1. This site uses cookies. By continuing to use this site, you are agreeing to our use of cookies. Learn More.

Întrebări pe care ni le punem de mult

Discussion in 'Discuții cotidiene' started by takeda, Mar 9, 2004.

  1. war4peace

    war4peace Membru Senior

    Wait.
    1. Nu vreau să mă angajez la o companie fără coloană vretebrală; întrebarea e "de unde ştiu care are coloană vertebrală şi care nu?" Pe lângă asta, compania în sine poate fi ţâţă de mâţă, în afara departamentului X (IT, de exemplu), care e plin de ciumpalaci, de la Head of IT până la ultimul analist.
    2. Nu am zis "topul angajatorilor români", ci "topul angajatorilor din România". Google, Microsoft, Oracle, de-ăştia. Repet, expun situaţii din multinaţionale, "aripa" de România (şi nu numai!).
    Asta fiind lămurită, ne întoarcem la punctul 1. Întrebarea adevărată e "dacă majoritatea companiilor din Top angajatori doriţi sunt de fapt harcea-parcea pe dinăuntru, atunci cum or fi celelalte?"

    Oho, vă zic eu cum e cu ONG-urile. Am un amic care a vrut să ne bage în construirea unui ONG. Pe mine şi pe nevastă-mea. Era vorba de un ONG care se ocupa cu "evenimente interculturale pentru tineri". Adică în teorie aduni tineri (elevi, studenţi) din varii ţări şi organizezi excursii împreună, etc., cu teme culturale. În practică? "Găsim nişte amici, cunoscuţi care sunt studenţi şi-i ducem prin ţări străine pe banii primiţi de la UE, şi mergem şi noi cu ei". Am refuzat pentru că toată treaba era de la bun început construită pe ideea asta, de a ciordi în moduri interesante bani europeni ("absorbţie de fonduri", pah-lease!). Nu zic că toate ONG-urile or fi la fel, dar m-am lămurit şi din punctul ăsta de vedere. A, da, nenea ăla are ONG acum şi face fix chestia asta, se plimbă prin lume cu nişte diverşi.

    Repetă după mine: "BACK-OFFICE". E job intern, nu vezi niciun partener/client la faţă. Ever.
    Asta una la mână. A doua (şi ăsta da, e exemplu exagerat, dar e intenţionat aşa): o companie care se respectă are datoria să angajeze un număr oarecare de handicapaţi (nu mental, ci gen ciungi, şchiopi, în scaun cu rotile, etc). Atunci te duci frumos şi-ţi tai un picior şi garantez că ai mult mai multe şanse să fii angajat. De ce am dat exemplul ăsta? Exact de-aia, ca să realizezi că există compromisuri pe care eşti dispus să le faci şi altele pe care nu eşti dispus să le faci. Adrian s-ar conforma dacă un posibil angajator i-ar spune "lose the bike"? Tu te-ai conforma dacă ţi-ar cere cineva "give up smoking" sau "lose 40 pounds"?
    De acord, sunt job-uri pentru care o anumită înfăţişare e necesară, chiar obligatorie; pe alea le evit, că nu-s Făt-Frumos. Deci nu e cazul să vină clientul să zică "Hello, mister OMG WHAT IS THAT???". Not at all.
    Uite, pe mine părul lung mă defineşte; e ceea ce sunt. Asta nu mă face mai puţin productiv, mai puţin eficient, mai prost, mai bâlbâit, mai incompetent. Să tai parte din mine (sună funny? Taie-ţi tu două'j de kile!) pentru că aşa i se pare corect unei ţoape de la HR este umilitor. Punct.

    1. Nu poţi să ştii procesul de recrutare în general, pentru că nu există un standard. Fiecare face cum îl duce capul. Dacă te referi la cel din interiorul unei companii, da... cu menţiunea că şi aici poate să difere de la recruiter la recruiter.
    2. IBM, HP, Microsoft, Ubisoft, Oracle, Dell, Wipro, Ericsson... need I go on? Asta e problema cea mare: rămânem fără companii la care poţi să aplici. De când cu bazele de date ale aplicanţilor ("respins: are plete" şi nu mai pupi ever interviu la firma aia, chit că cheleşti) a devenit din ce în ce mai maro situaţia.

    "tehnic" în sensul general. Pentru Service Delivery Manager vorbim de ITSM/ITIL; pentru Sales de CRM vorbim de termeni specifici pentru ce vinzi; la un popă vorbim de termeni religioşi, la un doctor vorbim de termeni medicali, etc., etc.

    Hehehe, asta pentru că ai deja casă/maşină/moto.
    Uite, un exemplu concret:
    "- Vă aşteptăm la sediul nostru din strada XYZ, vineri la ora 10:00. De pe strada WWW faceţi prima la dreapta, apoi treceţi de strada XZY, fiindcă e sens unic, bla-bla...
    - ...Nu e problemă, că nu vin cu maşina, ci transportul în comun.
    - Aaaahhh... mdaa..."

    Exemplul 2:
    "- În ce zonă a Bucureştiului locuiţi?
    - Zona Ştefan cel Mare, pe Strada Cutare.
    - Lângă magazinul Bla-Bla?
    - ..nu ştiu, m-am mutat de curând în zonă.
    - Ahh... staţi în chirie?"

    Acu' pot să-i spun "nu vă interesează" dar sincer sună mai dubios decât un "da" sau "nu". Adică eu să fiu ăla care întreabă, mi-ar fi indiferent dacă da sau nu, dar s-ar aprinde un bec (ca la pufi:smile: ) dacă persoana cealaltă s-ar eschiva de la răspuns. Ce-are de ascuns???

    Exemplul 3 (legat de 1): Nu mă întreabă dacă am maşină, am scăpat, da'n ziua cu interviul vine o ploaie de vară neaşteptată şi mă cam udă. Nasooool... Dead give-away.
    Lucrurile astea se văd, nu trebuie neapărat să le întrebi.

    Ergo, e de aşteptat să nu dai de momente de-astea dacă nu ai de ce să dai de ele.
    Şi am mai zis eu, da' mai zic: Faptul că "mie nu mi se întâmplă" nu înseamnă "nu se întâmplă defel".
    De-aia tot încerc să explic că avem experienţe tare diferite fiindcă plecăm din puncte total diferite şi de pe poziţii diferite. Sunt sigur că dacă am concura amândoi pentru un același post, în 100% din cayuri tu ai fi cel preferat, și de fiecare dată din motive ce n-au nici în clin, nici în mânecă cu experiența profesională, puterea de lucru, skills, competență, etc... - pentru că nu se mai ajunge acolo. Eu aş fi eliminat înainte de asta pe alte criterii (care nici n-ar trebui să existe!).

