Filme, seriale, actori, popcorn

Dead Man (1995) - desi categorisit ca western, este mult mai mult decat atat, departe de scenariile obosite si previzibile hollywoodiene. Un cocktail superb de Jim Jarmusch, William Blake, actori buni, Grandfather Peyote, Iggy Pop... De vazut.
 
Hmmm, am rezistat până după ora 02.00 la Attila.
Merită văzut. Îl aveam de ceva vreme, dar m-au înspăimântat cele 177 de minute, astfel că am tot amânat vizionarea. Cu toate acestea, filmul nu este plictisitor. Mi-a atras atenţia coloana sonoră, la care şi-a adus aportul orchestra din Budapesta. E un film reuşit, realizat cu un buget destul de redus. Poate de asta a fost filmat în Lituania. :hmm:
La minusuri am notat engleza excelentă pe care o vorbeau barbarii... :rolleyes:
Ca ciudăţenie (mă omor după ele), le-a scăpat o replică feroviară, ceva de genul "culoare largi şi lungi, ca la vagoane". Se refereau la trenuri, pe care romanii nu le inventaseră. :smile:
 
Am revazut Disney's Treasure Planet (2002). Mi se pare prost perceput de raterii de pe IMDB, si imi pare rau ca fanii Disney nu au gustat cu adevarat acest film. Lasand la o parte umorul Disney, mai mult sau mai putin corny, care apare in toate productiile, "Treasure Planet" se vrea un film fantastic. Are la baza romanul lui R.L. Stevenson, o poveste romantica cu pirati, comori si insule din adancurile Caraibelor, pe care il transforma intr-un "gem" contemporan. Presarat cu elemente "far out" (alieni ciudati, caini/feline antropomorfe, lumi viu colorate, acel "twist" soft-SF gen Star Wars) si bazat pe o imbinare intre o poveste de biblioteca si acel soi de happy-end trademark Disney, Treasure Planet a fost o tentativa de pas inainte - cerebral - de la obisnuitele povesti Disney la ceva nou. Un pionier. Bineinteles ca filmul este profund incorect stiintific (doar e fantastic), si bineinteles ca sunt plot holes, si ca densitatea scenariului e putin indrazneata, dar eu vad asta ca o evolutie catre un anumit gen neoclasic, nu ca pe o involutie. Genul nu a fost gustat, publicul s-a orientat in schimb spre stilul spumos Pixar : Monsters Inc. - Shrek - Ice Age, iar Treasure Planet a devenit doar o gaura in bugetul Disney. Pacat. Una peste alta, Treasure Planet e frumos. 8/10 pentru film per total, si 9.5/10 pentru animatie (o combinatie onirica intre grafica digitala de rezolutie inalta, si animatie asistata de calculator - cateodata deranjant acest cocktail dar per total in bon ton cu ideea filmului).
 
Aliens Versus Predator - sigur, s-au incins blogurile si s-a vorbit mult despre el, dar as vrea sa ii dau si eu un pic in cap. De data asta, IMDB are dreptate, si ii intreb si eu pe tipii de la TCF "ce-ati avut cu mine, fratilor ?!". Adica, eram fan declarat al seriei Aliens, mi-a placut Predator, ca doar aveam vreo 12 ani cand l-am vazut, si eram fanatic al jocului AVP2. E misto AVP2 in multiplayer, are mai multa adrenalina decat orice alt joc... ce Doom3, nimic nu se compara cu "run 4 your life & climb the walls, bitch" cand joci cu Runnerul (ala mic din Alien 2... btw take it from a hardened player... ala micu' e cel mai meserias), cu panica semanata de doi predatori parasutati in mijlocul unei sleahte de Corporates cu AG-uri; iar sentimentul de desertaciune pe care-l incerci ca Predator cand ti se catara un Alien in spinare e de asemenea incomparabil... asa ca nu mi-am facut probleme de genul "ce penala e ideea... da' de ce nu fac direct un film in care sa-i ia pe toti de la Rambo/Piedone citire si sa-i puna sa se ciomageasca intre ei, in stil Tournament daca se poate, pornind de la faza grupelor...". Asteptam cu interes AVP, nu citisem nici d-al dreq review-urile, si ardeam de nerabdare sa-i vad pe cei doi "rai" fata in fata.

