Filme, seriale, actori, popcorn

Bowling for Columbine un film interesant realizat de controversatul regizor/scenarist/producator/actor Michael Moore. Ia in discutie problemele cauzate de cel de-al doilea amendament din Constitutia Statelor Unite (cel care spune ca oricine are dreptul sa poarte o arma incarcata). Filmul ataca puternic toate explicatiile de ordin social, psihologic si istoric pe care expertii americani le dau pentru rata mare a mortalitatii cauzata de arme de foc si se opreste asupra uneia simple: americanii sunt o natie de oameni speriati. Sunt cateva interviuri cu Marilyn Manson, James Nichols (fratele lui Terry Nichols, complicele lui Timothy McVeigh), Matt si Trey Parker (creatorii SouthPark-ului, care au fost liceeni la Columbine), Charlton Heston, presedintele National Rifles Association (care a avut grija ca la 10 zile dupa incidentul din Columbine sa tina o intrunire a asociatiei la Denver) si alte personaje cu cate ceva de spus in privinta problemei armelor si a munitiilor.
Secventa care mi-a placut cel mai mult: scurta istorie animata a Statelor Unite.
Merita vazut, macar pentru a face o comparatie cu Fahrenheit 9/11 (caruia Moore am inteles ca ii planuieste o continuare).
 
Daca tot veni vorba de Moore atunci un film ce trebuie vazut este Canadian Bacon. Pe cat de vesel pe atat de adevarat in ce priveste canadienii si americanii, aceeasi oameni primitori si calmi pe de o parte si pe de alta speriatii, patriotarzii si semidoctii, practic americanii verzi increzatori in presedintii lor.
Sper ca noul Fahrenheit sa fie bazat pe realitate precum Bowling for Columbine. Primul nu si-a atins scopul fiind prea propagandist si mincinos, facut sa impresioneze fortat si doar acolo unde comunismul face victime in randul intelectualilor ratati.
 
Originally posted by crocodilu
operatorii se comporta complet aiurea si ilogic, ei nu stiu de ce sunt acolo, nu pleaca acasa (sau cel putin nu vedem noi), muncesc ca niste roboti.
Înseamnă că n-ai fost atent la final. :wink: Atunci se explică de ce operatorii nu ştiau cine sunt (mă rog, pentru unul dintre ei, pentru celălalt se poate presupune acelaşi lucru).

Note personale: Cube - 8/10, Hypercube - 6/10, Cube Zero - 7/10. Nu mai stau să comentez pentru că nu am nimic nou de spus. Oricum, am înţeles 1% din fiecare pentru că le-am văzut o singură dată, dacă o să le revăd poate o să vin cu impresii.
 
Notele mele personale:
Cube : 7/10 pentru originalitate (+), scăpări în cursul acţiunii (-), finalul slab (-).
Hypercube : 8,5/10 pentru originalitate (+), finalul absolut superb (++), scenariu dezordonat (-).
Cube Zero : 8/10 pentru efecte speciale (+), idei interesante (+), jocul personajelor (-), acţiune dezordonată (-), final idiot (-).
 
Ciudat, mie finalul la Hypercube mi se pare prost, atât de prost încât eram pe cale să mă declar dezamăgit de toată seria. Parcă e ceva rupt de tot ce a fost până atunci pe linie logică, o bucată de scenariu făcută de un copil de 10 ani, tipul de imprevizibil artificial care poate fi adăugat oricărui film de pe lumea asta: totul nu a fost decât un vis, personajul principal se trezeşte şi realizează că nu s-a întâmplat nimic, un happy-end făcut doar ca să fie happy-end. Bine, aici n-a fost chiar happy-end, dar reţeta a fost păstrată, reţetă de film hollywoodian clasic.