    Am încercat şi metoda asta; n-a mers so far. Culmea a fost că am activat din ambele poziţii (om care recomandă şi aplicant). N-a mers nici aşa, nici aşa. Şi nu-mi spune că totul e din vina mea că m-arunc pe geam... în multe cazuri (ca om care recomandă) su fost pur şi simplu cretinătăţi (de genul "omul lucrează la Ubisoft, noi avem înţelegere cu Ubisoft să nu le luăm oamenii" - WTF is this even LEGAL?).

    Am aplicat la voi (chinuit, că aplicaţia aia de completezi un ditai formularul e praf; anyway asta e altă discuţie) - şi am primit un răspuns: "This position is no longer available". Vag, dar mai mult decât am primit de la alte companii (aka "fuck-0").
    Am aplicat la alţii şi am trecut prin interviu de HR (green light), interviu direct cu manager din România (green light), interviu audio (conferinţă) cu manager din străinătate (green light), interviu face-to-face cu acelaşi manager străin (venit în România pentru interviuri - green light), "vă contactăm săptămâna viitoare să vă facem oferta". Buci. Sun io înapoi, "da, ne pare rău, a apărut un delay, vă căutăm noi mâine". Buci. Sun iar, "da, e un delay, vă căutăm noi săptămâna viitoare". buci. Mai sun o dată, deja e cerşeală frate, dă-o-n căcat... da' mai sun... "Vai, ce rău ne pare, MÂINE vă sunăm!". Buci. Am mai sunat o dată la mişto peste 3 luni şi tot aşa "mâine vă dăm răspunsul". De atunci au trecut... de ziua mea anu' ăsta se fac 2 ani.
    Au fost oameni cărora li s-a făcut oferta (aia iniţială, gen hârtie pe care scrie una-alta în engleză), s-au dus oamenii fericiţi şi de bună încredere şi şi-au dat demisia (civilizat; ar fi fost culmea să fie ca-n filme cu "vă f*t în gură pe toţi!" :biggrin:) de la vechiul loc de muncă; şi după aia li s-a zis "ne pare rău, postul nu mai e disponibil". Hârtia aia? Nici de kurpapier nu era bună; n-avea legal nicio valoare; pot să printez de-alea la duzină; nu era semnată, nimic. Adevărul? Schimbare organizatorică de ultim moment, bad timing, vine un mare director şi zice "nu mai angajaţi pe nimeni că facem un aquisition/merger şi vin oameni de acolo". Sunt decizii pe care le afli în ultimul moment, şi dacă eşti ăla cu oferta iniţială în gheare, ai căcat steagul.
    OK, poţi să zici că amărâtul care a luat-o-n mână s-a grăbit şi alea-alea; poate; dar când mi-au făcut mie oferta (aceeaşi firmă) m-au presat să vin la ei mai repede; le-am zis că îmi dau demisia în secunda în care semnez oferta oficială (care a întârziat o săptămână anyway!). Alţii au mai multă încredere... şi o păţesc uneori.


    Nu te grăbi la concluzii...
    Nu ştiu salariile nici de la voi din firmă; şi când am întrebat om din interior am primit răspunsuri halucinante, sincer :smile: (gen "în media generală pe ţară pentru un post similar" - lolwut?). Asta aşa, ca idee.
    În general nu ştiu salariile de pe nicăieri, în afară de mediile pe ţară şi pe sectoare economice prezentate de Institutul Naţional de Statistică; ceea ce nu ajută. Nu suficient. Nu e vorba dacă au ei o politică de salarii, e vorba că toate chestiile astea sunt "secrete" - şi de aici curg nenumărate abuzuri.
    Exemplu:
    Se dă un departament cu 15 angajaţi. Să zicem servicii de suport, altfel spus Helpdesk.
    Situaţia: Angajaţii au vechime între 1 lună şi 3 ani. Angajatul cu 3 ani vechime are acelaşi salariu ca acum 3 ani. Angajatul cu 2 ani vechime are acelaşi salariu ca acum 2 ani. Angajatul cu 1 an vechime are acelaşi salariu ca acum 1 an. Şi ăla de o lună are salariul de acum o lună.
    Explicaţie suplimentară: Nu se pune problema că angajaţii vechi sunt mai incompetenţi sau proşti; unii au ales să mai stea în respectivul departament fiindcă vor să avanseze intern; ţintesc nişte poziţii pe acolo, mă rog alegerea lor.
    Adevărul: Marjele salariale (nimin/maxim) pentru poziţia respectivă au tot crescut în ultimii 3 ani (presiune de market, în ciuda crizei, ba chiar din cauza ei; multe departamente de helpdesk au trebuit să fie outsourced, deci foiala e mare); au crescut cu aproape 50%. Şi ajungem la paradoxul în care un angajat experimentat câştigă cu 50% mai puţin decât unul nou-nouţ. Indiferent cum pui problema, acest lucru nu ar trebui să se întâmple (nu e corect nici din punct de vedere profesional, nici al performanţei, nici deontologic, you name it). Da, analistul experimentat putea să se mute la altă firmă (de-aia s-a umplut ţara de "greieri"; se miră HR-urile de ce a lucrat Xulescu la 5 firme în 3 ani); putea să bată cu pumnul în masă pentru o mărire (guess what, he did!); dar nişte factori l-au determinat să aştepte (unul e loialitatea, şi dacă spui că loialitatea e fix pix, e cam nasol - e unul din motivele pentru care în anumite ţări/arii lucrurile sunt praf şi nu or să-şi revină în viitorul vizibil). Şi tot nu e corect.
    Motivul: secretomania salarială. Nu poţi să te duci la HR/Manager şi să-i baţi cu pumnul în masă "da' de ce ăla care a venit nou face cu 50% mai mult ca mine?" fiindcă n-ai voie să ştii. Salariile sunt confidenţiale, şi unii sunt aşa de speriaţi încât mint când sunt întrebaţi. Mint în plus sau în minus, uneori aşa de aberant că te umflă râsul. De-aia eu cred doar ce văd pe fluturaşele de salariu (e incredibil cât de praf sunt unii cu securitatea informaţiei!). Şi-atunci ce faci, dacă n-ai voie să ştii, dar totuşi ştii şi te roade; te roade că un gagiu de 22 de ani, student, incompetent (dar prieten cu cine trebuie), care fumează (declarat!) marijuana şi pierde nopţile la petreceri (şi lună de lună îşi vinde bonurile de masă la juma' de preţ), lucrează de la 8 la 17 şi câştigă cu 30% mai mult decât mine (care am fost avansat de 2 ori din postul ăla şi lucrez de la 17:00 la 02:00).

    Eu nu cred că un interviu competent nu poate diferenţia între doi candidaţi. Ceva trebuie să fie: răspunsuri mai elaborate la întrebări; atitudine mai deschisă; vorbeşte mai fluent limba engleză; are un vocabular mai bogat; e mai volubil; are cunoştinţe tehnice mai bogate; etc., etc.

