Filme, seriale, actori, popcorn

Shrek1 9/10, Shrek2 9/10

Nu, nu voi depuncta partea a doua pentru ca este un sequel deoarece mi s-a parut la fel de amuzant si de neortodox ca prima parte. Fara sa dezvalui prea mult din actiune voi spune ca Eddie Murphy este ca de obicei impecabil iar surpriza a reprezentat-o Antonio Banderas, care a facut poate cel mai bun rol al sau desi nu si-a aratat deloc figura de playboy latin. Actiunea filmului e densa, poate chiar prea densa, in cele 80 de minute ale filmului petrecandu-se mai multe lucruri decat se intampla in altele in 160 de minute. Una peste alta ambele sunt filme care nu trebuie sa va lipseasca din colectie.

The Last Samurai 9/10

Acest film a reprezentat o mare si placuta surpriza pentru mine. In primul rand realizarea a fost foarte reusita, decorurile impecabile iar luptele un deliciu, fiind facute old-fashion way adica cu multi figuranti si multa munca, spre deosebire de LOTR/Troy unde luptele au fost realizate cu o mana de oameni si restul de 95% smecherii pe computer. Povestea e bine spusa, nu are momente in care sa lase impresia ca se "rupe" iar Tom Cruise a jucat asa bine ca nici nu mai vedeam actorul ci doar personajul - e prima oara cand mi se intampla asta la Tom Cruise. Interesant e si faptul ca americanii sunt prezentati asa cum erau ei (si inca mai sunt) adica foarte *pragmatici* ca sa nu spun altfel. Luptele cu sabia arata bine de tot, desfasurandu-se intr-o viteza foarte mare, se vede ca au muncit mult la scenele respective - probabil au repetat pana cand au ajuns sa faca miscarile automat, fara sa le mai gandeasca. Probleme? Eu nu am gasit nici una...
 
back in business

OK, inca in "clasic" interesant - daca nu l-ati vazut ar fi bine sa aruncati un ochi data viitoare cand ProTV-ul e amenintat cu falimentul si incepe sa recicleze iar filmele vechi intr-o "vara torida", "iarna Pro" sau, in scurt timp, in "saptamana tineretului pesedist".

E vorba despre Conspiracy Theory (1997). Probabil va intrebati, what's with the Mel, always with the Mel, enough of the Mel. Adevarat, dar "Conspiracy Theory", desi nu e un film extraordinar, e unul din filmele alea care incearca atentia spectatorului; cu o sama actori potriviti (Mad Mel in rolul de Disoriented Mel, Patrick Stewart in rolul de spion "witty" - ii sta bine in roluri d-astea, desi cariera omului a fost practic lansata si ratata acelasi timp de StarTrek : TNG...), un scenariu destul de deviant, si cateva tonuri de film psihologic. Genul ala de intriga semi-politica a la John Grisham dar indoita rau de tot in jurul personajului lui Gibson.

Conspiracy Theory a fost votat bunicel pe IMDB, media 6.4/10, desi lumea a votat in general in jurul 7/10. Nota e putin scazuta din cauza feedbackului negativ puternic venit din partea unora. Probabil aia care au facut conexiunile cu alte filme, ca n-au inteles si ei saracii intriga -> in general relatiile "see also" de pe IMDB sunt slabe, dar de data asta sunt infecte rau de tot. Enemy of the State(1998) ? Ar fi, numai ca ala e mai implicat politic, nu e psihologic, nu urmareste aceeasi idee. Collateral ? De ce, pentru ca tipul era taximetrist ?! Da' de ce nu direct Taxi Driver (1976) !? Va puteti deci lesne imagina ca un tip care compara Conspiracy Theory cu Collateral e in stare sa noteze cu 1-2 filmul asta. Au si aia pe IMDB peremistii lor.

Un "see also" care se potriveste cu Conspiracy Theory si care nu apare in lista desteptilor alora e mai putin cunoscutul Safe House(1998), film facut pentru TV, in care rolul principal e jucat chiar de Patrick Stewart. Mult mai mititel, ca deh, are buget mic, fara actori extraordinari (in afara de ole' captain), genul ala de film pe care nu-l vezi daca nu te prinde 4 dimineata facand channel surfing, dar merge, ca tot despre un tip pe jumatate nebun, cu guvernul in spinare e vorba. Challenging... stii de la inceput unde duce actiunea filmului, dar pe masura ce totul se desfasoara incepi sa te intrebi daca previziunea e corecta sau nu. La sfarsit, cand e cam fifty-fifty, afli, si se termina filmul. Yawn. Totusi, asta a fost vazut de mai putini, no more popcorn peons, si a fost notat mai bine decat Conspiracy Theory : 6.9/10.
 