Ce-mi placea la Aliens/Predator era sentimentul de futilitate. Târla de eroi se zbatea, sangera, se tara peste tot, si din cand in cand mai murea cate unul intr-un mod aparent stupid. Ideea "So, I hear you, like, ran into these things before? - Ripley : Yeah. - What did you do? - Ripley : I died." era de baza. AVP incearca sa replice acel sentiment dar baga o gramada de plot-crap, ca doar e prequel/sequel. In afara de vreo 2-3 batai marfa, tot filmul e de cacat. Toata gargara aia gen StarGate cu predatorii care venisera de mult si-i foloseau pe oameni/alieni drept jucarele e de prost gust, Lance Henriksen nu e convingator, negresa joaca un rol de telenovela, predatorul e demitizat, alienii au un rol prea mic (de unde pana mea bataia aia de la sfarsit cu alienul mare (Praetorian?), ce e asta, King Kong ?!), iar echipa "oamenilor" sunt innocent bystanders, nu mai sunt kickass. Adica mai bine turnau filmul in mijlocul orasului, ca Predator 2. Si faza aia de la sfarsit cu predalienul care razbeste si-si arata coltii... pleeze... just another plot hole.

Nu numai ca AVP a renuntat aproape complet la the best assets (batai prin catacombe, perfidia alienilor, sentimentul real de teroare), dar le-a si inlocuit cu crap (macar daca ar fi fost ceva care sa te puna pe ganduri). Un gust amar dupa film, ca atunci cand m-a pus Nastase sa-i numar oole. 5.3/10-le de pe IMDB e just. Inca putin si ramaneau corigenti.
 
Caligula (1979). Oh boy. Filmul se vrea o imersiune brutala in viata imparatului roman Caligula, asa cum era ea de la mama ei, fara prea multe menajamente. L-am adus in atentie pentru ca sunt discutii contradictorii intre cinefili daca asta e film de colectie sau nu. La sfarsitul deceniului care era sa-l crucifice si sa-l inchida pe Exorcist, Peter O'Toole a jucat intr-un film mai mult decat controversat, aflat la granita dintre documentar istoric si grobianism cinematografic gratuit. Daca s-ar putea spune despre un film color al anilor '70, fara legatura cu gangsteri, ca are trasaturi de film noir, atunci asta e descrierea potrivita. Filmul este de la un cap la altul o combinatie de scene cvasi-istorice, de pilule naturaliste si de calupuri brutale menite sa lobotomizeze orice urma de bun simt. Asa o fi fost viata lui Caligula, dar orice film trebuie sa se adreseze si publicului, iar eu, unul, pana la sfarsit am ajuns la concluzia ca fetisistul ala afurisit de regizor a facut un film pentru placerea lui personala. Filmul e prea plat. E nesimtire cinematografica : nu transmite un mesaj real. Sigur ca Caligula si-a luat-o in cap din cauza ca se credea zeu intre oameni; dar va intreb : era necesar sa impingi ideea asta cu patentul in tzeasta colectiva a auditoriului folosind o asemenea atitudine regizorala ? Nu. Filmul putea fi bun, dar a fost facut doar ca sa socheze. 3/10 si thumbs down. Filmul asta nu trebuia sa existe.

Si ca sa va demonstrez ca n-am nimic impotriva grotescului ca atare, iata si un review pozitiv la un serial care a fost intrerupt de redneci dupa numai 13 episoade. Este vorba de The Oblongs (a fost dat si pe ProTV, la ore la care te pregatesti sa te duci la peste). E episodul ala din South Park cu don't make fun of handicapped - din nou si din nou, cu incetinitorul, ca sa-l inteleaga toti. The Oblongs e un fel de The Simpsons bizar : o familie de misfits (nu stau sa-i descriu pe toti... va las placerea sa vedeti serialul. O chestie interesanta : cand am vazut prima data un episod nu mi-am dat seama ca Bob n-are nici maini si nici picioare pana la jumatatea episodului...), ducandu-si viata intr-un oras misfit. Satira neagra ca iadul, purtand marca Angus Oblong. I am Jack's angry wart. Tipul are - evident - pitici pe creier, dar The Oblongs e delicios. Pacat ca a fost anulat, pacat ca nu va continua, pacat ca e atat de rar, ca as vrea sa-l am si eu. Serialul e atat de deviant ca mi-ar trebui Wingdings ca sa-i dau o nota legitima... totusi 7/10 pentru indrazneala si daca nu-l intelegeti remember : all work and no play makes Jack maniac-depressive...
 