    Eu zic că e o mare diferenţă între "a avea cap" şi "a avea capacitatea de a-ţi găsi job". În zilele noastre, cel puţin. Vezi grămezile scrise mai sus; dacă ai o problemă congenitală la un ochi eşti mâncat; dacă eşti urât eşti mâncat; dacă eşti pletos eşti mâncat.
    "Să ai cap" probabil că pentru tine include existenţa unor elemente de caracter care mie îmi repugnă (cameleonism, pupincurism, ipocrizie, etc.). Toate astea te ajută să-ţi găseşti un job bun; dar unii nu le au. Înseamnă că "n-au cap"? Poate s-au născut în timpurile greşite. Şi uite aşa ne întoarcem la subiectul iniţial: do you have what it takes or not?
    Şi răspunsul tot ăla e: Unii da, alţii ba.

    Nemulţumirea provine din faptul că joburile echitabile sunt ocupate de oameni care sunt capabili să facă jumătate din cât sunt eu capabil să fac (şi uneori compar chestia asta direct; cât se poate de direct; dacă vrei exemple, ask away) dar care sunt plătiţi dublu faţă de cât sunt eu plătit. E simplu.

    Nu, dragul meu, chestia asta trebuie luată one thing at a time. Problemele se rezolvă după cum apar. Trei situaţii (am trecut prin toate):
    1. Job (extern) vânat de mine şi alţi 4. Am aplicat, l-am ratat, mi s-a spus de ce. Trei luni mai târziu, alt post identic, vânat de mine şi alţi 5 (era interviu de grup, toţi la grămadă, cu test grilă şi rezultate imediate, aflate separat). Alt om care ţinea interviul. I-am spart, am luat postul.
    2. Job (intern, team-lead) vânat de mine şi alţi 3. De fapt două posturi, deci aveam şanse 50-50%. Am reuşit să câştig unul din posturi, iar celălalt a fost ocupat de... o... domnişoară care era cât se poate de praf ca team lead. Echipa ei a urât-o întotdeauna, noii veniţi au şi ei o părere proastă despre ea. Între timp, domnişoara a devenit manager, cu proptele mari. Fără concurs. Între timp eu trecusem sub o altă linie de management anyway, dar dacă ar fi existat concurs pentru postul de management l-aş fi ocupat lejer. Dar n-a existat. De ce? "Restructurare internă".
    3. Job (extern, altă firmă), vânat de mine şi X alţii. Ocupat până la urmă de un fost coleg ale cărui performanţe le cunosc foarte bine (şi sunt sub ale mele, şi nu că mă bat eu cu cărămida în piept, dar i-am fost Team Lead şi am avut zeci de one-to-one meetings săptămânale). Criteriile de alegere? Mister...
    Aşa că ce zici tu acolo s-o aplica în unele cazuri (nu zic nu), dar eu o iau ca o presupunere nefondată. Şi nu e bine să generalizezi.
    În plus, problema menţionată de tine îşi are rădăcinile chiar în sistem; un om refuzat de o companie nu ştie niciodată de ce e refuzat, ce calităţi îi lipsesc (eu a trebuit să întreb şi să insist!); şi-atunci e uşor să zică "bag pla, nu cred că sunt eu de vină". Dacă angajatorul ar spune "ai potenţial, dar trebuie să mai înveţi Java ca să fii competitiv pentru noi", eee, atunci aplicantul ştie ce-i lipseşte şi în rest depinde de el să devină mai bun (notă, exemplul e la nimereală, un altul ar fi "Polish your French!")

    Ştiu... Wall of Text. Sorry.

    LE:

    Asta n-o so auzi niciodată direct. Dar o simţi, o vezi şi o ghiceşti din modul în care se schimbă atitudinea piţipoancei de la HR (face-to-face sau prin telefon). Te condamnă. Scazi în ochii lor. Pentru că la 31 de ani (iacă imediat 32) e de aşteptat să ai casă, maşină şi costum de lux. Şi dacă n-ai, eşti un ratat. Şi dacă eşti un ratat, nu eşti bun ca angajat. QED.
     
  2. puterfixer

    puterfixer Administrator

    Mda, mi-ai amintit câtă apreciere am și eu față de HR :biggrin: Și doi la mână, Taleo suge cosmic, dar e soluția aleasă la nivel global pentru CV + test online, și parcă trimitem feedbackul pe /dev/null. Extern e treaba lu' Taleo să-și rezolve hibele și e o gaură neagră, intern e treaba HR-ului care... în fine :biggrin:

    În IT treaba e destul de împuțită la noi, din păcate. Că oameni foarte buni am avea, și costuri ar fi mai mici decât vest-europenii, ba chiar și decât indienii la imaginea de ansamblu. (Degeaba unul costă peanuts dacă trebuie să iei 30 să facă treaba pe care aici ar face-o 2 studenți, și în 3 luni se schimbă echipa și mai plătești o lună ca să le faci training, apoi toate cârpelile se plătesc, etc.) Poate avem noroc să prindem vremuri în care pendulul economic își schimbă direcția și firmele încep să internalizeze din procesele ce le-au externalizat defectuos. Cert e că e un domeniu foarte volatil și nesigur; m-aș îngrijora să nu pot pregăti o tranziție la un alt gen de activitate în următorii 5 ani. Poate HR :biggrin:
     
  3. Neo

    Neo Motan agresif

    Damn, ăia n-au ONG-uit :biggrin:

    Noooo, don't dooo it :biggrin:

    Acum la modul serios, că tot am "scos nasul pe-afară" și m-am "deșteptat", mie îmi plac la nebunie metodele de recrutare ale englezilor, cel puțin în unele domenii. Dacă te duci și aplici pe post direct, ești refuzat. Mă rog, nu direct, ci la interviuri and shit :biggrin: Dacă însă pleci mai de jos și bați un apropos la un ceai unui șef (care nu se comportă ca un șef, ergo nu este necesar să-l pupi în cwr, ci pur și simplu să-l saluți ca de la obraz, așa), există posibilitatea să ți se ofere un post. Dar apropos nu "îmi mor copilașii de fuame, plshlapkthx", ci la modul "oh, ce întâmplare că iau ceaiul în același timp cu dvs", "ce părere aveți de vreme" (dracu, toată lumea știe că plouă continuu dar este incredibil ce conversații încep de aici), "ce părere ați avea de CVul meu, l-am reînnoit de curând și aș dori ca cineva mai experimentat să se uite pe el". Asta în condițiile în care omul chiar este mai experimentat ca tine, nu ajung chiar toți incompetenții în posturi de conducere :smile:

    Iar postul care este posibil să ți se ofere nu depinde de ce este disponibil sau nu (în 90% din cazuri, depinde de locul unde "aplici" prin metoda respectivă), și nici de pregătirea ta (evident nu te duci cu pregătire școala primară + facultatea de gunoierie pe post de IT specialist). Practic, dacă ești o persoană care se încadrează frumos în colectiv, ești politically correct și politicos și lucrezi bine cu colegii și chestii de-astea absurde cum ar fi să ai bun simț, ți se face o listă cu certificări pe care ar fi bine (a se citi este obligatoriu) să le ai. Și apoi începi lucrul :smile:

    Ca idee, nu este valabil în toate domeniile pe aici. Dar îmi place că la bază de fapt se angajează persoana, nu un CV. Deși CVul contează destul de mult. Da, sună a contradicție, dar nu este :biggrin:
     
  4. bausto

    bausto The year of grace, 2007

    war, treaba cu "avem o intelegere sa nu le luam oamenii" cu siguranta nu e ilegala. E intr-o zona gri, mai mult imoral decat ilegal. De obicei nu auzi raspunsul asta pentru ca aia de la HR prefera sa uite sa te sune. De data asta ai stiut de ce esti refuzat.