75% din utilizatorii forumului au început download-ul la ora 01:27 pe data de 1 decembrie. Unii au terminat mai repede, alţii mai târziu, dar nici unul nu a pus geoană pe geoană până nu au văzut filmele recomandate de HabarNam în proproziţia-i misterioasă. Atâta stil, atât meşteşug al vorbelor nu am mai văzut de mult.

Felicitări maestre :goofy:

ps: Margareta unde e?
 
I, Robot 8/10

De cand a inceput filmul am realizat ca am citit cartea, candva, in urma cu multi ani. Ma uitam la film si recunosteam cate ceva dar nu mult (nu dau exemple pentru ca ar fi spoilere) - cred ca a fost un avantaj faptul ca nu prea mai stiam cartea, am vazut ca cei care stiau bine cartea nu prea au fost incantati de film. Totusi, la sfarsit se mentioneaza ca filmul este inspirat dupa cartea lui Isaac Asimov deci nu se vrea o ecranizare a acesteia. Un SF bine realizat, cu ceva obiectii referitoare la modul in care aratau si se miscau robotii (erau prea artificiali iar zonele metalice de pe ei nu reflectau mediul - adica se mai putea lucra la partea asta). Will Smith isi face datoria iar de data asta parca se abtine (macar partial) de la umorul sau specific - care unora le place altora nu. Cred ca merita sa va sacrificati doua ore pentru a-l vedea...

Troy 7/10

Eu sunt mare fan al filmelor fantasy, probabil si din cauza ca sunt un jucator inrait de RPG-uri de acelasi gen. Asta a dus la cresterea artificiala a notei, probabil, dar sunt si aspecte care i-au scazut nota destul de mult. De exemplu l-am vazut la numai o zi dupa "The Last Samurai" iar fata de acesta luptele sunt penibile, fiind nu numai realizate pe calculator dar foarte prost realizate pe calculator (arata mult mai rau decat in seria LOTR, ca sa compar cu ceva realizat in acelasi fel). De ce? Pentru ca luptele sunt *convenabil* privite din unghiuri si distante care sa nu permita observarea eventualelor greseli. La ce buget au avut se putea mult mai bine, mai ales ca orasul a fost real intr-o proportie destul de mare (am vazut "The making of Troy" pe MTV, toti actorii au fost impresionati de modul in care arata Troia).
 
Am vazut si eu o premiera pe HBee-O in seara asta si nu stiu la ce film sa fac review. La The Core(2003) sau la Armageddon(1998). Pentru ca, asa cum au observat cu finete baetasii de pe IMDB, cele doua filme sunt practic implementari in oglinda ale ideii stupide care anima generatia "Superman". Deci a fost Armageddon acum ceva ani, un film "impartit" intre o gramada de actori buni (mm... Liv Tyler... Shawnee Smith... and then some guys), care incepea natural cu pericolul cataclismului suprem, care avea sa sterilizeze lumea asta de rahat. Apar din pamant 2 nave spatiale mai meseriase decat ce-o sa viseze NASA in urmatoarele cateva decenii, sansele se tot aduna in defavoarea echipei de temerari care porneste din neant sa salveze lumea, dar in sfarsit totul se termina cu bine (de fapt, aproape, ca mai mor niste fraieri pe drum), si ne simtim incantati de cat de umani suntem.

The Core e un pic mai fantastic; spre deosebire the Outer Space, sub pamant nu e prea mare lucru de vazut, deci filmul e mai orientat in jurul caracterelor. Este mai tras de par decat Armageddon (desi erau voci care spuneau ca asa ceva e practic imposibil. Douazeci de ani de trekkism, de hard-sf construit cu grija au fost calcati in picioare de un singur film), si mai insipid - cu toate ca sub pamant e un mediu mai putin exploatat, si era interesant de vazut la ce s-au gandit aia. In umila mea parere, Armageddon e de 6/10, pentru ca are performante individuale si umor (dar daca vreti un film pe tema asta, uitati-va la alalalt film cu catastrofa al anului 1998, Deep Impact, care are o fata mai umana), iar The Core de 5/10 pentru ca n-are nimic. Serios, decat sa vedeti The Core mai bine cititi cartea lui Jules Verne. E mai interesanta si mai profunda.

