Probabil cand the average joe incepe sa se uite la
The Recruit(2003) are deja o cultura impresionanta in ceea ce priveste filmele cu spionaj, infiltratori, etc. Pai sa vedem. Ar fi clasicele, un fel de telenovele ale filmelor cu spioni si robin huzi moderni cu walkie talkie miniatural in loc de carpiene, care s-au nascut geniali, au invatat Tae Kwon Do la gradinita, Unix in scoala primara, criptanaliza in gimnaziu, electronica si M.Sc. in liceu, psihologie aplicata si gentlemanship la scoala complementara de fete, dupa aia au fost cooptati si s-au specializat in cocktailuri -> de la tataia James Bond citire, Simon Templar, Charlie's Angels si alti misfits desprinsi din benzile desenate, cu care in general nu ne pierdem timpul.
Ar mai fi astea moderne, cu organizatii angajate in lupta tactica, secrete guvernamentale, lipsa de scrupule, tipi imbracati in negru care misuna cu PDA-uri in mana, sateliti, Mercury, DNA encryption... generatia Nikita stie de ce...
In sfarsit, avem viziunea "singulara", cu spionul matur, paternalist, cu x ani de experienta, atat de versat si de identificat cu sistemul ca dosarul lui are loc de cinste in mini-biblioteca de la buda personala a
Directorului... sau a activat dar s-a retras la presiunile nevestei si acum e bantuit de amintiri. Un astfel de rol nu e pentru fitecine, de obicei e jucat de un actor la fel de tarshit, un monstru sacru, un
Clooney, un
Hopkins, un
Hackman sau our beloved
Smoker. Bineinteles, pe langa el mai e cate un n008 sau un 0uts1d3r, ca sa vedem si noi prin contrast cat de experimentat si de smecher e un agent cu experienta.
Asa ca dupa primele cateva minute de The Recruit, si dupa primele cateva replici ale lui Pacino, spuse din gat,
cu privirea aia a lui in gol, de om bantuit de flashbackuri, stim cam unde sa incadram filmul. Apoi, ca in orice film cu spioni - pentru fiecare spectator vine socul. Io n-o sa fiu niciodata spion. N-o sa fiu niciodata pe lista NOC. N-am un magna cum laudae cu major nonlinear cryptography la MIT, n-am scris pe veceu nici un program care sa hackuiasca mainframe-ul NSA-ului, n-am sixth-sense, seventh-sense, spider-sense, ma pierd in piata Obor, n-as putea sa alerg 2 kilometri cu un Glock in mana dupa un tip cu gluga care nu vrea sa freeze, fara sa ma impusc in freza, nu ma baga nici un recruiter al Companiei in seama, ma identific cu cubiculul. Fuckin' teaser. Nici macar in cubiculul ala nenorocit nu primesc si eu prin FedEx un pachet cu un Nokia 7xxx in el, care sa sune si sa dau reject call, na fir-ati ai dreq cu pilulele voastre RGB ca n-o vreau pe niciuna...
Trecand peste criza de personalitate, The Recruit e uh... oarecum bun, dar nu lasa impresii durabile. Notat
6.6/10 pe IMDB, cu vot concentrat in jurul 7-8 (n-a dat lumea pe spate)... mie mi s-a parut mai bun decat altele din acelasi gen. Oricum, daca vreti sa vedeti filmul,
nu mai cititi reviewuri despre el ca poate fi foarte usor spoiled.