    Cine-si da demisia pe promisiuni? Eu mereu le-am spus un lucru: 2 saptamani de la semnarea contractului. Am semnat, data inceperii lucrului era in doua saptamani si imi rezervam o zi sau doua ca sa depun actele demisiei. Pe promisiuni? No f**in way.

    Chestia cu ultimul venit are salariul cel mai mare e adevarata. Pentru posturile alea ai in grila companiei o diferenta care poate sa fie ceva de genul intre 3000 si 4000lei la aceeasi incadrare. Daca intri cu 3000lei si nu primesti marire, faptul ca dupa doi ani mai vine unul si are 3800lei e un motiv in plus sa ceri o marire (daca iti si permiti, evident).
    Si nu trebuie sa spui "ala castiga mai mult, vreau si eu", poti sa spui "vreau atat pentru ca merit asta". Nici o garantie ca primesti, unele companii nu dau astfel de mariri pentru ca nu-s bugetate, alta data esti refuzat pentru ca managerul e doar o broscuta :smile:.

    Din ce spui singurele tale probleme sunt de imagine. Si daca nu poti sa treci peste asta e o problema. Efortul e minim: Nu ai casa? Nu ai masina? Crezi ca o sa iti ceara cineva titlul de proprietate? "Da dom'le, le-am vandut pe amandoua imediat dupa ce m-am angajat si am pus banii la FNI". Ok, sacrificiul major ar fi parul... Acolo te descurci :smile:.

    De obicei postul de team lead se ocupa pe pile, nu ala de talpa tarii. :wink: Te intrebi de ce l-au luat pe ala in locul tau pentru jobul extern? Nu aveau nevoie de un team-lead. Daca faceai aceleasi lucruri ca el inseamna ca iti faceai prost jobul de team-lead. Si daca iti faceai jobul bine inseamna ca te-ai indepartat de ramura tehnica si ca telurile tale bat in alta directie. Eu nu as angaja un fost team-lead pe un post strict tehnic. O sa aiba alte asteptari ca bani, ca indatoriri, etc.
     
  5. war4peace

    war4peace Membru Senior

    Nu eram eu ăla refuzat, ci un om care a aplicat la noi şi chiar activează pe aici, BTW :smile:
    Când m-am dus la manager-ul meu cu CV-ul lui în mână (gen "frate ia-l pe-ăsta că e OK", îmi permiteam, aveam manager accesibil), mi-a zis "eu l-aş lua în secunda 2, dar e o înţelegere bla-bla-bla".
    Repet, mie îmi miroase a ilegal, nu poţi să ai astfel de înţelegeri şi să fie acoperite de lege, pentru că îngheţi piaţa muncii, legi oamenii de companii, e ca la iobagi, legat de glie şi pa-pa. Chiar sunt curios dacă o astfel de "înţelegere" are vreo urmă de legalitate sau e acceptată de lege pe undeva.

    Nu sunt SINGURELE probleme; sunt şi altele dar de astea m-am lovit cel mai des.
    Ideea e că în sistemul de recrutare există oameni care se împiedică de toate mărunţişurile şi te elimină din procesul de angajare din cauze hilare. And that, my friend, is WRONG.

    1. Nu era job de team-lead; amesteci oalele aici; dar n-are importanţă.
    2. Uite, vezi, aici e problema pe care o demonstrezi şi tu: "eu nu aş angaja un fost team-lead pe un post strict tehnic". De ce? Că faci tu nişte presupuneri? Că ai nişte impresii? Că ţi se pare ţie că aia şi ailaltă?
    De oameni cu gândirea asta am fost eu refuzat; că au avut "păreri" şi preconcepţii, când eu, tot ce vreau, este să muncesc şi să fiu plătit pentru ceea ce muncesc. Salariile se negociază (între anumite limite). La mine pe CV scrie salariul-target, dacă tu ca angajator te uiţi pe CV-ul ăla şi ţi se pare că cer mult, nu mă cauţi. Dacă mă cauţi înseamnă că te-ai uitat acolo şi eşti dispus să dai suma aia. Ce contează că am fost VP sau director general? Job-ul e clar ("răspunzi la telefoane", de exemplu), contractul e clar ("contra sumei de X lei"), obiectivele şi aşteptările sunt clare, care e problema?
    Preconcepţia ta e problema. Şi renunţi la un om bun pe păreri.
     
  6. bausto

    bausto The year of grace, 2007

    A fost doar o exprimare, nu conteaza ca erai tu sau altul.
    Eu chiar sunt curios daca o astfel de intelegere este formalizata :wink:. De obicei este un gentlemen's agreement, o mana spala pe alta, corb la corb nu scoate ochii, etc. Si daca e ceva formal cel mai probabil se foloseste de una din multele zone gri ale legislatiei romanesti. Cu siguranta e una din situatiile in care buturuga mica nu rastoarna carul mare.

    Esti "aprins" dar...:

    1) Ai spus ca tu si X vanati acelasi post la o alta companie, tu fiind team-leadul lui X. Te-ai aratat frustrat de faptul ca l-au luat pe el si nu pe tine, desi tu erai mai bun. Nu inteleg unde ti-e nedumerirea. In primul rand poate este doar impresia ta ca erai mai bun ca el. Nu spun ca asa este dar spun ca esti mai mult decat subiectiv cand spui asta. Tu ai avut un an sa vezi ca X e mai slab ca tine, angajatorul are un interviu. Asta e un punct slab al procesului de recrutare dar e corectat de perioada de proba. Pacalesti o zi, nu pacalesti 3 luni. In al doilea rand...
    2) Nu te supara dar daca insisti sa ma intrebi de ce nu as angaja eu un om care a fost team-lead niste ani (zeci de one on one-uri saptamanale) pe un post strict tehnic atunci poate ca imaginea nu e cea mai mare problema a ta, mai e si una de conceptii gresite.

