Filme, seriale, actori, popcorn

SPOILERS

In mod normal n-as fi pastrat un film ca asta in colectie. Adica, sa fim seriosi : mesajul este aproape inexistent, nu scenariu, nu actori, nu regizor, nu feeling. Adevarul e ca daca n-aveti acea picatura de indaratnicie si de masochism ca sa vedeti filmul Cubul (1997) cu totul, si va opriti dupa primele 15 minute - asa cum am facut eu prima data, asta e impresia cu care ramaneti. Iti vine sa-l iei de gat pe tipul care a scornit chestia asta si sa-i spui "dude, in acelasi timp s-a turnat Titanic, unde astia au reconstruit bucati din nenorocita aia de nava, si tu vii cu un film turnat intr-o (1) camera care isi schimba culoarea !!!".

Dar frumusetea filmului incepe incet-incet sa-si arate fata. Filmul incepe sa se indeparteze de valorile hollywoodiene; lumea e obligata sa caste ochii la dialoguri si la actori pentru ca decorul e insipid. Incepe sa sara in ochi o urma de naturalism psihologic. Da' chiar, tu ce ai face daca ai fi acolo ?! Politistul, un fel de Rambo care trebuia sa-i ajute pe toti incepe sa o ia razna catinel, i se ard sigurantele una cate una, si se duce drq mitul eroului hollywoodian, ca in Cub nu tine cu chestii d-astea. Ideea ca Cubul e fundamental rau incepe sa apara in subconstient, si la un moment dat te trezesti ca filmul si-a atins scopul. Tot decorul ala simplu de cusca de soareci e in jurul tau. Si se termina atat de brusc si cu atat de putin bullshit incat ramai d-am-boulea cu mana pe mouse si mai vrei sa-l playezi o data. Hotarat lucru, filmul are mesaj, are un scenariu care cred ca specifica si ultima grimasa a actorilor, are actori buni care au camerele pe ei 100% din timp, are un regizor bun, iar de feeling nu mai vorbesc. Fuck Titanic, oricum era sa adorm la el.

Producatorii s-au scarpinat apoi indelung in cap si si-au pus intrebarea : cine pana mea s-a uitat pana la urma la caricatura aia de film, si de ce l-a perceput lumea asa de bine ?! Pai sa vedeti sefu, a venit raspunsul de la promotion, e plin internetul de sefeisti sadici, care citesc Greg Egan si Ray Bradbury in loc de Biblie si gusta porcariile astea gen nuvela. Bun deci, sa dam trekkies-ilor ce-i al lor; si iata ca a aparut Hypercube (2002), care era un fel de "Cubul" studiat, rafinat, directionat. Din nefericire, publicului ii placea exact mirosul de hoit si naturalismul din Cubul, asa ca Hipercubul s-a trezit cu niste ratinguri de cacat. Hipercubul nu mai are acelasi feeling, neoanele alea nenorocite sunt deranjante, e prea stilizat, prea sintetic... lumea reactioneaza cand un tip e taiat felii cu bomfaierul, dar cand alt tip e facut ferfenita de un obiect geometric 5 dimensional taios dintr-un material necunoscut si probabil nepamantean, parca nu mai e acelasi lucru. De asemenea, Cubul era inuman de greu, dar Hipercubul e piatra aia pe care nici Cel-de-Sus nu poate s-o ridice, e de-a dreptul stupid de paradoxal de filozofic. Iar sfarsitul e jalnic. In primul rand filmul se termina prea abrupt, dintr-o data cineva gaseste iesirea. In al doilea rand, faza de la sfarsit e uncalled for. Adica stai cu castile lipite de urechi ca sa auzi ce vorbesc aia, si rasuna ditamai impuscatura de Desert Eagle cand o executa pe biata femeie. Cred ca orice spectator absorbit, care spera sa afle what the fuck is Cubul a sarit in sus si a varsat berea pe el la faza aia, dupa care a luat la injuraturi Hipercubul si natia lui. I know I did...

Mai nou, a aparut un prequel la toata seria care (speram) mai explica la ce s-au gandit aia. Macar un pic asa. Se numeste Cube Zero si eu d-abia astept sa-l vad.

Orientativ, ca o concluzie, Cubul e un film bun, mai ales luand in considerare valoarea productiei. Oarecum original. Parerea mea e ca merita 8/10, desi poate eu gust cu prea mult entuziasm SF-ul de tipul asta. Continuarea e un film "cool", cu multe gizmo-uri si faze misto, dar sec. Nu mai are acel "je ne sais quois". Astfel de filme sunt cotate in jur de 6.5, dar felul in care e construit sfarsitul scade mult valoarea filmului, spre 5.5/10.
 