Se isca deci intrebarea, ce apocalipsa or sa mai nascoceasca astia. Subiectul cu asteroidul e deja fumat rau, daca mai vad un presedinte american, adresandu-se lumii "ca presedintele americii si ca om" eu imi arunc televizorul pe geam. Acum astia s-au luat dupa vorbele lui Seinfeld si au proiectat ideea de succes din exterior in launtru, asa ca avem si calatorie spre centrul pamantului, ca sa facem pe inginerii creatiei. Dupa astronauti si "teranauti", probabil ca or sa arunce un ochi pe soft-sf-ul "Thanatonautii" de B. Werber, si or sa vina cu o chestie de gen "Apocalipsa pandeste de dincolo de moarte. O echipa de temerari razbeste in cel mai al dracu mediu de lucru posibil, dincolo de Zidul Comatic Moloch 1 si ii repara cerculetul Sfantului Petru, care voia sa impiedice lumea sa mai intre in Rai. Apoi rade cu 2 bombe atomice ceata de gogi si magogi de la Armageddon." Cu Richard Gere in rolul hodorogului de comandant al echipei de thanatonauti, grizonat si cu experienta de viata, dar simpatic, normal, "The Rock" din "Regele Scorpion" in rolul tipului solid si inimos care da coltul undeva pe drum, si noua speranta a Hollywoodului - Orlando Bloom, jucand in rolul tanarului aiurit dar genial care vrea sa devina alpha male al plutonului. A... si o tipa care arata misto in rolul doctorului/colonelului/diplomatului/spionului sexy care a trecut prin 3 politehnici facand abstractie de faptul ca arata de-ti bati copiii (you sexist pig).

Sau pot sa se ia dupa clasicul Innerspace(1987), si sa sara cu un film de genul "Apocalipsa pandeste din interiorul corpului d-lui O. Cozmanca. O echipa de temerari se imbarca intr-un carnat si porneste intr-o expeditie de infruntare a necunoscutului si de supravietuire, cu scopul de a distruge amenintarea impotriva rasei umane folosind eh... bombe atomice." (nu uitati... Hiroshima e prietenul omenirii. WAY TO COVER UP FOR OVERBLOWN DEFENCE BUDGETS, ASSHOLES !!!)

Treaba e clara. Niste tipi de la Hollywood au un scenariu pregatit cu "o sleahta de halfwits porneste sa salveze lumea impotriva tuturor sanselor...", pe care il trag la xerox si-l mai completeaza din cand in cand cu ceva picant. Vom mai calca in ideea asta in urmatorii ani cinematografici, dar nu-i nimic, ne stergem pe un trotuar sau pe niscaiva frunze, viata merge inainte, nu-i asa ?
 
Voi, DC-erii, v-ati intrebat vreodata ce vrea sa insemne serialul acela misterios marcat de toata lumea ca "piatra", "beton", "BCA"... am vazut oameni care au facut sacrificii mari ca sa aiba serialul ala pe comp, si-au sters manele, filmele porno preferate, pozele cu familia, CV-urile, etc.

Totul a inceput in 2000, cand a aparut pe net un mic filmulet facut pe calculator care facea bascalie de lumea hard-sf. Filmuletul n-avea decat 5 minute, si era complet stupid, dar feed-back-ul din partea comunitatii a fost impresionant. Astfel a luat fiinta Tripping the Rift - the series, care la ora actuala are un intreg sezon.

De ce are "Tripping the Rift" succes ? Pai e plin de referinte si legaturi catre alte SF-uri (in opening sequence vedeti referinte la StarTrek, Odiseea Spatiala si StarWars), deci are un target bine definit; face apel la umorul satira agresiva/comic de situatie care a propulsat South Park si are niste personaje in care se reflecta clar imaginatia perturbata a creatorului. Este Capitanul Chode o pata umblatoare cu tentacule & stuff decupata din Monsters Inc, si cu atitudinea unui hustler uns cu toate alifiile dar care in acelasi timp e tampitel ca Homer Simpson ? Este ! Este Six un android desenat de designerii misogini care construiesc modele 3D cu femmes imposibles, lovind adanc in crezul feminist ? Este ! Este T'nuk lovitura de gratie in directia asta (va dati seama dupa ce vedeti cum arata si cum e construit personajul), care asterne un ranjet din coltul gurii pe mutra fiecarui trekkie out there ? Este ! Dar wait, you bunch of dweebs, nerds, wieners & wimps, mai sunt Whip, un geek-lacusta-stereotip, si Gus, versiunea homosexuala si cu atitudine a lui C3PO. That should wipe the smirk off your faces.