Delicatessen. Comedie frantuzeasca, umor negru. Intr-o vreme in care mancarea este putina, oamenii se mananca intre ei. Efectiv.

Filmul are parti hilare, parti mai lente (cateva m-au facut sa casc), dar pe ansamblu este foarte fain, original, facut ingrijit. Oamenii sunt individualizati, fiecare are chichita lui - imi vine in minte madam Interligator, care incearca sa se sinucida in feluri cat mai trasnite, pentru ca aude voci si se crede nebuna. Oricare ar putea ateriza pe masa celorlalti.:hatz:
 
Si pentru ca tot macaneam despre deviatii din film noir, merita sa vedeti The Hill (1965) - il mai dau astia pe TCM din cand in cand, atunci cand n-au ce face. Film turnat pe cand era Sean Connery fata, mut ca un peste (ca n-are o coloana sonora persistenta), este vorba despre niste puscariasi intr-un "prison camp" englezesc din WW2, terorizati de un sergent. Pe scurt. Pe larg, filmul/cartea au cateva stereotipuri care se regasesc in mai toate filmele cu parnaiasi. In primul rand, avem detinutul smecher cvasi-onest, jucat bine de Sean Connery, pe care sistemul nu-l poate infrange (daca vedeti The Hill o sa va dati seama de ce Connery juca asa confortabil la bulau in The Rock, vreo ...150 de ani mai tarziu), avem antiteza dintre un staff sergeant tiran, un adevarat rupe-oase, si un medic 'telectual care fraternizeaza cu detinutii si-i intelege si pe ei, saracii, si avem aerul acela prafos colonial. Si sa nu uitam Dealul, forma principala de tortura in acel loc uitat de lume. Atat de simplu si totusi atat de sisific, au suspinat criticii de la NYT, si au incadrat filmul in lista celor mai bune 1000 de filme (thanx Wizzball for the tip). You can break the man, but not the spirit...

Whatever. Mie pur si simplu imi plac filmele/cartile cu puscariasi coloniali, ca e un mediu exotic; cativa ani mai tarziu aparea in acelasi ton Papillon; in nemernicia mea de cinefil turbat, astea 2 fac un combo bun cu ecranizarea lui King Rat (Changi) de Clavell (recunosc, n-am vazut filmul, dar cartea e buna, ca de altfel cam tot ce a scris Clavell). Toate trei au cam acelasi gust, provin din aceeasi epoca cinematografica, si sunt notate similar : undeva in jurul lui 7.5/10 (bon...) pe scara IMDB. Asa ca, daca n-aveti ce face intr-o zi, faceti rost de ele, si just do it. Veti fi asimilat 3 povesti cu puscariasi, dupa 3 carti cunoscute. Sau, pur si simplu, luati cartile.
 
Papillon e un film slab, mult sub carte. Ia nota de trecere dar cam atat; in schimb cartea e excelenta, cred ca ma apuc sa o recitesc - nu am mai citit-o de vreo 5 ani...
 
Auditoriul perfect pentru Pirates of the Sillicon Valley (1999) este un grup de programatori dornici de o noapte de film istoric. Pentru oameni incadrati in alte rubrici ale campului muncii, recomand clasicul umoristic History of the World : Part I (1981), dar pentru programatori PSV e perfect. Filmul trezeste emotii mai vii decat orice alt film de pe piata, you name it. De exemplu, momentul interviului celebru dintre echipa Gates-Ballmer si tipii de la IBM, cand Microsoft a fost fondata pe nimic a dus la o liniste mormantala, si cate un "no fucking way" soptit pe ici pe colo. Toata lumea incremeneste cand apare "piratul" de la Apple care lucrase 50 de ore consecutiv (glimpse of the future). Cuiva i s-a proptit in gat paiul de la cola cand a intrat in scena primul Apple, cu monitorul lui minuscul, de era sa moara bietul om. Si, un crescendo final, hohote generalizate de plans intre open-sourceri si bataie cu popcorn si stegulete agitate in tabara corporatilor cand, in sfarsit, Gates "imprumuta" GUI-ul Apple pentru primul Windows.

