Pai da, ca lu rabbit ii place sa ii dea cu virgula. Asa e el, mai special.
Pathfinder e o combinatie nefericita intre Winnetou si
Eric cel Rosu plasata in America Centrala prin epoca pre-Columb. Povestea e jenanta, un pusti de-al vikingilor (care nu se stie cum naiba au ajuns sa jefuiasca America centrala) e crescut de o indianca si ajunge sa se razboiasca cu alt trib de vikingi pentru a razbuna uciderea in masa a indienilor de catre invadatori. Bineinteles ca nu lipseste o intriga amoroasa intre individ si o Pocahontas ceva mai putin fotogenica. Actingul e mizerabil, scenele de actiune sunt filmate de undeva de la rasul ierbii cu o camera de telefon sau intr-un mod in care reusesti sa nu intelegi nimic, efectele speciale lipsesc cu desavarsire si muzica nu impresioneaza. Mai bine va duceti la 300 ca cel putin acolo bataile sunt filmate ca lumea si coloana sonora e superba.
Si acum pentru a doua dejectie cinematografica care mi-a rapit 40 de minute din viata (mai mult nu am rezistat):
Shooter (sau Lunetistul cum e tradus pe la noi).
Cand vad un tip pe un afis, cu o atitudine hotarata, mergand apasat si tinand in mana o pusca cu luneta, imi spun "hei, chestia asta s-ar putea sa fie misto". N-a fost sa fie, inca un film care proslaveste the american hero, care se lupta cu sistemul inticalosit pentru a isi face justitie de unul singur. Scenariul oarecum inteligent la inceput (fost US marksman e chemat sa dejoace o posibila tentativa de asasinat a presedintelui, dar se trezeste ca e inscenat pentru respectiva tentativa atunci cand ea se intampla), se dezvolta pe parcurs intr-un vis urat care atenteaza la capacitatile spectatorului de a nu injura si a-si cere banii inapoi. Idila romantica nu lipseste din ghiveciul asta de film, atunci cand presupusul atentator la viata presedintelui se intalneste cu iubita fostului sau partener (mort datorita faptului ca domnul marksman e incapabil sa loveasca o tinta de 2X2 metri de la 30 de metri distanta) si dragostea se infiripa intre ei, dar vezi-doamne onoarea nu ne permite. Ma rog... Dialogurile fluctueaza de la neinteresant la pueril, trecand uneori prin "lasa-ma vere" si "sa mori tu!", iar actingul actorului principal e demn de o zmeura. Toate chestiile astea sunt oarecum compensate de scenele de bataie, unde efectele speciale si props-urile sunt intr-adevar interesante.
Per total, mai bine va uitati la 300.