All in all, episoadele au cate un subiect - desi subiectul nu e chiar punctul forte al serialului, animatia e slabuta (generatia Toy Story cred), dar personajele, atitudinea si insertiunile umorstice sunt criminale. Pilotul dorky de 5 minute a fost cotat 7.9/10 dar au votat doar fanii. Serialul intreg merita in jur de 7.5/10, cu un thumbs down pentru animatie care putea fi um'pic mai bunicica in the year of our Lord 2004.
 
Closer... mi s-a parut mult sub ratingul imdb (7.5). Mi-a lasat un gust destul de amar si inca ma intreb din ce realitate a fost inspirat. Pacat ca nu am gasit altceva mai bun de facut, ar fi trebuit sa astept DVD-ul.
 
Tocmai am văzut The Incredibles. Filmul nu începe promiţător, primele 10, poate 15 minute aducând mai degrabă cu programul TV de sâmbătă dimineaţă. Amicii mei începuseră deja să aibă dubii în legătură cu recomandarea pe care le-o făcusem de a-l viziona şi parcă le părea rău de banii daţi pe popcorn. Noroc că filmul începuse să devină interesant (mai devreme decât Snatch, de la care am ieşit să vedem Coyote Ugly :biggrin: ... bad choice, as I found out later). Clar cea mai bună realizare a celor de la Pixar până în momentul ăsta. Personajele sunt superbe şi nu cred că s-ar fi putut realiza aşa ceva cu actori reali. Momentele în care te prăpădeşti de râs sunt cu duiumul. De asemenea merită menţionat faptul că audienţa la cinema s-a maturizat, momentele în care se trezeşte vreunul să facă glume proase sau să vorbească cu prietena la telefon fiind doar amintiri neplăcute din vremea în care probabil era cool să mergi la cinema şi să spargi seminţe sau să testezi modul nightshot al telefonului mobil. O adevărată plăcere. Merită din plin 9/10.
 
SPOILER

Anul 2003 trebuia sa fie anul aventurilor pe mare in box-office-ul american - si asta trebuia sa se vada la Premiile Academiei din 2004. Din nefericire Pirates of the Carribean (2003) si fratele mai realist Master and Commander (2003) au fost scufundate de uraganul starnit de Tolkien (cu ceva timp in urma...), care s-a incheiat "apoteotic" cu Return of The King. C'est la vie. Piratul "witty" Johnny Depp a ramas ca pestele pe uscat, uitandu-se cum un hobbit ii sufla Oscarul si fuge cu el intr-o scorbura.

Stafful "Piratii din Caraibe" a incercat sa foloseasca aceleasi arme ca si Lord of The Rings. Un film fantastic, destul de lung, cu personaje ireale, si cu un background romantic. Caraibele, si piratii, initial in varianta vie, ne-atarnand pe un stalp, apoi din ce in ce mai necro pana cand toata povestea incepe sa fie disonanta. Ce-ati zice daca v-as spune ca oamenii de stiinta sunt de parere ca pe Marte a fost apa, dar se intreaba daca au fost si organisme vii in apa aia. Cica sunt dovezi in sensul asta, ca au gasit urme de metan in atmosfera. Poor things, all that's left of their mighty civilisation was their farts. Ironic, nu ? Bun, dar ce legatura are cu Piratii ? Pai scuzati-mi rabufnirea indignata, dar undeazii ce mama naibii cauta in filmul ala ?! Macar daca ar fi avut un iz real de Santeria, dar care e legatura intre un pirat atarnand in mod romantic de catarg, si un pirat schelet-holograma manuind cu zel un scimitar ?

Deci, reluam; s-au trezit vreo doi tipi sa ia reteta lui Tolkien de salata literara cu iz scenaristic, s-o invarta un pic, sa-i dea acelasi spin fantastic si sa scoata un film cu Johnny Depp, Orlando Bloom si cu tipa aia din King Arthur (you sexist fuck). Care - culmea - a fost notat cu 8/10 si e in top 250 (aduceti furca si topoarele, e timpul sa facem un mic "flash-mob"). Apoi a aparut jocul video. Si acum astia vor sa faca si un sequel. Si cand te gandesti ca exista oameni care sufera de foame, si oameni care se lupta crunt cu saracia si astia arunca banii pe prostii.