Mel Gibson este un actor bun. The Patriot (2002) este intr-un fel o imbinare a interpretarilor foarte bune din Braveheart (1995) si din Ransom (1996). Nu prea am urmarit HBO, astfel am ratat o gramada de filme la vremea lor. Asa ca cineva imi trimite linkul intr-o seara prin mail si imi spune "uita-te la filmul asta, si abtine-te sa-i injuri pe americani". Ai dreq. Ca daca n-au facut la filme despre razboiul lor de independenta, si despre libertatea aia a lor, de ne-au tampit.

Pana la urma, The Patriot este povestea unui om, nu a unei tari. Seamana cumva structural cu The Postman (1997) al lui Costner (bine, ala era mai avantgarde...), adica sigur, vedem steagul peste tot si o gramada de sloganuri si de simboluri luate din cartea de istorie, dar filmul are niste personaje foarte bine conturate, si se petrece in creierii Carolinei de Sud, la o scara foarte mica. IMHO "The Patriot" are mai mult The decat Patriot (arata povestea unui om intre patrioti) si asta il face un film bun universal, nu doar un film cu americani.

Personajele sunt excelente. Gibson in rol de conducator de ceata dusa la razboi (sau ce aveau ei p-acolo), ii sta bine (inca), dar in acelasi timp fragil, actor al unor scene trademark de tata de familie indurerat (cum e cea din Ransom in care era sa se arunce pe geam). Englezii - unii brutali, altii caricaturizati in stil american, toti depersonalizati, in afara de rafinatul Lord Cornwallis, si de durul Col. Tavington (Jason Isaacs, un tip care jucase numai roluri mici inainte de acest film, unde a facut un rol negativ foarte bun), comandantul dragoonilor, un colonial brutal, dar totusi englezoi - un nou Bryan Brown.

Scenariul intortocheat dar oarecum previzibil, presarat cu picaturi de umor dar si cu scene sumbre. The Patriot e o poveste; luat impreuna cu coloana sonora pregnanta si cu tiparul regizoral impresionant, pitoresc (multe scene pastel in amurg, melancolice), cu batalile regizate excelent, ataca acea coarda speculata si de Lord of The Rings - guy wants a story, gets a story, numai ca e si cuplul Gibson/Isaacs p-acolo plus o picatura istorica, si un twist scenaristic menit sa mai scada animozitatea americanilor fata de francezi - rezulta un cocktail care merita vazut.

Nu stiu de ce a fost calcat in picioare pe IMDB, 6.8 e mult prea putin. Filmul merita cu usurinta 8-8.5/10. Comparat cu Last Samurai(2003), care e cotat cu 7.9 si mi s-a parut un kitsch, The Patriot are un substrat pe care s-a construit cu grija, si e mai credibil, din punct de vedere al personajelor. Doar ca Gibson ar trebui sa se opreasca din facut filme in care el e comandant de potera, ca ne mai plictisim si noi.
 
Si daca tot vorbim de romantism universal al unei istorii locale, si fiindca muream de nerabdare sa-i fac un review, am desprafuit The Hero (2002), un film superb.

Sincer, in general nu-mi place filmul oriental. Am fost atat de sictirit de Bruce Lee, de invazia de filme in general slabe venite dinspre Orient, incat am fost refractar si la filmele bune venite din directia aia, cum ar fi Seven Samurai (de referinta in istoria cinematografica). "Hero" insa mi-a deschis ochii : gandirea orientala transpusa in arta cinematografica, intr-o forma cat mai bruta.

Pe IMDB exista un review excelent facut de un MIT graduate (dupa cum arata adresa lui de mail), care insista asupra tehnicilor cinematografice folosite in film, respectiv conturarea cadrului spatial. Filmul este intr-adevar un candidat genial pentru studiu in sectiile de cinematografie; un sincretism aproape perfect intre o poveste orientala, aruncata in timpuri mitice (pe vremea legendarului imparat Qin) care este de la sine interesanta si edificatoare, o coloana sonora superba si mai ales, o transpunere in pelicula cu adevarat artistica.