Un potpuriu de sentimente, un film exploziv, o capodopera clasica. Pirates of the Sillicon Valley e un fel de Cidade de Deus al culturii digitale. Ză Passions of William Gates III. I-as da o nota, dar nu pot, ca as regreta-o crunt maine dimineata. Plus ca de fiecare data cand dau sa scriu "apple rulz" imi apare fereastra cu shut down de la XP. Oricum, daca pui un peste sa studieze o carte de bucate japoneza, obtii acelasi feeling pe care mi l-a lasat mie PSV. The bastards, they just did it, and got rich.
 
Last edited:
Limelight, un clasic, care a stârnit multe controverse. Întotdeauna o plăcere s-o revăd. Probabil vi se va părea obsolete, dar nici nu a fost făcut pentru generaţia de azi.
 
SPOILER

The Shawshank Redemption (1994) merita un review pe forumul nostru. Inainte sa incep sa aberez vreau sa va spun doua lucruri : e top 50 cele mai bune filme din lume pe IMDB (pozitia nu conteaza, pentru ca sunt si filme cu hype bonus p-acolo), iar eu personal in timp ce vizionam am ramas cu gura cascata. Literalmente. Mi se uscase limba de tot.

Cica forscore si vreo 10 ani in urma, doua filme de referinta s-au razboit crancen pentru Oscaruri. Desi Tim Robbins si Tom Hanks urmeaza oarecum aceeasi tipologie in rolurile lor, cu Gump nu te pui, asa ca filmul de fata a fost nominalizat, dar cu atat a ramas. "The Shawshank Redemption" este un film care n-ar trebui sa lipseasca din colectie. Da, filmul este o alta poveste cu parnaie, dar e facut cu grija, in asa fel incat o gramada de elemente artistice se imbina si dau un produs excelent. Descrie psihologia unui om intre ziduri, dar fara sa cada in penibil. E un film melancolic, si cuprinde o perioada lunga de timp, dar nu lasa o impresie neplacuta pentru ca e matritat cu un happy end hollywoodian (spre deosebire de Life (1999) care e presarat cu un soi de umor amar). Mai mult, happy-endul nu sare in ochi, ca in multe alte cazuri nefericite, ci e usor de digerat, ba chiar imprevizibil. Felul in care e organizata naratiunea, vocea lui Morgan Freeman, coloana sonora discreta dar totusi impresionanta - (tinuta de viori), intermezzo-ul cinematografic al lui James Whitmore (bibliotecarul care se sinucide), acele mici doodads ("Didn't do it. Lawyer fucked me."), constructiile psihologice la limita fantasticului ("Brooks was here... so was Red."), toate acestea se aduna pentru a compune un film extrem de complex, care lasa impresia unei sesiuni de beletristica buna.

Este oarecum peste competenta mea de cinefil incepator sa judec cat de mult peste 9/10 merita acest film, dar e fara indoiala foarte bun. De vazut in prime time, nu-l strecurati intre doua kitschuri.
 
Pirates of Sillicon Valley mi-a placut si mie. Il recomand.

Am vazut recent "The Terminal". Dragut. Merita vazut, chiar daca are o serie de incongruente destul de batatoare la ochi.
 
Alien vs Predator - cu toate ca ma asteptam la o prostie, pana la urma mi-a placut chiar daca au fost cateva faze trase rau de tot de par. Ca de exemplu (SPOILERE) -


- cum de nu au vazut ceilaltii predatori ca cel mort avea in burta un alien ?
- cum de predatorul si gagica au reusit sa iasa asa de repede la sfarsit din piramida ?
- cum de predatorii nu au evolutat DELOC (tehnologic macar) in atatea mii de ani ? Aveau aceleasi arme ca atunci cand se dadeau drept zei.
- cum de au crescut alienii in doar cateva ore atat de mult fara sa manance nimic ?
- al doilea predator trebuia sa castige lupta cu alienul, moartea lui mi s-a parut exagerat de "fortata", mai ales ca era in avantaj.
- si ar mai fi ....

Totusi, pentru ca sunt fan al ambelor serii, sa zicem ca pot sa trec peste aceste maruntisuri si sa-l consider un prequel reusit.