Noroc cu Cube Zero care m-a readus la sentimentele bune, al cărui final mi s-a părut de nota 10, final care explică multe şi în urma căruia rămâi cu senzaţia că ai aflat TOTUL despre Cube. Dar e doar o impresie, ce e păcat e faptul că un asemenea final nu lasă loc de continuare, deci s-ar putea ca acest Cub să fie ultimul din serie, mai ales pentru că notele de pe IMDB au fost slabe.
 
The Day After Tomorrow, film clasic american, pentru americani, un european nu poate înţelege spiritul, ideea, sclipirea care îi face pe spectatorii americani să moară de fericire privindu-l şi realizarea i se pare de doi lei.

Nota 2 pentru realizare, ideea de sacrificiu pentru persoana iubită e dusă la extrem, nu poţi compara ideile din Luceafărul lui Eminescu, unde iubirea era ţelul suprem al existenţei, cu o situaţie practică de primejdie, în care dacă salvezi persoanele la care ţii ai şanse maxime să mori. Bine, eroii au scăpat de fiecare dată ca prin urechile acului, dar în realitate se îndeplinesc mai tot timpul acele 99% şanse cu sfârşit trist.
Urăsc happy end-urile în care toţi sunt cu zâmbetul pe buze, se îmbrăţişează, iar muzica din fundal respectă nişte tipare bine definite. Ideea e interesantă, te face să te gândeşti ce ai face tu în situaţia aia, dar nu ştiu cum se face că eu aş fi acţionat invers mai tot timpul. Scenariul e mult tras de păr, merită un 5, însă efectele îl salvează, deci îi dau un 6 ca notă finală. Oricum, nu cred că aş vrea să-l revăd. Măcar Armageddon (fratele geamăn) avea muzica superbă şi ceva actori cunoscuţi.
 
Originally posted by Rabbit
[...]deci s-ar putea ca acest Cub să fie ultimul din serie, mai ales pentru că notele de pe IMDB au fost slabe.

Poate se schimbă forma geometrică :biggrin:

Mie finalul Cube Zero mi s-a părut forţat şi "în coadă de peşte"... Dar, în fine, de gustibus...
 
Meet the Fockers. Se dau nişte actori cunoscuţi buni, fapt care te determină să vizionezi filmul: Robert de Niro, Dustin Hoffman, Barbra Streisand. Clar, tre' să iasă un film pe cinste. Comedie cică. Mă aşez în scaun (de data asta fără popcorn) şi aştept. Aştept, aştept, aştept, nu se întâmplă nimic. Măi, ca şi comedie o fi prost, dar poate e din alea cu acţiunea spre sfârşit. Aiurea, resturile de acţiune sunt trase de păr în ultimul hal, la un moment dat aveam impresia că filmul tinde spre SF... Jocul actorilor e bun, că nu aveau cum să joace prost. Realizarea însă nu trece clasa, finalul e americănesc pur, personajele îşi schimbă brusc personalitatea şi devin mai bune, mai romantice... Iar poantele m-au făcut să zâmbesc de câteva (puţine) ori, deşi eram într-o dispoziţie în care cred că aş fi râs în hohote.

Note: jocul actorilor: 10/10, scenariul: 2/10, faceţi media. Ori nu mai gust filmele prea clasice, ori filmul ăsta sux.
 
Un film bun datorită actorilor şi nu din alt motiv. Primul a fost mai reuşit, dar acesta este un "ass hooool' ".
 
Filmul e atat de bun pe cat poate fi continuarea lui Meet the parents. Review-urile proaste pe care le-am citit se datoreaza senzatiei de "fa-ma sa rad in hohote" cu care s-au apucat unii sa-l vizioneze uitand ca la prima parte n-au stiut ca trebuie sa rada pana cad de pe scaun, fiind atenti si la desfasurarea actiunii.

Eu i-as da 2/10 rolului lui De Niro, tras de par inca de la inceput. Sanii de plastic si masina aia high-tech sunt fortat si neinspirat introduse in scena. De Niro mi se pare plictisit de comedii ieftine, de cateva ori l-a tradata fatza si se vedea ca nu mai avea chef de acest rol. Fimului ii dau 7/10 pe total, nu cred ca se mai putea mult mai bine.
 
