Scytale
Twisted Mentat
SPOILERS
In mod normal n-as fi pastrat un film ca asta in colectie. Adica, sa fim seriosi : mesajul este aproape inexistent, nu scenariu, nu actori, nu regizor, nu feeling. Adevarul e ca daca n-aveti acea picatura de indaratnicie si de masochism ca sa vedeti filmul Cubul (1997) cu totul, si va opriti dupa primele 15 minute - asa cum am facut eu prima data, asta e impresia cu care ramaneti. Iti vine sa-l iei de gat pe tipul care a scornit chestia asta si sa-i spui "dude, in acelasi timp s-a turnat Titanic, unde astia au reconstruit bucati din nenorocita aia de nava, si tu vii cu un film turnat intr-o (1) camera care isi schimba culoarea !!!".
Dar frumusetea filmului incepe incet-incet sa-si arate fata. Filmul incepe sa se indeparteze de valorile hollywoodiene; lumea e obligata sa caste ochii la dialoguri si la actori pentru ca decorul e insipid. Incepe sa sara in ochi o urma de naturalism psihologic. Da' chiar, tu ce ai face daca ai fi acolo ?! Politistul, un fel de Rambo care trebuia sa-i ajute pe toti incepe sa o ia razna catinel, i se ard sigurantele una cate una, si se duce drq mitul eroului hollywoodian, ca in Cub nu tine cu chestii d-astea. Ideea ca Cubul e fundamental rau incepe sa apara in subconstient, si la un moment dat te trezesti ca filmul si-a atins scopul. Tot decorul ala simplu de cusca de soareci e in jurul tau. Si se termina atat de brusc si cu atat de putin bullshit incat ramai d-am-boulea cu mana pe mouse si mai vrei sa-l playezi o data. Hotarat lucru, filmul are mesaj, are un scenariu care cred ca specifica si ultima grimasa a actorilor, are actori buni care au camerele pe ei 100% din timp, are un regizor bun, iar de feeling nu mai vorbesc. Fuck Titanic, oricum era sa adorm la el.
Producatorii s-au scarpinat apoi indelung in cap si si-au pus intrebarea : cine pana mea s-a uitat pana la urma la caricatura aia de film, si de ce l-a perceput lumea asa de bine ?! Pai sa vedeti sefu, a venit raspunsul de la promotion, e plin internetul de sefeisti sadici, care citesc Greg Egan si Ray Bradbury in loc de Biblie si gusta porcariile astea gen nuvela. Bun deci, sa dam trekkies-ilor ce-i al lor; si iata ca a aparut Hypercube (2002), care era un fel de "Cubul" studiat, rafinat, directionat. Din nefericire, publicului ii placea exact mirosul de hoit si naturalismul din Cubul, asa ca Hipercubul s-a trezit cu niste ratinguri de cacat. Hipercubul nu mai are acelasi feeling, neoanele alea nenorocite sunt deranjante, e prea stilizat, prea sintetic... lumea reactioneaza cand un tip e taiat felii cu bomfaierul, dar cand alt tip e facut ferfenita de un obiect geometric 5 dimensional taios dintr-un material necunoscut si probabil nepamantean, parca nu mai e acelasi lucru. De asemenea, Cubul era inuman de greu, dar Hipercubul e piatra aia pe care nici Cel-de-Sus nu poate s-o ridice, e de-a dreptul stupid de paradoxal de filozofic. Iar sfarsitul e jalnic. In primul rand filmul se termina prea abrupt, dintr-o data cineva gaseste iesirea. In al doilea rand, faza de la sfarsit e uncalled for. Adica stai cu castile lipite de urechi ca sa auzi ce vorbesc aia, si rasuna ditamai impuscatura de Desert Eagle cand o executa pe biata femeie. Cred ca orice spectator absorbit, care spera sa afle what the fuck is Cubul a sarit in sus si a varsat berea pe el la faza aia, dupa care a luat la injuraturi Hipercubul si natia lui. I know I did...
Mai nou, a aparut un prequel la toata seria care (speram) mai explica la ce s-au gandit aia. Macar un pic asa. Se numeste Cube Zero si eu d-abia astept sa-l vad.
Orientativ, ca o concluzie, Cubul e un film bun, mai ales luand in considerare valoarea productiei. Oarecum original. Parerea mea e ca merita 8/10, desi poate eu gust cu prea mult entuziasm SF-ul de tipul asta. Continuarea e un film "cool", cu multe gizmo-uri si faze misto, dar sec. Nu mai are acel "je ne sais quois". Astfel de filme sunt cotate in jur de 6.5, dar felul in care e construit sfarsitul scade mult valoarea filmului, spre 5.5/10.
