Rabbit
Nebun
După părerea mea, majoritatea filmelor horror suferă de acel tipar din care nu pot ieşi din necesitatea de a fi comerciale, în care totul se învârte în jurul unor teme clare, care îmi doresc la fiecare film din gen să nu fie respectate. Unul dintre ele este spiritul care bântuie pentru că moartea respectivului a fost injustă, violentă sau mai ştiu eu cum. Al doilea - toată lumea trebuie să moară, cu excepţia eroilor principali şi a personajelor absolut secundare. Au mai fost câteva pe care le-am remarcat atunci, dar filmul l-am văzut de mult şi nu le mai am în minte.
Psihologicul nu l-am prins, dar nu neg că am obiceiul să mă concentrez asupra altor aspecte la prima vizionare, abia la a doua sau a treia să găsesc şi latura profundă. Doar că puţine filme se califică pentru mai multe vizionări.
Şi ca să dau şi exemple opuse, Octane - un thriller despre care afli abia la sfârşit că nu era horror şi care nu respectă absolut nici un clişeu (poate cu excepţia finalului, unde se duce o bătălie banală) şi 28 Days Later... despre care am scris prea multe cu altă ocazie şi nu mai vreau să repet.
Psihologicul nu l-am prins, dar nu neg că am obiceiul să mă concentrez asupra altor aspecte la prima vizionare, abia la a doua sau a treia să găsesc şi latura profundă. Doar că puţine filme se califică pentru mai multe vizionări.
Şi ca să dau şi exemple opuse, Octane - un thriller despre care afli abia la sfârşit că nu era horror şi care nu respectă absolut nici un clişeu (poate cu excepţia finalului, unde se duce o bătălie banală) şi 28 Days Later... despre care am scris prea multe cu altă ocazie şi nu mai vreau să repet.