Battlestar Galactica e probabil cea mai tare chestie din istoria televiziunii.
M-am convins că merită urmărit încă de la primul episod,
33, deşi la vremea respectivă nu înţelesesem mai nimic din el. Pare să aibă tot ceea ce lipseşte (dpmdv) la
SGA (nici nu ştiu de ce fac comparaţia asta,
BSG fiind cam la fel de SF pe cît e documentar din cauza camerei hand-held): ton întunecat, imprevizibilitate, continuitate, personaje multidimensionale, viciate (că e băutură, că e egoism extrem, că e altceva), efecte excelente, coloană sonoră... deosebită, etc. Episoadele mai slabe şi clişeele flagrante se pot număra pe degete. (Spun flagrante pentru că nu ştiu cine are pretenţia să vadă în 2008 ceva ce nu s-a făcut pînă acum.) Încă un plus pentru felul în care reuşeşte să capteze atenţia cu fiecare final de sezon (deşi m-au cam speriat cu sezonul 3, cînd am văzut ce-au făcut cu un anume personaj blond - şi nu mă refer la tipa care vorbeşte doar cu dinţii strînşi
; probabil dacă o lăsau aşa, pierdeau juma' de audienţă). Acuma singura parte naşpa e că 4.11 apare în 2009.
Definitely de văzut, dar nu ca SF pentru că veţi fi dezamăgiţi.
9.5/10.