Vreau sa scriu un pic despre arta cinematografica a acestui film pentru ca este tocmai ceea ce atrage atentia. Tipul de pe IMDB spune ca lipsa de focalizare asupra povestii, laolalta cu importanta data transpunerii in sine ar plasa acest film in curentul impresionist, insa eu cred ca este inexact. In primul rand, deoarece impresionismul intra in conflict cu gandirea asiatica, asezata, metodica dar totusi melancolica, in al doilea rand pentru ca transpunerea cinematografica nu neglijeaza povestea, ba chiar o complementeaza in mod perfect. Sigur, filmul are in mod clar centrul de greutate plasat in cadrul romantismului, dar nu impresionistic. Este un romantism pur, dar asiatic, simbolistic, cu influente expresioniste (laitmotive scoase in evidenta prin folosirea elementelor cromatice - scene colorate in asa fel incat sa amplifice senzatii), frizeaza suprarealismul chiar - pentru ca tot timpul ai impresia ca te uiti la un film fara perspectiva, la hotarul dintre starea de veghe si vis.

Concluzia ar fi ca Hero este arta moderna. O orientare cosmopolita a elementelor orientale (gasite la tot pasul in film) spre occident. And they did it. Jet Li, care a turnat filme de duzina unul dupa altul a acceptat sa-i fie taiat din salar numai ca sa joace in acest film. Filmul este top 250 pe IMDB, cotat 8/10, dar they don't know what they're talking about. Nota reala e undeva in jurul lui 8.5/10. Vizionati cu incredere.
 
preview

Se zvoneste de ceva timp incoace de-a lungul si de-a latul netului ca niste tipi vor sa scoata un film CGI dupa cartea lui A.C. Clarke "Rendezvous cu Rama". Pentru aia dintre noi certati cu lecitina, Clarke e tipul care a scris "Odiseea Spatiala", carte a carei ecranizare este considerata film de referinta (top 100). Iar seria "Rama", scrisa dupa seria "Odiseea" este o bucata faina de hard-sf scrisa in stil clasic. Opinia umila a acestui cititor este ca e buna, interesanta, dar ca nu ramai cu falca blocata in timp ce citesti; daca aveti un drum de cateva ore de facut cu trenul, cartea e potrivita. Si daca sunteti speed reader si terminati pana la Mizil, puteti oricand sa faceti schimb de materiale de citit cu taranul de pe locul vecin, care citeste "National".

minor spoilers herein : Rendez-vous cu Rama descrie o nava spatiala cilindrica imensa de origine necunoscuta, care vagabondeste prin sistemul nostru solar venind de departe si mergand departe. Omenirea jumatatii de secol XXII, dornica sa dea adapost unui biet menestrel, trimite nava "Endeavour" (probabil sora mai meseriasa a SS Endeavour din ziua de azi), cu un echipaj, care intra in cilindru, si gasesc o intreaga lume p-acolo. "Ramanii fac totul in triplet" e ultima fraza din carte; bietul Clarke voia sa puna cruce povestirii si sa-si duca linistit restul zilelor la hacienda sa sri-lankeza, dar din cauza ca a scris propozitia aia nenorocita lumea a inceput sa faca presiuni asupra lui sa scrie si el in triplet. Mos Clarke a fost luat pe sus, si asa a aparut seria Rama, care de fapt e un cvartet. Iarasi, opinia cititorului, daca nu vreti sa va enervati, nu cititi celelalte carti.

Deci avem o nava imensa, cu o lume exotica, marca Clarke (adica potrivita ecranului), avem CGI-ul (ca sa banuiti cam ce au designerii in menu pentru A.D. 2004+, just wiki it), si mai avem cateva bucati interesante : ia uitati-va la CV-ul regizorului (numele lui este luat de pe site-ul casei de productie). Basca, mai joaca si Morgan Freeman in rolul comandantului Norton (da... Norton Commander...haha laugh it out...).

Thumbs up deci pentru Rendezvous with Rama (2006?) si sa dea Dumnezeu sa nu fie hoax (sau on hold si lasat balta, cum a fost Dune-ul in care trebuia sa joace Salvador Dali rolul Imparatului Padisah - despre ala alta data), ca eu chiar vreau sa vad o reprezentare grafica a lui Rama, si pe Morgan Freeman, sau macar un Morgan Freeman augmentat prin CGI, misunand in jurul Oceanului Cilindric, sau opintindu-si batranetile pe scara Alfa.
 
Last edited:
Scytale, îţi mulţumesc. Acum pot şi eu aştepta un film hard-SF bun (a fost secetă multă vreme, şi nici nu se întrevedea nimic).
 
Se mai intampla cateodata sa vezi cate un film d-ala care te face sa te dai cu capu' de pereti dupa 2h si sa te intrebi de ce mama naibii ai pierdut timpul cu el. Filmul King Arthur este mediocru sau slab din toate punctele de vedere.