Eu tot am crezut că DeNiro aşa era el scârbit în ziua aceea, dar se pare că nu doar mie mi s-a părut. Adevărul este că rolul este prea rău tras de păr, neechilibrat, SFist.
 
SW episodul III
Filmul a fost super , abia astept sa il mai vad de vreo doua ori "acasa". Luptela si coregrafia lor 10, dar cum spunea un cetatean la iesire "finalul a fost previzibil" , cred ca el nu a inteles ordine episoadelor :smile: , a si au mai fost in sala o mana de tarani :frown:. Astept episoadele 7,8,9.
 
SPOILERS !!!

Mi-a placut Revenge of the Sith, ca mi-a placut Star Wars. Povestioara a luat-o atat de mult spre latura soft a SF-ului incat a inceput sa semene cu un basm cu zane contemporan. Daca mai punem la socoteala si faptul ca mi-au scos ochii cu culorile si peisajele stil artofgregmartin, filmul e soft rau de tot.

Insa cred ca au gresit numarul episoadelor; actiunea e foarte relaxata in The Phantom Menace, cu asediul unei planete obscure, podracing la marginea galaxiei si bataia cu un Sith oarecare, in Attack of the Clones devine serioasa, cu meciul Count Dooku versus Yoda incheiat remiza, iar in Revenge of the Sith, intr-un singur episod, se naste Imperiul, moare Dooku, mai moare un general smecher, mor toti cavalerii Jedi, clonele dau cu Obi-Wan de pamant, si un cavaler Jedi - cam frustrat ce-i drept - turns to the dark side in decursul a catorva scene.

O fi fost Darth Sidious un personaj extraordinar de sarmant, mai ales dupa ce sug aia viata din el, dar prea repede se transforma mr. Skywalker senior in legendarul Lord Vader. Prea s-au grabit sa dea mana dpdv scenaristic cu A New Hope, si sa umple toate gaurile. Ba aud ca umblau idei sa apara in Revenge of the Sith si o versiune tanara a lui Han Solo, pe planeta wookie-lor. Asa, doar ca sa faca cu mana, unde era sa mai incapa si ala in 2 ore de film. Cred ca ar fi trebuit sa apara un episod 3,5... episodul 3 si un pic... sa urmarim si noi o saga, nu un film cu 150% bataie, cate doua in paralel, 5 scene cu skywalker si portman, si gata, let's wrap this shit up boys...
 
Deci n-am fost singurul caruia i s-a parut cam grabit finalul ...

Sincer cred ca avea mai mare succes daca aplica reteta Matrix, cand au filmat Reloaded si Revolutions in acelasi timp si le-au lansat unul dupa altul.

Mi s-ar fi parut interesant sa vad evolutia lui Anakin spre dark side in 3, cu un eventual cliffhanger (in masura in care poate fi, deja stim ce se intampla in SW IV) si in 3 si-un pic concluzia, mai la pas asa ca pentru fanii SF.

Nu de alta, dar sa vezi tzaspe Jedi care alte dati ar fi omorat 3 armate dintr-o miscare de sabie sa moara asa stupid si in 5 scene mi se pare prea ... ieftin.
 
Scytale, asta si este Star Wars. Un basm pt. copii mici sau mai putin mici. Cine incearca sa-l vada altfel il strica.
 
Tocmai vazui si eu The revenge of the sith. Sunt si eu de acord ca au galopat tot filmul pentru a putea innoda cat mai multe fire. Sunt destule lucruri facute in graba (cum naiba nu isi da seama ditamai consiliul Jedi ca Palpatine e de partea intunericului, cum de Imparatul il converteste pe Anakin in 2 minute, cum se poate ca Imparatul sa poata bate vreo cinci master jedi intr-o tura, cum mor cavalerii pe capete si scapa doar doi, s.a.). Cu toate astea pot sa spun ca nu imi pare rau de banii pe bilet. Acum trebuie sa ma apuc sa revad cele trei filme originale.