    Tu ca team-lead esti un bridge. Nici tehnic, nici manager, dar pe linia de management. Tu poate stii mai multe ca ala de tehnic dar te-ai gandit ca oamenii aia de la cealalta companie au mai fost pusi in situatia sa piarda oameni pentru ca au angajat team-lead si omul nu a fost satisfacut sa revina la job strict tehnic?

    Sau poate nu am inteles eu ce inseamna team-lead la tine in companie, dar daca iti petreci timpul 90% exact ca omul de tehnic atunci e o definitie proprietara de team-lead. In alte companii mari din tara asta team-leadul are 20% din indatoririle unui membru normal de echipa, celelalte 80% din indatoriri sunt administrative, de micro-management, lucruri pe care managerul departamentului nu are timp si nu are de ce sa le faca.

    Asa ca da, daca nu s-a inteles prima data, eu nu as angaja un team-lead experimentat pe un post strict tehnic. E o chestiune de asteptari, ai putea sa ii spui chiar supra calificare sau, mai degraba, o nepotrivire.

    Si ti-am spus ca de obicei team lead-ul e ales pe pile pentru ca parea ca sugerezi ca X a fost luat la firma aia pe nedrept. Mai rar se intampla asta cu un post de la baza piramidei, in general sunt mai mari sanse ca un membru al echipei sa ajunga team-lead pe pile decat ca un om sa ajunga simplu membru pe pile. Ca sa nu mai spun ca omul ala nu trebuie sa fie mai bun decat tine ci doar sa se descurce mai bine la interviu. :wink: Din ce inteleg eu ai o problema aici. Probabil pentru ca te duci la interviu incarcat de frustrari si energii negative (laugh all you want), pentru ca te gandesti mereu ca pe ala l-a luat cu toate ca era mai prost, pe mine nu ma ia ca nu am casa, etc. Nu am casa si nu m-a intrebat nimeni asta pana acum. Am masina dar iar nu m-a intrebat nimeni asta pana acum. Nu am plete dar am inceput de chelie si, ghici ce, nu i-a pasat nimanui.

    De ce de fiecare data cand cineva nu e de acord cu tine sunt doar "pareri" la modul peiorativ? Undeva in lumea asta cineva te injura ca dupa interviul tehnic tu ai recomandat pe altcineva decat pe cel mai bun. How about that?
    Poate ca renunti la un om bun din experienta. Ca unii dintre oamenii aia care fac angajari au 31-32 de ani de munca sub centura si au vazut oameni ca mine si ca tine venind si plecand si, poate, unii dintre oamenii aia care te evalueaza pe tine stiu sa vada ca tu nu esti genul de om care sa faca un pas inapoi (de la team lead la simplu team member e un pas inapoi pentru multi) si sa reziste mult timp? Procesul de recrutare e lung si scump. Nimeni nu vrea sa ia un om si omul ala sa vrea mai mult mai repede decat poate compania sa ii ofere, deci sa il piarda.

    De exemplu pe tine nu o sa te ia nimeni in service-desk, la telefon, decat daca arde casa si doar tu esti disponibil. Asta inseamna ca esti prea prost sa spui "Buna ziua, sunt X, cu ce va pot ajuta?" sau ca ai lucra pe un asemenea post doar pana la urmatorul interviu apoi ai zbura de acolo si compania ar sta iar sa faca angajari?

    Acum cativa ani lucram la o firma cu ~500 de angajati. Eram 3 oameni la IT si intr-o zi eu si unul din colegii mei (care lucra de 3 saptamani acolo) ne-am dus la un interviu la o agentie de turism pentru acelasi post de IT. Lasa-ma sa-ti spun ce stia colegul meu: la angajare nu stia nimic de IT. Nu mai lucrase in domeniu, nu avea studii in domeniu, stia doar sa foloseasca un calculator cum stie orice om. In 3 saptamani a invatat ce-i ala AD, cum arata un server, cum arata un terminal pe un Linux si alte balarii de-astea teoretice de Wikipedia. L-au angajat pe el. Si nu mi-au dat nici o explicatie, dar nici nu era nevoie sincer. Omul ala urma sa faca un fel de field-support, sa infiga cabluri, sa care carcase, sa dea cateva clickuri, rutina de entry-level pe care cu siguranta nu as fi suportat-o. Imi imaginez ca la interviu a fost evident ca eu nu as face asta mai mult de 2 luni, pana imi gasesc ceva mai bun. Am facut si asta dar am avansat si un astfel de pas inapoi e o chestie psihologica pe care o duci greu chiar daca nu-ti dai seama.

    Ia-ti "Rudotelul" de dimineata, lasa-ti frustraile acasa si vezi daca data viitoare merge mai bine la interviu.
     
  7. miahi

    miahi Wizzard

    Asta e undeva în zona gri, și de obicei se întâlnește ca anexă la alte contracte, nu ca un contract în sine. Ex: am nevoie de un DBA. De ce să închiriez un om de la Oracle cu 1000€ pe zi, când pot să-l angajez la mine și mă costă 200€ pe zi.

    Nu trebuie să fie neapărat ceva scris, poate fi și o discuție la bere, "bă, ne-ați luat cam mulți oameni anul ăsta". Teoretic asta ar trebui acoperită de o clauză de neconcurență în contractul individual de muncă (CM art 21), dar cum acea clauză obligă la plata unei indemnizații de neconcurență (dacă pleci, firma trebuie să-ți plătească lunar, pe perioada cât n-ai voie să te angajezi la concurență, minim 50% din salariul pe care îl aveai ca angajat la ei - între timp te poți angaja pe altă funcție), e mai simplu să facă astfel de înțelegeri. Așa cum decizia de angajare poate fi "io-l știu pe ăsta, ia-l", și cea de neangajare poate fi "ah, ăsta e de la ăia, nu-l lua".
     
  8. war4peace

    war4peace Membru Senior

    Iar mergi pe impresii. Nu mă cunoşti. Habar n-ai cât de obiectiv pot să fiu. Dar să lăsăm asta de-o parte...
    Nu sunt frustrat că l-au ales pe el. Sincer, nu mă deranjează. Tot ce vreau să ştiu este de ce, ca să mă îmbunătăţesc pe mine mai bine (şi asta e o chestiune general valabilă, oricine vrea să ştie lucrurile astea). E clar că ceva a fost acolo. Vreau să ştiu ce, să elimin acel ceva, să elimin blocajul şi să merg mai departe.