Povestea se vrea construita in jurul legendei regelui Arthur; dar nu se aproprie de varianta romantica, legendara, ci e amestecata cu istoria Imperiului Roman in vremurile crestinismului timpuriu. Zic, in sfarsit un film care are un adevarat damf istoric, un fel de "Mihai Viteazu". Scenariul se dezvaluie incet-incet, si dezumfla complet ideea asta : "cavalerii" sunt de fapt cativa bezmetici care misuna de-a lungul zidului lui Hadrian, si mai prind din cand in cand cate o ceata de 10-15 idioti pe care ii extermina in stil commando; apoi niste scene despre cum erau ei smecheri, si in sfarsit intriga : filmul se transforma in "behind enemy lines". OMG, it's "Escape from behind the Hadrian Wall"!! De ce radeti ma, ca e o idee noua, n-a fost fumata de zeci de filme, e foarte avantgarde si indrazneata (not). Ne oprim un pic sa remarcam ca intriga e stupida, si ca tipul care era latifundiar de partea cealalta a Zidului si-a luat o teapa imobiliara naspa rau de tot ("...avem un teren pentru tine tzatza de matza, in mijlocul salbaticiunii, quiet corner of Montana, numai ca din cand in cand vecinii saxoni da manelele tare, organizeaza o hoarda si fut tot ce le iese in cale..."). Avem apoi un pic de cavalerism, cu o tanti salvata exact cand mai avea putin si dadea coltul (totusi incredibil cat de misto arata tipa... i-or fi priit bine alea cateva luni la parnaie...), o gramada de rahat ideologic despre libertate & stuff, un erou mort in plina vitejie pe gheatza, de zici ca era Michelle Kwan, si in sfarsit confruntarile intre barbari si the Seven Samurai, care sunt deliciul filmului.

Daca barbarii ar fi fost atat de tampiti, iar romanii atat de meseriasi precum sunt descrisi in film, Roma ar fi pacificat Britannia rapid cu cateva falange, dublate de alae cu "duri" d-astia sarmati, Atilla "the Scourge of God" ar fi fost facut terci de catafractari la granita rasariteana, iar pe plaiurile noastre mioritice, Decebal si-ar fi luat o sageata d-aia ninja in freza cu prima ocazie, si razboaiele dacice s-ar fi terminat brusc. Cred ca atunci cand a aparut filmul asta dinastii intregi de imparati romani de la Constantin incoace, de la Rasarit sau de la Apus, s-au rasucit in mormant si si-au dat palme "D'oh !... noi de ce nu ne-am gandit la asta..." O lectie extraordinara de tactica si de battlefield intelligence izvoareste din mintea creatza a scenaristilor, cu imagini demne de povestirile cu baronul Munchausen.

Deci scenariul este complet insipid, interpretare individuala care sa mai salveze scenariul nerod nu prea se facu, ca actori deloc (macar in First Knight(1995) aveam Sean Connery, Richard Gere si Julia Ormond... aici o avem doar pe tipa aia care interpreteaza dublura printesei Amidala din Star-Wars Ep 1 : the Phantom Menace - arata bine, seamana cu Natalie Portman si cu Rachel Weisz, dar saraca n-are CV nici cat sa se angajeze la Basescu la Primarie), atmosfera cinematografica sumbra, gri, ca in 13th Warrior dar nu fantastica, ci pur si simplu stearsa, iar personajele complet bidimensionale, fara pic de profunzime. Nimic bun in acest film, nu va obositi sa va uitati, nici macar cat sa va faceti o idee ca 6/10-le de pe IMDB e foaarte indulgent...
 
Bubba Ho-Tep - Stiam dinainte despre ce e vorba in film si de asemenea stiam ca are o nota destul de mare pe IMDB. La asa o poveste tampita, nu puteam sa inteleg totusi de ce asa o nota mare. Curiozitatea a fost mare si m-am gandit sa-i dau totusi o sansa....


