de golgoaze "cica cea de taina", adica de-alea dupa care sigur nu se mai trezeste catelul. Mie nu poate nimeni sa imi ceara sa ma expun unui astfel de pericol doar pentru ca unii se simt in siguranta si altii vor sa sufle si-n iaurt ca sa nu pirda voturile. Si mi-e teama ca spre deosebire de injectia letala asta nu o sa fie o moarte linistita. Dar cum era vorba aia printre puscariasi: "decat sa planga mama mea mai bine sa planga mama lui".
Daca pe madam 4 labute nu o intereseaza hainele mele si piciorul meu nici pe mine nu cred ca o sa ma intereseze prea mult de cateii aia. In plus mie mi se pare ca le-as face un bine omorandu-i.