Filme, seriale, actori, popcorn

SAW

Un film impresionant, intr-un fel. O idee buna, un film bine gandit (numai Tarantino mai face sa ceva), bine realizat (desi partea asta nu e prea grea).
In concluzie un film ce merita vazut.

P.S. Se cam apropie de acel 7,5 de pe IMDB.
 
One more thing. Link-ul este de forma http://www.imdb.com/title/cod/. Restul nu ajută pe nimeni. :biggrin:
 
Probabil cand the average joe incepe sa se uite la The Recruit(2003) are deja o cultura impresionanta in ceea ce priveste filmele cu spionaj, infiltratori, etc. Pai sa vedem. Ar fi clasicele, un fel de telenovele ale filmelor cu spioni si robin huzi moderni cu walkie talkie miniatural in loc de carpiene, care s-au nascut geniali, au invatat Tae Kwon Do la gradinita, Unix in scoala primara, criptanaliza in gimnaziu, electronica si M.Sc. in liceu, psihologie aplicata si gentlemanship la scoala complementara de fete, dupa aia au fost cooptati si s-au specializat in cocktailuri -> de la tataia James Bond citire, Simon Templar, Charlie's Angels si alti misfits desprinsi din benzile desenate, cu care in general nu ne pierdem timpul.

Ar mai fi astea moderne, cu organizatii angajate in lupta tactica, secrete guvernamentale, lipsa de scrupule, tipi imbracati in negru care misuna cu PDA-uri in mana, sateliti, Mercury, DNA encryption... generatia Nikita stie de ce...

In sfarsit, avem viziunea "singulara", cu spionul matur, paternalist, cu x ani de experienta, atat de versat si de identificat cu sistemul ca dosarul lui are loc de cinste in mini-biblioteca de la buda personala a Directorului... sau a activat dar s-a retras la presiunile nevestei si acum e bantuit de amintiri. Un astfel de rol nu e pentru fitecine, de obicei e jucat de un actor la fel de tarshit, un monstru sacru, un Clooney, un Hopkins, un Hackman sau our beloved Smoker. Bineinteles, pe langa el mai e cate un n008 sau un 0uts1d3r, ca sa vedem si noi prin contrast cat de experimentat si de smecher e un agent cu experienta.

Asa ca dupa primele cateva minute de The Recruit, si dupa primele cateva replici ale lui Pacino, spuse din gat, cu privirea aia a lui in gol, de om bantuit de flashbackuri, stim cam unde sa incadram filmul. Apoi, ca in orice film cu spioni - pentru fiecare spectator vine socul. Io n-o sa fiu niciodata spion. N-o sa fiu niciodata pe lista NOC. N-am un magna cum laudae cu major nonlinear cryptography la MIT, n-am scris pe veceu nici un program care sa hackuiasca mainframe-ul NSA-ului, n-am sixth-sense, seventh-sense, spider-sense, ma pierd in piata Obor, n-as putea sa alerg 2 kilometri cu un Glock in mana dupa un tip cu gluga care nu vrea sa freeze, fara sa ma impusc in freza, nu ma baga nici un recruiter al Companiei in seama, ma identific cu cubiculul. Fuckin' teaser. Nici macar in cubiculul ala nenorocit nu primesc si eu prin FedEx un pachet cu un Nokia 7xxx in el, care sa sune si sa dau reject call, na fir-ati ai dreq cu pilulele voastre RGB ca n-o vreau pe niciuna...

Trecand peste criza de personalitate, The Recruit e uh... oarecum bun, dar nu lasa impresii durabile. Notat 6.6/10 pe IMDB, cu vot concentrat in jurul 7-8 (n-a dat lumea pe spate)... mie mi s-a parut mai bun decat altele din acelasi gen. Oricum, daca vreti sa vedeti filmul, nu mai cititi reviewuri despre el ca poate fi foarte usor spoiled.
 
Hable con ella - Recunosc că sunt uimit aproape de fiecare dată când am de-a face cu un film european. În avalanşa de titluri cu marca Hollywood, nici nu e de mirare. Almodóvar mai are şi darul de a te descumpăni cu poveşti care mai de care mai bizare şi asta nu e o excepţie. "Vorbeşte cu ea". Titlul m-a îndemnat să mă gândesc înainte de vizionare la clasica problemă de comunicare dintre sexe şi la un scenariu în care un individ este dat pe brazdă de o bună prietenă (sau, de ce nu, de un părinte). Bineînţeles că pe undeva poţi să spui că ar merge definiţia, dar ar fi destul de trasă de păr. Te trezeşti pe la mijlocul peliculei întrebându-te ce naiba se întâmplă în filmul ăsta. Dar ţi-e imposibil să-l opreşti, pentru că deja te-a vrăjit. Vă spun şi vouă ce le-am transmis şi celor de pe imdb. 9/10. :biggrin:
 
Am si eu o intrebare:
Cineva mi-a zis mai demult ca a vazut un film cu Samuel L. Jackson, in care se jucau jocuri de genul ruleta ruseasca cu cinci gloante, se legau la ochi si fugeau prin padure, etc.
Stie cineva cum se numeste filmul?