SPOILERS

EXCELENT. Un film cum rar am mai vazut, este unul dintre putinele filme la care am apreciat actorii si nu subiectul. Si nici nu poti sa faci alceva aici, pentru ca subiectul nu prea merita urmarit, este in cel mai bun caz stupid, dar actorii, si mai ales Bruce Campbell salveaza intreg filmul. De fapt asta si e ideea, "actiunea" trece pe planul doi iar filmul se axeaza pe drama personajelor principale. Stau si ma intreb daca astfel de actori si astfel de regizor au reusit sa puna in valoare un asemenea subiect de doi bani, ce ar putea face cu un subiect cu adevarat valoros... Din acest punct de vedere, seamana oarecum cu Signs, actiunea fiind mai putin importanta. Bruce Campbell joaca nemaipomenit si la un moment dat te intrebi....daca e chiar Elvis ? Iar presedintele Kennedy, cu explicatia lui de ce e negru, e mortal. Pe cat de prapaditi sunt cei doi actori, atat de prapadita este si mumia, dar deh, filmul nu se vrea unul de actiune. Cred ca e cea mai prapadita mumie pe care am vazut-o intr-un film.
Iar cea mai buna replica din tot filmul..." I have a thing on my pecker, what do I care ?"
E un film pe care nu trebuie sa-l pierdeti, mai ales daca v-au placut Signs si altele de genul.
 
Blair Witch Project (1999) este un caz aparte, unul dintre acele filme care imparte spectatorii in doua grupe distincte (cei care il detesta si cei care il pretuiesc), dar fara puternice influente filozofice (cum a fost cazul Passion of the Christ), ci exclusiv din perspectiva calitatii cinematografice.

Filmul este ecranizarea in vivo a pataniei unui trio de studenti care-si baga nasul prea adanc in The Twilight Zone si raman acolo. Scene filmate in padure, metode cinematografice simple, actori care par a face figuratie, mici intamplari bizare, si un sfarsit prea condensat pentru a justifica incadrarea filmului la granita dintre psi-thriller si horror. Daca ar exista o Conventie de la Geneva a filmelor, producatorii "Blair Witch Project" ar trebui spanzurati pentru ca filmul lor ar incalca-o copios; daca vedem orice film horror ca un atac al scenaristului/regizorului asupra psihicului spectatorului, pentru a-l face sa-si piarda echilibrul indiferent, atunci "Blair Witch Project" nu joaca cinstit. La prima vedere filmul e inofensiv, tot ce ramane dupa el e gustul sarat al popcornului, insa capcanele apar d-abia noaptea - cand, in plina catatonie a simturilor, subconstientul incepe sa arunce in tine cu detalii din film care nu erau acolo cand te-ai ridicat din fata ecranului. Realismul si credibilitatea actorilor, desi filmul e fantastic. Alegerea decorului, momentele zilei. Clipa in care parasesc lumea reala, sau lumea reala ii paraseste pe ei, si realizeaza ca se invart in cerc, desi soarele ar fi trebuit sa danseze pe cer ca sa se intample chestia asta. Scenele nocturne, si scena de la sfasit, piuneze pe scenariu mai terifiante decat Night of the Living Dead (1968), desi n-aveau nimic horror in sine. Casa - si ce era desenat pe pereti... scena de la sfrasit... ce se intamplase de fapt cu tipul care statea cu...

Blair Witch Project foloseste cu incredere "cheia unchiului Freud" pentru un film horror perfect : subconstientul. Lasam spectatorul sa-si proiecteze propriul film horror, generat de propriile-i deviatii, intre landmark-urile plantate cu abilitate, noi doar il ajutam un pic sa faca pasul acela, atunci cand e pe cale sa adoarma. Momentul in care gustul de popcorn se transforma in "what if?!".Cei care au primit acest mesaj au dat note mari filmului, si au studiat cu interes lumea construita de producatori - mock-site-ul de pe web sau documentarele care au urmat. Pentru ei, Blair Witch Project si-a atins scopul, si a devenit film horror. Restul pur si simplu au fost refractari.

I'm telling you people, intr-una din zilele astea o sa iesiti practic hipnotizati de la un film care imbina prea mult jocul cinematografic cu psihologia. Blair Witch e un film bun, de 7/10 - desi asta e o medie, pentru unii e de 5, pentru altii de 9 - dar eu i-as inchide pe ticalosi inainte sa duca ideile de felul asta prea departe.
 
Heh, incepe sa fie o placere lurking around pe forumul asta... Daca Scytale ne face un review si la Fight Club in acelasi stil, cred ca ma apuc si eu de scris pe topicul de fata... as soon as i get to see another good movie. In ultimu timp am pus mana numai pe filme din alea pe care le desfiinteaza maddox in doua fraze. Tocmai am gasit JFK al lui Oliver Stone, film de vreo 3 ore jumate. Sper sa merite efortul.
 