Granted, actorii isi fac treaba - Johnny Depp machiat si smecher/slick e moartea femeilor - scenariul e picant, valorile productiei sunt mari, si filmul e bunicel, dar doar atat, un film de 7/10. Si dupa parerea mea si a mustei care mi-a cazut in halba, continuarea o sa fie si mai varza.
 
A Shark's Tale
Recomandat călduros de un prieten mai "artist", mi-am mulţumit prietena şi am urmărit o febleţe de-a ei: un desen animat. La care ea a adormit curajos pe la jumătate. Eu pe de altă parte m-am ocupat de acoperirea pentru prieteni şi i-am povestit la final "ce s-a întâmplat".
Şi ca să nu-l caracterizez drept "film de adormit prietena" voi spune că o chestie interesantă este asemănarea (fizică a) personajelor principale cu actorii care le interpretează. Un umor standard de Hollywood, adresat mai degrabă cinefililor decât copiilor prin multitudinea de elemente parodice (hmmm, aşa se zice?) către alte filme, cum ar fi Analize This, Goodfellas, Jaws.
Will Smith este în continuare negrul isteric pe care nu reuşesc să-l simpatizez deloc, De Niro, evident în rol de Godfather (did I mention that one?), nici prea-prea, nici foarte-foarte, Renee Zellweger de asemenea.
All in all, un film de relaxare duminica seara.
5/10 i-aş da eu, mai oleacă degât IMDBu.
 
In lipsa de altceva, am dat drumul la Under Suspicion in seara asta, avertizat fiind de imdb ca voi asista la un "duel psihologic" intre un Hackman in zi mare si un Freeman la fel de urat si nasos ca de obicei. Nu avea cum sa nu fie entertaining, cu Monica Bellucci p'-acolo prin zona... doar a reusit fatuca sa faca suportabil pana si Tears of the sun.

Hackman si Bellucci sunt un cuplu inedit, in timp ce Freeman si Thomas Jane sunt doi politisti parca blazati, evoluand sub impactul inevitabilei comparatii cu duetul din Se7en. Cu toate astea, rolurile celor doi nu deranjeaza excesiv, principalul motiv fiind acela ca filmul intra intr-un guessing game perfect gradat dar destul de previzibil cu spectatorul, aparent fara nici un scop anume, dar cu un voit iz de cliseu. Pe masura ce intram din ce in ce mai adanc in mintea bogatului dar plictisitorului avocat cu o nevasta de doua ori mai tanara, jocurile good cop/bad cop si celelalte trucuri ieftine folosite in interogatoriu creeaza o atmosfera de tug of war intre un suspect din ce in ce mai incoltit si detectivii decisi sa il infunde. All nice and cute and tidy (mai ales Chantal), pana in final cand totul se restoarna de o maniera care imi aminteste oarecum de American Beauty. Banalul si previzibilul intrigii se dovedesc premeditate, ba chiar, looking back, suspect de misleading. E printre putinele motive care m-au facut sa notez Under Suspicion cu un generos 7/10. Nu e un film de revazut, dar merita din plin o vizionare.
 
Last edited:
Săptămîna trecută am revăzut pe TVR Cultural selecţiuni din filmele documentare ale lui Titus Mesaros. În majoritatea filmelor sale nu există comentariu, totul se bazează pe imagine (alb-negru) şi pe sunet. Filmele nu pot fi descrise, ele trebuie văzute şi sunt cu adevărat impresionabile. Subiectele filmelor par la prima vedere minore, dar modul în care sunt ele filmate, precum şi coloana sonoră relevă sensuri profunde. Sunt opere de artă filmate.