P.S. Tocmai am revazut Pulp Fiction si mi-am adus aminte de ce mi-a placut la vremea lui:smile:
 
Hotel Rwanda (2004) - Scenariu de nota 10, acting foarte bun, dar poate ca filmul nu e destul de violent pentru tema pe care o abordeaza. Adevarata amploare a masacrelor pe care incearca sa le aduca la cunostinta lumii "civilizate" e comparabila cu aceea a holocaustului, cu toate astea sa nu va asteptati la scene in genul celor din Lista lui Schindler. Nota de pe imdb e aproape meritata, eu ii dau 8/10, ceea ce se traduce printr-un "must see".
 
Am terminat de vizionat primul sezon din Star Trek: The Next Generation.

Întodeauna mi-a plăcut universul Star Trek. Primul serial SF adevărat a fost acesta (Captain Power şi compania nu se pun). De aceea am ţinut să revăd episoadele pentru a constata cât de mult mi s-au schimbat aşteptările.

Am fost surprins. Primele episoade nu sunt extraordinare, dar fac introducerea. E grotesc felul în care sunt portretizaţi Ferengi la început, iar decorurile arată că e vorba de un serial şi nu de un film cu buget uriaş, însă per ansamblu e decent. Surpriza a venit pe măsură ce urmăream tot mai multe episoade (le-am văzut în ordine cronologică). Calitatea jocului actorilor a crescut vizibil (mai ales Patrick Stewart - Picard, Michael Dorn - Worf şi Brent Spiner - Data), scenariile au devenit din ce în ce mai bune. Nu toate episoadele au fost stelare, dar toate au fost agreabile, iar unele depăşesc calitativ multe filme SF cu pretenţii. Nu se rezolvă totul cu fazerul şi torpila fotonică, iar oamenii pot să şi greşească sau sa fie neputincioşi. Dar la finalul fiecărui episod rămân cu o senzaţie de optimism. Iar din ce îmi amintesc eu seriile următoare sunt cel puţin la fel de bune. Abia aştept ...

Per total până acum primeşte de la mine un 8/10.
 
Tocmai am văzut The Terminal. Great. Colaborarea dintre Tom Hanks şi Steven Spielberg dă roade de fiecare dată. Un actor ca Tom Hanks merită absolut toate premiile existente... genial. Eu aş cota filmul la mai mult decât este pe IMDB, dar fiecare cu gusturile sale. :smile:
 
-film-
Shaun of the Dead 6.5
O comedie cu englezi, care ridiculizeaza toate cliseele din filmele cu zombies si chestii de genul asta. Parodia este direct adresata peliculei Dawn of the Dead (mall-ul este de fapt un amarat de pub, iar eroul e un loser cu o prietena care nu-l mai suporta, zombies in schimb sunt autentici). Pe IMDB primeste un 7.9 (nota destul de mare pentru o parodie, si foarte mare pentru o comedie). De notat ca filmul pe care-l parodiaza nu a luat decat un 7.3. Daca v-ati saturat de comedioare slabute cu adolescenti acneici si iubiri de 10 zile, asta e filmul care o sa va remonteze.

Meet the Fockers 5-6
Genul de comedie de care vorbeam mai inainte, cu faze nositme dar oarecum fumate. Este continuarea lui Meet the parents. Acum este randul iubitei lui Gaylord (saracu' om, ce nume i-au ales ai lui) sa cunoasca parintii. Si ca sa fie intalnirea mai interesanta, vine si domnu' fost agent CIA tatal lui Pam (Robert De Niro), cu Little Jack si sotia. Ca sa va fac putin curiosi, va spun ca in film De Niro poarta un mamelon de latex.

-documentar-
Modern warriors the Martial Way 8.5
Un documentar superb despre artele mariale moderne, cu animatii si o grafica computerizata ce ar da de gandit si realizatorilor Final Fantasy. Filmul urmareste formarea si pregatirea luptatorilor moderni in diferite stiluri, cu diferite arme si prezinta si cateva din "trucurile" celor intervievati.

-serial-
Alaltaieri seara am vazut partea a doua a episodului 13 (ultimul) din Battlestar Galactica. Se pare ca lupta va continua, pentru ca multe lucruri sunt lasate neexplicate la sfarsitul primei serii. Astept cu nerabdare sa apara si episodul 2x01BattlestarGalactica :smile:.
 
Domnu' B, nu vreti sa ne povestiti, episod cu episod, serialul, pe masura ce se infige in preacinstitul dvs. hard disk ?! Da' tot cu explicatii d-astea "se pare ca lupta va continua", "m-am culcat pe la jumate", "mi s-a inrosit manivela". Si daca se poate, si cu nota pentru merit tehnic si impresie artistica...
 