    Bineînţeles că mă gândesc şi la asta, dar să refuzi un aplicant fiindcă ai avut o experienţă neplăcută cu ALT aplicant e un pic cam stupid. Uman, dar stupid. Şi un tip de la recruitment nu ar trebui să facă astfel de greşeli umane.
    Chestiunile astea se lămuresc la interviu, că de-aia e interviu, nu să-l întrebi pe aplicant de vreme. "Ce procent din munca dumneavoastră era specifică domeniului tehnic respectiv?"; "Vă îndrumaţi echipa şi în domeniul tehnic sau doar administrativ?", etc.
    Trebuie să ştii să pui întrebări, să faci un profil complet al omului; există oameni şi oameni. E uşor să-i zici "ai fost team lead, nasol, te mai sunăm noi"; dar asta înseamnă că-ţi faci munca pe jum'ate, ca mai toţi recruiter-ii pe care i-am întâlnit.

    Atitudinea asta de "mie nu mi s-a întâmplat" e adorabilă. Bravo. Mişto.
    Eu mi-am enumerat întâmplările, asta am păţit, asta este. Mi se rupe că nu ţi s-a întâmplat ţie. I se poate întâmpla altcuiva. Eu am ales să-ţi spun ce-am păţit. Nu mă crezi? Să fii sănătos.
    Apoi, nu am o problemă când mă duc la interviu; sunt genul de om care-şi lasă problemele acasă când merge la lucru şi invers. Şi da, mă laud cu asta :smile:
    Nervii apar DUPĂ ce mi se promit lucruri care nu se mai întâmplă. "Vă contactăm în 5 zile", "Vă anunţăm indiferent de rezultat", "vă facem oferta", etc. Pentru că îşi bat joc de oameni şi îi mint în faţă. Asta mă irită. Mă irită minciuna, lipsa de bun simţ, lucruri de genul ăsta. Nu că a fost ales X în locul meu, asta e ţeapa lor, nu a mea, în cele din urmă.

    Păi eu n-am făcut asta. La mine au ajuns doar cei care au trecut de interviul HR, am avut de ales între oameni mai buni tehnic şi mai puţin buni tehnic. Punct.

    LOL.
    A văzut cineva recruiter mai bătrân de 40 de ani? Eu nu. Mulţi erau mai tineri ca mine, maxim 30 de ani vârstă biologică şi probabil n-au avut mai mult de 2 locuri de muncă ever, în afară de vreun ONG care se pare că e foarte preţuit actualmente.
    Apoi, tu ignori complet CV-ul omului. Dacă la mine scrie că am făcut suport tehnic onsite şi distribuţie hardware, asta înseamnă că nu m-am dat în lături de la cărat marfă. Şi nici nu mă dau. Nicio muncă nu e ruşinoasă decât dacă eşti underpaid :smile:
    Şi la noi s-a întâmplat să vină om în Helpdesk şi la jumatea training-ului să zică "nu mai e nevoie, am primit altă ofertă, vă pup!". Shit happens; să fuţi viitorul unui om fiindcă altul ţi-a futut ţie trecutul e... anormal.

    ...Fiindcă există mindset-ul pe care îl ai tu, de-aia. La noi Helpdesk-ul e Point of Entry în companie. Sunt oameni care au plecat pe alt post în interiorul companiei după o săptămână. Sunt alţii care stau acolo de 3 ani şi nici n-or să meargă nicăieri. Attrition-ul e mare, dar e de aşteptat să fie mare, fiindcă acolo avem o pepinieră de talente. Cine nu poate decât să răspundă la telefoane aia o să facă forever. Cine poate mai mult are un căcălău de oportunităţi.
    Dar aici dăm în altă problemă, şi anume că în multe companii nu există Points of Entry, nu există un departament de bază din care să poţi să te duci în mai multe direcţii în interiorul companiei, şi de aici se ivesc diverse chestiuni cum e aia pe care mi-o tot pomeneşti tu: "o să fii nemulţumit şi-o să pleci în câteva luni". Poate fiindcă compania TA nu ştie să facă "talent retention"? Sau nu vrea? Sau nu poate?
    Eu am intrat în Helpdesk cu ani de experienţă şi am luat NUMAi telefoane timp de 9 luni de zile. Eram înnebunit, recunosc, dar îmi era job-ul, datoria, şi asta am făcut. Până am devenit team lead, pe MERIT.


    Asta seamănă al naibii de mult cu aşteptările nerealiste pe care le au studenţii de la angajatori :smile:
    "Cine, IO? Mâncaţ-aş, eu am fost ŞEF la firmă la tata!"
    Bullshit, orice job e OK, ORICE job, şi eu nu vin cu poveşti de glorie din trecutul roz dacă mă duc ca analist pe undeva; îmi fac treaba şi mă simt bine, fiindcă pot să am grijă de familie mai bine decât la locul anterior de muncă.
    Am ajuns la vârsta la care nu (mai) alerg după job title, grad, denumiri pompoase (de ex. "Senior member of Technical Staff"), ci mă interesează mai mult să pot să-i ofer copilului care vine peste 6 luni un trai decent şi fără lipsuri. Contează mai mult ca o tresă pe umăr.
    Decât Service Delivery Manager cu 2500 RON pe lună, mai bine Service Response Analist cu 3500.
     
  9. bausto

    bausto The year of grace, 2007

    Deci te plangi pe forum de tot ce ti se intampla tie, zici ca esti frustrat, apoi ca nu esti frustrat si apoi dai cu sarcasmul in aia care iti spun ceva din experienta lor personala pe motiv ca "Mi se rupe că (nu) ţi s-a întâmplat ţie". Bravo si tie. Stiu ca ai senzatia ca nu-i asa dar sunt sigur ca atitudinea asta transpira in timpul unui interviu macar non-verbal.
    Toti e prosti, sistemul ma sapa, etc. Dai impresia ca ai deja toate raspunsurile, ce mai astepti? If you can't beat 'em, join 'em or leave 'em.

    Apropo, cat timp ai lucrat in HR? Cati oameni din HR ai avut aproape sa-ti explice una alta? Zici ca:
    Nu, nu te-ai dat. La vremea aia :wink:. Daca vrei (si poti) sa intelegi ce spun deja de mai multe posturi incoace, please be so kind and do so. Si eu am lipit etichete pe rafturi, am facut pavele (de trotuar) si m-am tarat pe sub birouri cu cablul in mana. La 16-18-20 ani. Crezi ca se oboseste cineva sa ma angajeze pe un astfel de post acum stiind ca o sa plec cu prima ocazie si o sa o ia de la capat cu recrutarea?

    Oamenii aia din recrutare (incompetenti cum sunt ei) au vazut de cele mai multe ori mai multi ca tine decat ai vazut tu. Si prin definitie experienta iti spune care este rezultatul posibil al unui sir de evenimente chiar si fara sa astepti sa vezi acel rezultat. Ca tu esti o exceptie si ei au gresit trecandu-te cu vederea e de fapt pierderea ta, nu a lor. Ei au gasit un om suficient de bun si chiar nu conteaza ca puteau sa gaseasca unul si mai bun.