Shrek 2 (2004). Nu voi începe povestea cu Shrek [1] (2001), în primul rând pentru că foarte mulţi dintre voi l-au văzut şi în al doilea rând pentru că l-am vizionat în urmă cu 2-3 ani şi l-am revăzut de 2-3 ori, aşa că orice impresie asupra lui e prăfuită şi neinteresantă dpmdv. M-am aşteptat ca v2.0 să fie mai slăbuţă din cauză că nu am văzut până acum vreun sequel care să mă exalteze precum prima versiune. Orice film de referinţă are un gen aparte, o atmosferă specifică, un „ceva” pe care nu-l întâlneşti la alte filme, iar cu partea a doua nu sunt decât două posibilităţi: ori atmosfera se păstrează (cazul cel mai fericit) dar spectatorul e deja atât de familiarizat/sătul cu/de ea (mai ales dacă a văzut filmul de mai multe ori) încât interesul trezit e minim, ori atmosfera e prea diferită faţă de v1.0 şi omul nostru e total nemulţumit şi mereu va folosi drept etalon prima versiune, pe a doua considerând-o un fel de copie nereuşită.

Regula a fost păstrată şi de Shrek 2 dar în mai mică măsură decât mă aşteptam. Asta pentru că e genul de film unde, dacă întâlneşti câteva scene memorabile, care să te zdruncine (printr-un râs haotic sau printr-o [pseudo-]lacrimă izvorâtă în colţul ochiului) atunci nu poate să nu-ţi rămână în minte şi să nu-i dai o notă bună. Cu toate astea, majoritatea scenelor mă plictisesc de moarte la o a doua vizionare, ceea ce nu s-a întâmplat la Shrek 1.


SPOILERS

Imperfecţiunea animaţiilor a rămas la fel de vie, de exemplu scena drumului lui Shrek şi a Fionei la părinţii acesteia e realizată slab, personajele dau impresia de animaţii jenante gen cele din GTA3. Scenele cu măgarul şi motanul încălţat sunt excelent realizate, aici chiar n-am ce să le reproşez, au un stil unic în animaţia modernă.
Cât despre acţiune, scenele sentimentale sunt mai puţine (preferam o idee mai multe), tema muzicală principală (care îmi plăcea atât de mult) e mult mai rar întâlnită, în locul ei fiind introduse pasaje de muzică prea latino-dance pentru gusturile mele. Da' merge...
Finalul e o idee cam neaşteptat, din cele două variante a fost aleasă cea cu şanse 49%. Iar ideea cu monstrul-pişcot mi s-a părut stupidă, demnă de desene animate create exclusiv pentru copii.

Notă? Dacă primei variante i-aş da un 8/10, doar 6.5/10 pentru v2.0. De remarcat Shrek 3 care e în pre-production şi e aşteptat pentru 2006. Nu ştiu de ce am impresia că va fi şi mai slab.
 
Originally posted by Rabbit
Notă? Dacă primei variante i-aş da un 8/10, doar 6.5/10 pentru v2.0. De remarcat Shrek 3 care e în pre-production şi e aşteptat pentru 2006. Nu ştiu de ce am impresia că va fi şi mai slab.
Asta e valabil pentru orice film, intotdeauna partea 2, 3 samd e mai slaba decat prima. Ex: Matrix, Cruel Intentions. Exceptie poate face Scarry Movie, ca doar exista si exceptii.:biggrin:
 
draqushor, fii sincer, pentru că există contor separat pentru fiecare cuvânt din post! Ca urmare, Rabbit ştie că doar ai aplicat regula generală, dar fii şi tu drăguţ cu el dacă tot a scris omul atât. :biggrin:
 
Originally posted by Rabbit
Tu ai citit în întregime postul meu?
Yep!
Eu am zis doar ca mai exista si exceptii. :wink:
Originally posted by Bill
draqushor, fii sincer, pentru că există contor separat pentru fiecare cuvânt din post! Ca urmare, Rabbit ştie că doar ai aplicat regula generală, dar fii şi tu drăguţ cu el dacă tot a scris omul atât.
Sunt sincer 110%. :biggrin:

Apropo, azi am vazut Immortel. Mi-a placut imbinarea personajelor 3D cu cele reale. Desi m-am intrebat de ce neaparat in USA s-a postat piramida aia. Ce nu mi-a placut, a fost faptul ca zeii din piramida jucau sah, in asteptarea trecerii timpului "7 ore de clepsidra".
 
