Și-mi pare rău că
Neo simplifică totul băgându-ne repede în găleata rasiștilor. Pentru mine, tot ce contează e dacă ceea ce văd este interpretat de creier drept ceva plauzibil/credibil cu așteptările poveștii, let's go along with the story. Dacă ceva e ostentativ de deranjant, nu pot fi acaparat de film ca să-l trăiesc pe măsură ce-l văd, ci îl simt artificial și nedigerabil. Și nu e doar legat de actori; cum ar fi să facă încă o versiune de Total Recall, dar de data asta imaginile cu peisajul marțian să nu fie portocalii, așa cum asociem toți, ci mov? Sau The Irishman să nu sugereze mafia italiană prin accent, ci să aibă toți un accent de redneck din Louisiana sau de imigrant mexican? Ai putea trece peste asta și să savurezi filmul ca un puzzle de multe detalii mărunte care se îmbină armonios, fără ca să simți disonanța acestui un aspect care nu se pupă cu restul?