    In cele mai multe cazuri un om ca tine, calificat si ajuns la un nivel in cariera, nu o sa accepte prea mult timp sa stea pe o treapta inferioara. Probabil un recruiter exceptional o sa te citeasca si o sa stie ca tu esti altfel dar pretentia ca toti ceilalti sa fie exceptionali ar fi exagerata. Sunt atatia oameni care isi scot din CV anumite detalii in functie de unde aplica. Incearca sa aplici pentru posturi care sunt evolutia fireasca fata de pozitia ta acum. Nu un pas inapoi, nu sarit peste pasi. Si obisnuieste-te sa nu te sune unii inapoi. Not everybody's a boy scout :wink:.
    Jobul nu e armata, sa taci si sa inghiti desi il urasti, decat daca nu poti mai mult.

    As fi avut un exemplu bun pentru situatia asta cu oamenii care uita sa te sune dar fuck it, ti se rupe.

    Eu te las aici ca e aer curat afara si-i pacat sa mai bat tastatura. Succesuri la interviuri. Si gandul ca tu nu erai ce le trebuia acelor companii nici sa nu-ti treaca prin cap. It's not you, it's me.
     
  10. SCViper

    SCViper Membru Senior

    Ma bag si eu pe langa discutie, dar ontopic:

    Am avut o discutie cu un prieten care mi-a facut scandal ca i-am turat masina pana la 3000 rpm cand am schimbat vitezele. Motor pe benzina ~80-90 cai putere.
    Intrebarea (pe care chiar mi-o pun de mult) este: exista un mod optim de a schimba vitezele? La ce turatii ar trebui schimbate? Este daunator motorului sa mergi cu el la 1800 rpm "pentru ca consuma mai putin"? Are cineva documentatie legata de subiect?
     
  11. Cosmin_C

    Cosmin_C melomaniac

    Benzinar de genul ala am si eu, este o greseala sa schimbi inainte de 3000 rpm - punctul de cuplu maxim - din motive care-mi vine greu sa le explic acum, duminica seara. :smile:

    Pe scurt, cand mergi subturat cu o benzinara moderna, dotata cu ECU, acest computer va incerca sa compenseze cuplul slab din sub 2500 rpm schimband proportiile amestecului, deci consumul va fi oricum mare, poate chiar mai mare decat daca folosesti masina in plaja de cuplu maxim. La un motor benzina de 1.4-1.6 litri, aspirat, cuplul "decent" incepe pe la 2000 rpm, sau mai degraba 2500 rpm...
     
  12. Marius '95

    Marius '95 Membru Senior

    Nu cunosc studii, dar exista niste explicatii logice si de bun simt.
    Turatiile mari sunt daunatoare prin uzura produsa. Uzura la 4000 rpm = 4x uzura la 1000 rpm.
    Cu foarte putine exceptii, pompa de ulei este invartita direct de motor. Presiunea uleiului este deci proportionala cu turatia motorului. Turatie mica = presiune mica. Daca motorul este in sarcina la turatii mici, presiunea uleiului nu este suficienta pentru o ungere corespunzatoare.

    Am auzit pe cineva spunand ca viteza se schimba de obicei la 1/2 din turatia unde incepe linia rosie pe turometru. Tind sa fiu de acord.
     
  13. SCViper

    SCViper Membru Senior

    Omul are un Ford Escort 1995 (cred), deci o masina nu chiar noua. Cat despre ce mi-ati spus voi da, ok, cam asa stiam si eu, dar aveti vreo documentatie legata de subiect? Omul e foarte incapatanat si nu accepta doar "x a spus asta".
     
  14. Cosmin_C

    Cosmin_C melomaniac

    Atunci sa mearga cum vrea el, eu m-am saturat sa incerc sa conving oamenii ca se inseala, indiferent de subiect. :biggrin:

    Eventual iti pot atasa aici diploma mea de electromecanic auto, ca sa vada ca ai primit parerea unui specialist. :goofy:
     
  15. AdrianB1

    AdrianB1 Membru Senior

    Depinde de nivelul de job pe care il vrei, pentru nivelele joase oferta e proasta si tratamentul candidatilor e mai prost decat pentru nivelele din jumatatea superioara. Da, cred ca majoritatea sunt harcea-parcea si oferta de companii se rioase e foarte limitata.

    Cand vine un candidat la interviu si povesteste de ONG-uri e intrebat in amanunt ce face ONG-ul si ce anume a facut el acolo si ce rezultate a obtinut. ONG nu inseamna automat un plus in evaluare, in nici un caz.


    Totul are un pret - pe pozitia mea nu as accepta o asemenea cerere, dar daca ar oferi suficient ca sa compenseze - poate. Nu ma refer la salariu, ci la orice propunere suficient de interesanta, altfel "imi pare rau, nu ma intereseaza compania dvs. in conditiile astea".

    Da, te defineste si mi se pare OK, dar iti reduce si sansele unui job mai bun - nu e corect, dar e adevarat, asa ca esti pus in situatia de a alege: pastrezi sau nu parul lung. Daca ti-as da un sfat in privinta asta ar fi sa te gandesti ce inseamna mai mult pentru tine si sa alegi, iar oricare ar fi alegerea sa nu o regreti.

    Daca ai aplicat la noi si ajungeai la interviuri nu te intreba nimeni vreo propozitie din ITSM/ITIL, nu pentru ca nu ne trebuie (ba da, e necesar pentru anumite pozitii), ci pentru ca astea se invata, in schimb un anume mod de gandire deschis si antreprenorial nu prea se invata.


    Nici un intervievator nu stie daca si ce am. E suficient de clar?
    Contraexemplul 1: vara trecuta m-am dus cu moto la un interviu si pentru ca era vreme urata eram in echipament complet de ploaie: overpants, haina de ploaie peste geaca, bocanci, rucsac, manusi, casca. Am avut interviu cu directorul general al unei companii telecom si mi-am lasat doar rucsacul, casca si geaca pe o canapea pe hol, am intrat cu overpants si bocanci. O saptamana mai tarziu am primit oferta cu scuzele celor de la HR ca nu s-au miscat mai repede. Nu m-am dus, HR-ul lor fiind unul din motive.

    Poti intreba: "ce relevanta are proprietarul locuintei?". Eu nu sunt in acte proprietarul unei locuinte, dar asta nu mi-a creat niciodata probleme.

    Ia un taxi, e o investitie in tine - daca mergi la un interviu deja investesti niste timp in asta, mai poti investi inca 10-20 de lei in taxi daca nu ai umbrela sau nu stiai ca o sa ploua. Masina nu e pe post de umbrela si ar trebui sa stii asta, daca nu stii ... nasoooool.
    "Lucrurile astea se văd, nu trebuie neapărat să le întrebi." - iti dai seama ca intervievatorul isi pune ceva intrebari despre un candidat atat de capabil incat vine un leoarca.