Iată povestea unuia din filmele sale documentare numit „Cuţitul”. Un operator al TVR, prezent într-un spital de urgenţă, filmează intervenţia chirurgicală asupra unui pacient ce fusese înjunghiat în inimă. Filmarea se desfăşoară cu lux de amănunte. Este filmată incizia făcută de bisturiu, introducerea depărtătorului precum şi celelalte manevre chirurgicale. La un moment dat inima celui înjunghiat se opreşte. Operatorul insistă pe „masajul” făcut de chirurg asupra inimii pacientului. După cîteva minute inima îşi reia bătăile. Pacientul supravieţuieşte intervenţiei.
Rola cu filmarea acestei intervenţii chirurgicale este pusă de o parte de către cel ce a făcut-o. La vreo doi ani distanţă de momentul în care a fost făcută filmarea, operatorul se întîlneşte cu Titus Mesaros şi îi spune de filmul său. Aşa ia naştere documentarul.
Se cere eliberarea sub pază a făptaşului. Ministru de interne aprobă şi făptaşul este scos din închisoare şi condus într-un studio. În acel studio este proiectat filmul intervenţiei chirurgicale. Se insistă asupra modului în care făptaşul priveşte şi „suportă” filmul. La un moment dat, cel ce fusese adus pentru a viziona filmul, cere oprirea lui.
Cea mai bună pledoarie împotriva violenţei.
 
Last edited:
Originally posted by miahi
Eternal Sunshine of the Spotless Mind - o incursiune ciudată, uneori dezorientantă, în amintirile unui cuplu. Merită văzut.
Originally posted by takeda
Eternal Sunshine of the Spotless Mind - Un film frumos, greu de descris in cuvinte. Nu-l pierdeti.
Originally posted by AdrianB1
Eternal sunshine of the spotless mind - un film frumos, dar în prima jumătate de oră m-am întrebat când îl mai văzusem (şi sunt convins că mai există un film cu acelaşi scenariu, nu ştiu cum se numeste şi cine joaca), iar până la sfârşit mi-au îngheţat picioarele: nu ştiu de ce le place personajelor atât de mult gheaţa şi zăpada, dar eu tocmai m-am convins că le urăsc.
La pomul lăudat să nu te duci cu sacul. Cel mai bun somnifer din acest an, no offense. Nu am rezistat până la capăt. Scorul imdb mi se pare exagerat.
 
Edited later, on demand: This review contains minor SPOILERS :biggrin:

Originally posted by AdrianB1
Interstate 60 - un film bunicel, merită văzut. E interesant şi plăcut.
Errrmmm... allow me to disagree. In primul rand, pe imdb e highly overrated. Nici nu ma mira, avand in vedere de unde vin notele mari. Media 6.8 de la top 1000 voters, media 9.0 males under 18. Cu alte cuvinte, filmul asta iti poate parea filozofic undeva pe la 16 ani in smallville USA, dar nu reuseste sa impresioneze pe nimeni. Partea buna e ca nici nu incearca. Personajul principal se presupune ca e in pragul unor decizii majore de viata, dar singura dilema importanta pe care o rezolva pe parcursul filmului este daca sa accepte sau nu masina primita de la taica-su' de ziua lui. In conditiile astea, nu e de mirare ca nivelul de conectare necesar unui fantasy story bun e mai mult decat inexistent. Pana si cu personajele pe alocuri grotesti ale lui Eliade te poti identifica mai usor decat cu post-puberul zambaret care se zbate sa-si aleaga un viitor si sa gaseasca fata perfecta. "Aren't we all?" v-ati putea intreba... Poate ca da, dar nu intr-o lume in care un personaj cel putin ticnit iti indeplineste dorintele pentru ca asa scrie in scenariu :biggrin:

Tinand cont de cele de mai sus si de lipsa de atmosfera, incepem sa ne intrebam ce mai are de oferit acest film inainte ca un Alt-F4 sa-i curme suferinta. Ei bine, cam in momentul acestei dileme existentiale, intervine factorul surpriza: un Gary Oldman cat se poate de ciudat, care aduce cu el un aer de povestioara pentru copii cu personaje adulte din SUA contemporana. Dintr-o data, everything makes sense. Sugubatul irlandez/native american cu o obsesie pentru "fucking with people's minds" devine stereotipul personajului unilateral din orice folks tale european. Si odata cu el, nici indecizia cronica a lui Fat Frumos nu mai pare asa de inutila. Suntem pusi in fata unui storyline care pare pe cat de familiar, pe atat de relaxant din punct de vedere intelectual: reenactmentul hollywoodian al unei versiuni nu foarte distorsionate de Harap-Alb, cu un BMW 328i rosu si decapotabil pe deasupra pe post de armasar nazdravan :rolleyes:

Incepand cu ajungerea la Interstate 60 (autostrada care nu e pe nici o harta), filmul poate deveni chiar entertaning. Situatiile in care e pus personajul sunt cat se poate de sugestive, incepand cu propunerea de wild sex din partea unei tipe "on a quest for the perfect fuck". :eek: Nici peisajul nu e mai prejos, un oras in care sclavi ai drogului sunt exploatati legal de autoritati, sau un loc in care toata lumea da in judecata pe toata lumea sunt cateva gaselnite care pot fi destul de interesant de judecat, cu destul Pepsi twist la dispozitie. Ajutoarele sunt si ele nelipsite, autostopistul cu o boala pe mincinosi fiind parca desprins din gasca lui de'al de Gerila, Setila si Pasarila.