Man on Fire e un film in care rolul lui Denzel e aproape stereotip, el intruchipand un personaj nu foarte dotat din punct de vedere intelectual, dar cu o oarecare inteligenta nativa si sociala si, ca de obicei, gata sa scoata pistolul cu orice ocazie. Trecand peste senzatia de deja-vu pe care personajul o creeaza daca ati vizionat in prealabil si The Manchurian Candidate, Man on Fire se dovedeste un film mai mult action decat drama/thriller care per ansamblu isi atinge mult mai bine scopul de a fi un divertiment de calitate pentru mase decat restul productiilor denzeliene din ultimii ani, mai ales John Q sau Bone Collector, la care elita cinefililor cam stramba din nas. Reactia asta e pe deplin de inteles, avand in vedere ca Denzel Washington a ajuns sa insemne incepand cu '98-'99 cam ce erau Stallone, Schwarzenegger sau Willis spre sfarsitul anilor '80, bineinteles, ceva mai politically correct si cu probleme existentiale putin mai intortocheate, ca sa nu mai vorbim de constiinta, pe care mai sus numitii o ignorau cu desavarsire in goana dupa bodycount.
Ca sa revin la subiect, Man on Fire e gandit pentru un target audience foarte divers, cu un Marc Anthony (pe care, spre rusinea mea -sau nu-, l-am identificat abia dupa ce am vazut filmul, citind pe imdb casting-ul) care ar trebui sa aduca ceva spectatori si de la comunitatea latino-americana.
Cu toate ca sunt de parere ca filmul e putin overrated (media imdb e de 7.3), Dakota Fanning are o prestatie excelenta intr-un rol care parca te santajeaza emotional sa-i dai o nota mare, drept pentru care voi rotunji calificativul meu la 7/10, ceea ce inseamna "can be (very) enjoyable, dar daca il ratati nu e cazul sa va taiati venele de ciuda".
 
Am vazut in aceeasi zi doua filme total diferite pe aproximativ aceeasi tema, a lipsei de sens a vietii: Sideways si Garden State. Amandoua au note imense pe imdb. Luate fiecare in parte, par destul de abordabile, dar cum nu se cade sa fac doua posturi consecutive, voi incerca un comentariu in paralel. Desi tema generala e comuna, abordarile difera radical. In timp ce Garden State se axeaza pe a evidentia rolul imens pe care hazardul il joaca in deciderea sortii, Sideways e preocupat de atitudinea fata de viata, de tipurile umane si soarta lor. Garden State e iremediabil optimist, propune solutii si pare sa aiba raspunsuri la intrebari, practic isi ridica singur mingea la fileu, el centreaza el da cu capul, ceea ce in opinia mea il face putin mai digerabil. Sideways e asa de subtil incat nici macar nu rosteste intrebarile, dar finalul te loveste cu brutalitate si te lasa putin contrariat. Per ansamblu, fiecare merita o vizionare cel putin, dar notele mele sunt sub media imdb, 7.5 pentru Garden State respectiv 8 pentru Sideways.
 
Tocmai am vazut Milionari de weekend. Vreo 20 de minute dupa film am ramas cu zambetul pe buze (au fost cateva faze la care am ras copios) si in general cu o atitudine pozitiva.

Pentru prima data am vazut un film romanesc care seamana a film si nu a teatru. Actorii si-au jucat bine spre foarte bine rolurile. Filmarile chiar daca nu foarte originale (am intalnit treceri de genul asta in "Lost in translation" ) aduc ceva nou filmului romanesc. Camera se misca, dinamica e ok. Montajul merita cel putin un 9.5.

Efectele speciale insa sunt jalnice, compensand cu o usoara tenta de parodie la adresa filmelor cu multe impuscaturi pe minut.

Nota - 7.5 (0.5 pentru ce-au reusit sa faca cu un buget atat de mic)
 
Ce-am reţinut din film (Milionari de weekend) a fost replica "să retrocedăm înapoi" şi sunetul de la împuşcături care este acelaşi în toate filmele noastre, de parcă Iancu Jianu, şi Pistruiatu' şi Ecaterina Teodoroiu au moştenit acelaşi pistol...
 
Trianon, un .. ceva ce aduce mai mult cu un film de propagandă fascistă decât cu un documentar. Nu prezintă decât viziunile iredentiste ale regizorului şi o istorie trunchiată pentru a-i susţine mesajul. Dacă nu sunteţi unguri, e o pierdere totală de vreme, o pată neagră pe obrazul relaţiilor româno-maghiare din ultimii ani.
 
În opinia mea discuţia care a urmat difuzării filmului în cadrul emisiunii lui Tucă a meritat toţi banii. :biggrin: Cât despre "film", mi s-a părut plin de nostalgie şi, punându-mă în locul unui maghiar care află la ora de istorie că ţara lui era odată un imperiu, i-am înţeles motivaţia. Mă mir cum de nu s-au trezit turcii sau italienii să facă şi ei aşa ceva. :biggrin:
"Daţi-ne Franţa înapoi". Uuu, sună mişto. :biggrin:

post no. 666®:dracu:
 
Back
Top