"If you stike me down, I will become more powerful than you can imagine" (citat din memorie).
 
Cred că e prima dată când trec cu vederea intenţionat post-uri pe thread-ul ăsta. Ah, vă urăsc. Le citesc după ce apuc să-l văd. :tongue:
 
{127962}{128051}- Ştiai că croissant-ul a fost inventat|în România? - Spune-mi.
{128100}{128180}Este anul 1742 şi turcii|invadează Bucureştiul
{128189}{128292}făcând un atac surpriză la adăpostul|nopţii, dar brutării oraşului...
{128376}{128422}Scuze.
{128845}{128961}- Deci, brutării...|- Nu contează...
{128971}{129025}- Este o poveste prostească.|- Te rog.
{129032}{129124}Îmi pare rău Victor, nimănui nu-i pasă|unde a fost inventat croissant-ul.
{129153}{129227}Pariez că nici romanilor nu le pasă.

Filmul se numeşte The Terminal, este în regia lui Steven Spielberg iar actorul principal (sau cel puţin cel mai interesant) este Tom Hanks, care dă încă o dată dovadă de capacitatea sa de a interpreta roluri extrem de grele, care au un accent obsesiv asupra personajului pe care-l joacă, personaj care pică într-o situaţie deosebită şi care are un caracter aparte.
Nu zic mai multe, eu am fost extrem de surprins de acţiunea filmului, practic mă aşteptam să văd cu totul altceva, aşa că nu vreau să vă stric vouă această plăcere.
 
Fiind un fan al perioadei mediavale şi al cavalerilor am aşteptat cu nerăbdare lansarea pe ecrane a lui Kingdom of Heaven. Aş putea începe cu: în ultimul timp au apărut o căruţă de filme cu bătălii mai ales de la Lord of the Rings încoace, dar filmul ăsta se remarcă prin altceva.... Ridley Scott la fel ca în Gladiatorul ştie să reconstruiască cu atenţie absolut toate detaliile perioadei respective şi te transpune în pielea personajului. Chiar dacă Orlando Bloom joacă un rol de James Bond (vezi şi Legolas din producţia mai sus amintită), nu mai este "fetiţa" pe care o ştim cu toţii şi sunt momente în care chiar ai impresia că interpretează aproape perfect tânărul francez ajuns pur întâmplător în Capitala Creştinismului: Jerusalim.
Început undeva prin Sudul Franţei, într-o dimineaţă friguroasă şi murdară de iarnă, filmul se continuă prin însoritele zone ale Marocului şi până în Jerusalim unde va avea loc şi principala acţiune a fimului: echilibrul fragil între creştini şi musulmani (o pace firavă) concomitent cu dorinţa deţinerii "Raiului de pe Pământ". Interpretarea lui Saladin (liderul sarazinilor) şi inteligenţa acestui om a fost de mare excepţie (după film am şi studiat puţină istorie), iar dorinţa de sânge a teutonilor şi faptele mârşave ce le săvârşiseră în acea zonă fuseseră de asemenea un mister pentru mine.
Bătălia în sine şi asediul cetăţii - de la finalul filmului - dau încă o dată dovadă de o calitate excepţională a efectelor speciale folosite şi a modului de filmare (deşi fără să vrei te duci cu gândul iar la LOTR).
În final acord notele:
- 8/10 interpretării actorilor
- 10/10 efectelor speciale şi regiei
- 9/10 povestirii, subiectului şi acţiunii filmului

PS: dacă mergeţi la cinema (acasă nu ai parte de aceleaşi senzaţii ca pe un ecran mare), "înarmaţi-vă" cu o pungă mare de floricele deoarece filmul durează peste 3 ore... dar pleci cu noi cunoştinţe despre adevărata faţă a Cruciadelor :wink:
 
Back
Top