Ying xiong - Hero

După review-ul lui Scytale, m-am decis că filmul stătuse prea mult nevizionat (ceva mai mult de un an probabil). Ţin minte că am încercat să mă ating de el acum ceva timp, însă probabil nu eram gata pentru un Crouching Tiger, Hidden Dragon v2.0. Mi-am zis însă acum câteva seri că n-aveam chiar nimic de pierdut. Filmul are cel puţin o scenă care pare o simfonie de culori, unde absolut fiecare detaliu este la locul lui şi mă refer aici la lupta din ceea ce părea a fi o livadă. Filmul merită văzut, deşi la sfârşitul lui nu pot spune că am rămas bântuit de frumuseţea poveştii, ci mai degrabă a luptelor... căci, la capitolul ăsta filmul stă foarte bine, chiar dacă actorii sfidează gravitaţia (că doar e legendă, după cum eşti anunţat din capul locului şi oricum gravitaţia le-ar fi ciuntit din spectaculozitate, cel puţin în cazul uneia dintre bătălii), locaţiile luptelor şi detaliile scenei de bătălie sunt un deliciu şi probabil cu ele veţi rămâne întipărite în memorie ceva timp de la vizionare. Rămâne deci să treceţi dacă este cazul peste prejudecăţile căpătate de când aţi aflat că nu există Moş Crăciun şi filmul vă va încânta. Nota lui Scytale pare corectă, cu o marjă de 0.5p.
 
Grim post-modernism (cinematografic). Esecul unor mecanisme sociale fundamentale. Opusul semantic al cinematografiei usoare de tip "picket fences". O lume a personajelor bine conturate - dar nu complexe, fiecare fiind doar retusul modern al unui element psihologic care sare in ochi pe la coltul strazii. Naturalism socio-patologic ? Dar avem filme d-astea si aici, in Romania...

Nu stiu daca A Clockwork Orange (1971, IMDB top 250) a fost un varf de lance pentru acest gen, dar cred ca Stanley Kubrick a fost unul dintre primii care a infipt un cap in zid si a inceput sa studieze the thrash of the street cu un aer artistic (desprinzandu-se de realismul depresiv caracteristic film noir) - prin intermediul unei carti a lui Anthony Burgess. Pre scurt, filmul este o relatare extrem de violenta a dezintegrarii si reintegrarii sociale a unui tanar englez (interpretat de Malcolm McDowell, un tip lasat de mama natura cu o figura placuta, dar pe care la o adica o putea transforma usor intr-un ranjet maniac/compulsiv, vedi Caligula-1979). E un fel de satira neagra, care impinge in fata unele idei liberale cu privire la defectele inerente din latura coercitiva a societatii, care ataca filozofic arta si ceea ce intelegem noi prin umanism etc.

But enough of that crap. Ceea ce e important e ca filmele lui Kubrick abunda de elemente minore, dar care merita atentia. Adica, aduceti-va aminte cat de mult s-a scris despre personalitatea lui HAL, din Odiseea Spatiala - un rol construit exclusiv pe cateva replici inteligente. In "A Clockwork Orange" scena are in centru niste personaje care construiesc structural filmul, dar vederea periferica surprinde o abundenta de clisee, exagerari, greseli intentionate, referinte, un intreg limbaj preluat din cartea pe care a fost bazat filmul, violenta pe care Kubrick nu s-a temut sa o speculeze la maxim, si iata o satira artistica. Adica, filmul nu e chiar un grim South Park, e ceva mai mult.

Pe de alta parte, toate elementele astea sunt prea sintetice, filmul se desprinde de realitatea pe care incearca sa o puna in rama, si incepe sa friezeze futurismul, abstractul. Totul devine greu de digerat daca nu esti chitit sa vezi acest film pana la detaliu mic. "A Clockwork Orange" nu e un film usor - comparat cu Trainspotting (1996), care face parte din acelasi cadru, si care e mai "vizibil", ACO poate dezamagi. In Trainspotting, totul e clar : Renton si gasca lui sunt junkies care trec prin tot felul de patanii, Begbie e sociopatul, choose life, choose a career si voila 7.9/10 si top 250 best movies pentru Trainspotting. Life just isn't fair. Dar nici ACO nu e, pentru ca a adunat o medie de 8.3/10 de la aproape 60.000 de oameni. O fi fost ceva de capul lui la vremea aia, dar notele astea sunt foarte elastice pe masura ce timpul trece...

