Nu presupun ca toata lumea munceste pentru un salariu decent, stiu ca destui se multumesc cu banii de chirie, mici si bere (cat mai multi mici si cat mai multa bere) sau chestii similare. Dar aceia nu sunt interesati sa faca scoala de pilotaj, nu sunt in stare sa inteleaga si sa respecte regulile rutiere, cu avionul nu iti permiti sa faci golanii precum soferii in trafic.
La fel nu presupun ca toata lumea vrea implant mamar, dar daca cineva intreaba cum faci sa il obtii raspunsul ar fi similar: muncesti, strangi bani si cand ii ai iti cumperi ce ti-ai dorit, ca e scoala de zbor,
scoala de manelisti, o calatorie in Tibet, turul Europei pe bicicleta, Solenza tunata si cu neoane albastre (la un alt nivel Q7 alb sau X5 negru), clima bizonica, masters la Sorbona, un weekend la Mamaia, o noapte in Bamboo sau ce mai viseaza lumea sa faca si spune ca nu poate din lipsa de bani.
Multi adolescenti au cate un vis pe care din diverse motive nu il pot indeplini: sa calatoreasca, sa zboare, sa conduca lumea (sau macar cate un Consiliu Judetean

). Cand ajung in momentul in care ar putea sa isi indeplineasca visul, ca e 10 ani mai tarziu sau 50 de ani mai tarziu, putini o fac, visul lor s-a pierdut pe drum sau adolescentul respectiv s-a pierdut pe drum. Voi trageti concluziile.
Asta, combinat cu nişte condiţii (să nu plăteşti chirie, să nu ai familie de întreţinut, etc.) mi-e teamă că dă un procent cam mititel.
Cateodata ma intreb cum rasa umana a inventat zborul cu asemenea mentalitate. Sau macar roata.