Chronicles Of Ridick - Pitch Black mi-a placut mult, atat ca idee cat si ca realizare. In schimb continuarea......infioratoare. Nu stiu de ce au folosit personajul Riddick din primul film. Puteau sa-i zica Cronicile lui Superman si era acelasi lucru. Povestea e extraordinara, dar lipseste cu desavarsire, actiunea e zero, efectele speciale ce il mai salveaza. Dar ca si la jocuri, conteaza prea putin pentru mine... Concluzia, evitati-l daca puteti.

The Stepford Wives - comedie usurica, ma asteptam la mai mult. Merge de vazut duminica seara cu prietena, dar sa nu incercati sa comentati in timpul filmului ca ati vrea si voi o telecomanda din aia, ca s-ar putea sa reactioneze dur :smile:
 
SPOILERS

Se facea ca era odata un actor care pe la 1989 a avut leading role intr-un film misto despre un tip nascut pe 4 iulie care venea acasa paralizat din Vietnam, si devenea un fel de activist democrat. Cum si subsemnatul e nascut pe 4 iulie si democrat, Tom Cruise a devenit unul dintre actorii mei preferati. Bine, dupa aia relatia dintre noi s-a racit, ca eu am mai crescut si am realizat ca in general the guy sucks, el a turnat Mission Impossible, a urmat apoi chestia cu Nicole Kidman de imi venea sa-i crap capul (reactia la moda era "cine ma ?! p*lica ala !?!"), dar am ajuns la un ton de indiferenta si un cease fire dupa ce s-a mai dat pe brazda cu Minority Report (2002), care a fost oarecum misto...

S-a iscat deci Collateral, iar eu stateam si cascam ochii la un poster grim cu Tom Cruise ranjind cu un pistol in mana. Am ridicat din umeri : unii isi fac piercinguri interesante, lui Tom Cruise ii place sa toarne filme in care el e jmecher intr-un fel sau altul (fiecare cu accesoriile lui falice), asa ca cam banuiam cam din ce categorie face parte filmul.

Filmul nu e rau. In primul rand, Cruise nu e singur in suferinta, e si Jamie Foxx p-acolo care joaca rolul pentru care s-a nascut : acela de quasi-idiotic comic relief numai ca aici e un pic mai concentrat. Oricum, profesionist. In al doilea rand, personajul lui Cruise e in esenta lame si previzibil (asasin super-meserias, si extraordinar de cinic... c'mon...), dar este destul de complex si de "opinionated", desi nu avem parte de vreun calup de informatii de background (nu... nu chiar cum a copilarit tipul, sau cum a dat coltzu nevasta-sa... dar ceva acolo...). In al treilea rand mi-a placut ca filmul e foarte "around the corner", destul de imprevizibil si de palpitant. Incepe in momentul in care un tip matrasit cade dintr-o data gramada pe taxiul personajului lui Foxx. Mai ploua cateodata cu broaste, dar atunci era cer senin afara, ce mama dreaq. In continuare stiind ce clasic ar fi Foxx in rol de innocent bystander ma asteptam la o confruntare finala intre detectivul ala (al lu peste) si Cruise, dar detectivul incaseaza un glontz in hoit exact pe cand era in culmea gloriei (superb... in momentul asta filmul a devenit oarecum atragator). Deci exista cateva elemente interesante. Ca elemente neinteresante ar fi mafiotul ala ratat (singurul mafiot cu stil e De Niro, asa ca piss off, stim ca esti fioros dar toata faza aia cu Mos Craciun a fost penibila. Nu vrei si o acadea ?) sau aerul nocturn care devine enervant (desi unii zic ca e tipologia filmului).

Eu zic ca e bunicel. Niste panseuri interesante aranjate pe scenariu, si un Tom Cruise grizonat, maturizat fortat; nota de pe IMDB e cam umflata de hype, as zice ca un 6.5/10 e mai corect pentru restul filmelor, alea bune.
 
Identity 10/10 - no comments - comentariile sunt de prisos. Am ramas tacut cateva momente dupa terminarea filmului. Nimic previzibil. Realizare excelenta.

Memento 9/10 - realizare inedita, un "reverse view of story" realizat excelent. "An unforgettable trip into the mind of a man with nomemory"-imdb

The Butterfly Effect 8/10 - abordare a Teoriei Haosului - schimbari mici efectuate asupra unor actiuni din trecut genereaza variante total diferite ale prezentului

P.S. Editat ulterior pentru detalii.:smile:

Jos palaria pentru posturile lui Scytale :thumbs:
 
Last edited:
Back
Top