(va urma)
 
SPOILERS

...Bineinteles, Hollywood-ul a evoluat, iar filmele au inceput sa devina din ce in ce mai interactive. Sa implice din ce in ce mai mult inteligenta spectatorului. Si, eventual (brace yourselves, ziua asta trebuia sa vina odata), sa speculeze chiar notiunea de eu. A Clockwork Orange a fost "cult", Trainspotting a fost trashy si deviant, era timpul pentru ceva nou pe frontispiciu.

Nu stiu daca anuntul cu "spoiler" nu e desuet daca vorbesti de Fight Club (1999). Cred ca daca intrebi un caine pe strada, un peste sau un student din Politehnica daca a vazut Fight Club iti va raspunde prompt "I am Jack's wasted life." Dar totusi filmul e prea bun pentru ca sa risti sa-ti fie spoiled; daca nu l-ati vazut, do not fucking read this.

Filmul incepe conventional, cu un mesaj interpretat de unii ca fiind comunist, de altii ca fiind anarhist... tanarul yuppie prins in mrejele unei lumi care il duce din ce in ce mai departe de propria-i viata transformandu-l in workoholic... you know the story (fuck capitalism). O doza masiva de cinism, o perioada de acomodare cu Ed Norton ca povestitor si la un moment dat intri brusc in Fight Club : "if you wake up at a different time, in a different place, could you wake up as a different person ?" intrebare care ar trece neobservata daca in acel moment camera nu l-ar suprinde pe Tyler "Grand Theft Auto" Durden intrand in scena sprijinit de o banda rulanta. Then it all takes a left turn, si iti dai seama ca trebuie sa vezi filmul de vreo trei ori, de fiecare data urmarind altceva.

Castingul e genial. Edward Norton in rol de yuppie turned bad, Helena Bonham Carter, o actrita matura intr-un rol greu, si Brad Pitt intr-unul din rolurile alea in care arata si el ca e bun (great show Brad, who loves ya baby ?!), plus o gramada de actori potriviti in locurile potrivite (de ex. tipul de la aeroport, cu vibratorul). Scenariul si tiparul regizoral arata ca un caleidoscop. Bucati de informatie, crampeie efemere ale psihicului personajelor, tehnici de filmare care accelereaza sau incetinesc evolutia filmului, toate acestea sporesc confuzia, lobotmizeaza practic spectatorul si il pregatesc pentru lovituri rapide, directe, "la piele". De parca ai fi in Fight Club. Si la final, le coup de grace, ultimul picior in gura, complet neasteptat. The ability to let that which does not matter, truly slide -> pays off.

M-am sculat a doua zi si m-am intrebat cat de penal poate sa fie sa-ti dai seama ca esti aceeasi persoana cu vecinu' de la trei. Sau - hell - ca-ti conduci firma de fapt de unul singur. Ce minte geniala, dar totusi devianta, trebuie sa ai ca sa sustii o iluzie de calibrul asta. Este - intr-adevar - incomensurabil, dar what if ? Intr-un fel, filmul e un soi de Matrix mai challenging, pentru aia care n-au prea pus mana pe Descartes la viata lor. Care e nivelul uman de perceptie ? A cui viata o traiesti de fapt ?! Daca vedeti filmul nu va faceti probleme cu privire la realism. Va ingrijoreaza cat de probabil e filmul, cat de vulnerabil e psihicul sau cat de decrepita e societatea in care traim ? "This is the greatest moment of your life, man, and you're off somewhere missing it..." fuck that, Fight Club e Fight Club. Un film extrem de bun, bazat pe una din cartile alea care provoaca lock-jaw, notat 8.5/10 pe IMDB, top 250, dar filmul valoreaza cu mult peste atat. Poate 9-9.5/10.

Filmele culte din ziua de azi sunt in definitiv diferite. None of that Kubrick crap. "A Clockwork Orange" a aparut cand Palahniuk era doar un pusti.

Poate d-aia.
 
Three Blind Mice
Tot încerc să-mi dau seama de ce plătesc abonamentul la HBO şi tot nu reuşesc. În plus, mă conving din ce în ce mai mult că AvP nu este the worst movie ever. Da, se poate şi mai rău... mult mai rău. Este şi cazul acestei coproducţii franco-britanice cu care mi-am pierdut efectiv timpul aseară.
NU încercaţi să-l vedeţi! Dacă reuşiţi să rezistaţi performanţelor actoriceşti cel puţin îndoielnice ale celor din rolurile principale şi nu numai, veţi avea reflexul de a arunca telecomanda în direcţia televizorului când vă va plesni finalul. Şi ar fi păcat de el. Mda, titlul este încă o enigmă pentru mine. Anyways, carry on, please, there's nothing to see here.
 
Back
Top