    Crezi ca eu arat ca un inger (roacher satanist violator de babe iti spune ceva?) si gadil pe toata lumea ca ocupatie permanenta? Cred ca sunt cel mai direct individ din departamentul meu, deseori prea direct. Deci, iti cauti scuze ca sa iti plangi de mila sau ce?

    Nici eu nu le stiu, stiu insa cum se calculeaza si ala e raspunsul corect :smile:

    Ba da, se poate sa ai 2-3 candidati din care sa fie greu sa alegi. Asta pentru ca unul are plusuri unde are altul minusuri si per total sunt aproximativ egali, nici unul nu straluceste, iti trebuie un om, nu prea ai ocazia sa fi avut toti interviu cu acelasi om (sunt mai multi intervievatori) si atunci e foarte greu sa faci o comparatie directa.

    O discutie similara am avut-o cu un coleg despre candidatii rromi - era o actiune de a discuta cu niste organizatii de-ale rromilor si discutam cu colegul foarte deschis: "nu am avut niciodata un candidat rrom care sa fi fost respins din cauza asta". Si sunt ferm convins de treaba asta, nu am avut niciodata un candidat pe care eu sa il respung ca intervievator (si cred ca am cea mai mare rata de respingere din companie) pe motiv de sex, varsta, rasa, etnie sau orice nu are treaba cu competenta si potentialul candidatului. Da, multi o fac, eu nu si nici nu cred ca un alt coleg de-al meu a facut-o vreodata. Life sux, dar nu intotdeauna.
    Da, sunt convins ca intrebarea este "do you have what it takes or not?" si nu e vorba de cameleonism, ipocrizie sau ceva similar.



    E o scuza patetica. Move on, cauta alta mai buna.
     
  16. jarod

    jarod Super Moderator

    Same question, dar pentru motorină. Din ce zicea lumea, cică tre schimbate la 2500. Şi cică dacă nu mergi cu ea turată, se-nfundă (nu ştiu exact ce). Mie la 2000 mi se pare că se aude tare motoru`, dar io conduc de-o săptămână, deci n-am la ce să mă raportez...
     
  17. Cosmin_C

    Cosmin_C melomaniac

    Aproape toate motorinele au turbina, iar cuplul mare incepe cam de cand pornesti motorul. :smile: Aici e o alta discutie, mersul la turatie mica poate produce supraincalzirea turbinei si deterioarea sa prematura, in sensul asta cel mai bun exemplu sunt taximetristii care bubuie turbine intr-o veselie si apoi dau vina pe Dacia/Renault/orice-alta-firma ca fac masini proaste. Sigur, la diesel poti schimba fara probleme la 2000 rpm si sa mergi doar in plaja 1200-2000 dar e recomandat sa mai urci din cand in cand in turatie pentru binele turbinei si nu numai, partea cu lubrifierea mentionata de Marius este de asemenea foarte adevarata.
     
  18. AdrianB1

    AdrianB1 Membru Senior

    Motto: nu exista o regula generala pentru orice motor, sunt multe modele de motoare si multe reglaje la carburator sau ECU.

    La motoarele pe benzina de capacitate uzuala si cilindri in linie nu e recomandat sa mergi sub 2000 rpm, dar sunt motoare pe benzina cu care recomandarea producatorului e sa nu mergi sub 3000 rpm (cele de capacitate mai mica).

    La motoarele pe benzina de capacitate mai mare sau cele in V, L sau W se poate merge cateva sute de ture mai jos (1600-1800), depinde iarasi de motor si de conditiile practice (rapoarte in cutie, greutatea si incarcarea masinii etc).

    Limita superioara la orice motor e linia rosie. Pozitia semi-oficiala a unui producator mare (nu intru in detalii) este ca un motor care nu trece de linia rosie nu va avea probleme de fiabilitate daca nu merge constant la turatii mari (dupa cum spunea Marius, uzura e mai mare). Adica daca doar schimbi vitezele la 3500 in loc de 3000 nu o sa se strice mai repede pentru o secunda de functionare peste 3000 la fiecare schimbare. De asemenea se poate trece peste linia rosie fara probleme atata timp cat e de scurta durata (cateva secunde) si nu foarte des.

    La motorina e si mai dificil - sunt motoare care au relanti-ul la 5-600 rpm si maximul pe la 1400 rpm (anumite motoare de camion si autobuz mai vechi), sunt si motoare mai noi care au maximul la 5000 rpm sau mai sus. Ce am descoperit recent este ca motoarele turbodiesel facute de grupul Volkswagen-Audi functioneaza optim in regimul 1000-2000 rpm; optim din punct de vedere al consumului, se poate merge la 3500 fara probleme daca vrei, doar cu un consum mai mare. Limita minima e descrisa si in materialele lor oficiale (am ceva pe-acasa pe tema asta, sunt sfaturile lor pentru un consum mic si spun clar ca motoarele respective au fost proiectate sa functioneze bine si sa aibe suficienta putere si cuplu de la 1000 rpm in sus), iar la 2000 rpm se aprinde pe bord sageata care recomanda schimbarea vitezei in sus, la 1000 rpm se aprinde sageata ce recomanda schimbarea in jos.

    La alte motoare diesel de obicei nu sunt probleme cu limita minima (trag mai slab la turatie mica, dar nu se strica), la generatiile mai vechi de turbodiesel pot aparea problemele cu turbina de care spunea Cosmin.
     
  19. Neo

    Neo Motan agresif

    E Luni seara și-s obosit, dar spun o singură chestie. Am turat diesel și la 4500-4600 pentru câteva secunde în unele depășiri (cei care zic că nu mai suflă acolo se înșală, cel puțin în privința mașinii ăsteia), cu redline undeva pe la 4000 și n-are nici pe naiba după 50.000km. A merge subturat cu diesel => se înfundă injectoarele. De fapt se colmatează. Asta în general nu se întâmplă, dar cu jegul de motorină din .ro, există un risc mai crescut să se întâmple.

    La benzină am schimbat la Escort din 89 și 94 și-n 6500 RPM, deci prietenul tău e un pussy și jumate cu 3000 RPM :lol: N-are ce să pățească, sunt blocuri motoare care duc stock modificări de până la 400CP. Iar dacă-și imaginează că merge "la consum", ECUul de la Escort mk5 e chiar suficient de deștept încât să mărească consumul prin modificarea amestecului, după cum bine a spus Cosmin_C. Deci spune amicului să se uite-n plm la drum și nu-n turometru :biggrin:

    Scuze, abia amu mi s-a încheiat rondu'. Nb.

    :biggrin:
     
  20. ursamajor

    ursamajor Toruk Makto

    Din câte știu eu, vitezele e indicat să se schimbe în jurul punctului de intersecție al diagramelor cuplu/putere, funcție de turație. Deci, nu la 2500, nu la 3000 rpm, ci la cât "cere" motorul respectiv.