Happy-endul inevitabil intervine not a second too soon, cand vezica e aproape de limita de toleranta. Tragand linia si adunand, ramane un film usor, de vazut sambata dimineata. Amy Smart invioreaza pe alocuri spiritele, dar nu e destul ca sa salveze impresia de cheap shot. Placut? Poate, daca ti-ai trimis creierul in pauza de masa. Interesant? Nici pe departe. Merita vazut? Asta da... in ciuda umorului pe alocuri de prost gust, din categoria "be careful what you wish for", e un mod mult mai placut de a pierde aproape doua ore decat orice post de televiziune romanesc.

Eu ii dau 6/10. Cu indulgenta.
 
Last edited:
SPOILER

"You've been living in a dream world, Neo."

Subiectul e vechi de cand lumea, exploatat de mai toate curentele filozofice existente. Toti si-au pus problema la ce nivel se situeaza perceptia umana, si toti au speculat-o, mai mult sau mai putin filozofic - sau profitabil, in cazul fratilor Wachowski. Dar nu o sa scriu nimic de Za Meitrix pe un forum IT, ca mi-e ca ma trezesc maine plutind pe lacul Pantelimon, cu un latz de gat, agatat de o pancarta pe care scrie "disident, dusman al regimului, conformist, tine cu Smith". Eu de fapt voiam sa scriu despre un film mult mai benign, pe care in mod sigur l-ati vazut : The Truman Show (1998), un film cu trei nominalizari la Oscar.

Nici Jim Carrey, si nici Ed Harris nu fac roluri extraordinare in acest film - si nici nu trebuie. Filmul se sprijina exclusiv pe scenariu; e o bucata zdravana de fictiune (sper!) mai directa decat The Matrix - fara toate bucatelele alea hard&chewy... fara ochelari cool, fara Nebuchadnezzar, fara Zion, fara Smith, fara macel, fara the bane of mankind... Lumea lui Truman e lumea din spatele ecranului televizorului, o lume complet lipsita de profunzime, un fel de Flatlanda colorata, cu pereti de carton, intr-un bol de cristal. Si ceea ce este mai ciudat este ca lumea bidimensionala a ecranului se regaseste in cei care se uita - mici crampeie cu publicul presarate de-a lungul filmului - si care traiesc drama lui Truman, dar din perspectiva distanta a spectatorului.

Merita sa vedeti filmul - daca nu l-ati vazut deja - pentru aceasta lume de carton, si poate chiar pentru rolul de goofy aiurit si exploatat al lui Jim Carrey. O singura faza m-a frapat in film : faptul ca personajul lui Ed Harris incearca la un moment dat sa convinga personajul lui Carrey sa ramana in show, pentru ca nu se stie peste ce va da afara. Asta mi s-a parut absurd si sadic in acelasi timp; e ca si cum Pavlov si-ar fi fortat cainele sa-si haleasca becul, dupa ce l-a conditionat bine. Oricum filmul este fundamental fantastic si incredibil, asa ca nu cred ca concluzia ii dauneaza prea mult; a fost notat cu 7.7/10, o nota corecta (cred eu), asa ca daca duceti dorul unui film de Oscar cu care sa infundati DVD-ul, try the next best thing.
 
Filmul acela e o capodoperă, mai ales ca scenariu. Clar îşi merită scorul şi nominalizările.
 
Am vazut ieri Blade Trinity aka Blade 3. Acelasi Wesley Snipes la vanatoare de vampiri, doar ca acum vampirii, mai precis, o vampira gasesc "mormantul" lui Dracula tocmai in Irak ("this is the cradle of civilisation" zicea vampira aia). [...] Parerea mea e ca filmul e de un 7.

editat de popetes: dacă povesteşti măcar parţial filmul, adaugă un avertisment, după modelul de mai sus
 
Back
Top