In mod normal n-as fi pastrat un film ca asta in colectie. Adica, sa fim seriosi : mesajul este aproape inexistent, nu scenariu, nu actori, nu regizor, nu feeling. Adevarul e ca daca n-aveti acea picatura de indaratnicie si de masochism ca sa vedeti filmul Cubul (1997) cu totul, si va opriti dupa primele 15 minute - asa cum am facut eu prima data, asta e impresia cu care ramaneti. Iti vine sa-l iei de gat pe tipul care a scornit chestia asta si sa-i spui "dude, in acelasi timp s-a turnat Titanic, unde astia au reconstruit bucati din nenorocita aia de nava, si tu vii cu un film turnat intr-o (1) camera care isi schimba culoarea !!!".
Dar frumusetea filmului incepe incet-incet sa-si arate fata. Filmul incepe sa se indeparteze de valorile hollywoodiene; lumea e obligata sa caste ochii la dialoguri si la actori pentru ca decorul e insipid. Incepe sa sara in ochi o urma de naturalism psihologic. Da' chiar, tu ce ai face daca ai fi acolo ?! Politistul, un fel de Rambo care trebuia sa-i ajute pe toti incepe sa o ia razna catinel, i se ard sigurantele una cate una, si se duce drq mitul eroului hollywoodian, ca in Cub nu tine cu chestii d-astea. Ideea ca Cubul e fundamental rau incepe sa apara in subconstient, si la un moment dat te trezesti ca filmul si-a atins scopul. Tot decorul ala simplu de cusca de soareci e in jurul tau. Si se termina atat de brusc si cu atat de putin bullshit incat ramai d-am-boulea cu mana pe mouse si mai vrei sa-l playezi o data. Hotarat lucru, filmul are mesaj, are un scenariu care cred ca specifica si ultima grimasa a actorilor, are actori buni care au camerele pe ei 100% din timp, are un regizor bun, iar de feeling nu mai vorbesc. Fuck Titanic, oricum era sa adorm la el.
Producatorii s-au scarpinat apoi indelung in cap si si-au pus intrebarea : cine pana mea s-a uitat pana la urma la caricatura aia de film, si de ce l-a perceput lumea asa de bine ?! Pai sa vedeti sefu, a venit raspunsul de la promotion, e plin internetul de sefeisti sadici, care citesc Greg Egan si Ray Bradbury in loc de Biblie si gusta porcariile astea gen nuvela. Bun deci, sa dam trekkies-ilor ce-i al lor; si iata ca a aparut Hypercube (2002), care era un fel de "Cubul" studiat, rafinat, directionat. Din nefericire, publicului ii placea exact mirosul de hoit si naturalismul din Cubul, asa ca Hipercubul s-a trezit cu niste ratinguri de cacat. Hipercubul nu mai are acelasi feeling, neoanele alea nenorocite sunt deranjante, e prea stilizat, prea sintetic... lumea reactioneaza cand un tip e taiat felii cu bomfaierul, dar cand alt tip e facut ferfenita de un obiect geometric 5 dimensional taios dintr-un material necunoscut si probabil nepamantean, parca nu mai e acelasi lucru. De asemenea, Cubul era inuman de greu, dar Hipercubul e piatra aia pe care nici Cel-de-Sus nu poate s-o ridice, e de-a dreptul stupid de paradoxal de filozofic. Iar sfarsitul e jalnic. In primul rand filmul se termina prea abrupt, dintr-o data cineva gaseste iesirea. In al doilea rand, faza de la sfarsit e uncalled for. Adica stai cu castile lipite de urechi ca sa auzi ce vorbesc aia, si rasuna ditamai impuscatura de Desert Eagle cand o executa pe biata femeie. Cred ca orice spectator absorbit, care spera sa afle what the fuck is Cubul a sarit in sus si a varsat berea pe el la faza aia, dupa care a luat la injuraturi Hipercubul si natia lui. I know I did...
Mai nou, a aparut un prequel la toata seria care (speram) mai explica la ce s-au gandit aia. Macar un pic asa. Se numeste Cube Zero si eu d-abia astept sa-l vad.
Orientativ, ca o concluzie, Cubul e un film bun, mai ales luand in considerare valoarea productiei. Oarecum original. Parerea mea e ca merita 8/10, desi poate eu gust cu prea mult entuziasm SF-ul de tipul asta. Continuarea e un film "cool", cu multe gizmo-uri si faze misto, dar sec. Nu mai are acel "je ne sais quois". Astfel de filme sunt cotate in jur de 6.5, dar felul in care e construit sfarsitul scade mult valoarea filmului, spre 5.5/10.