Filme, seriale, actori, popcorn

Crossing the Bridge: The Sound of Istanbul (2005) Regia: Fatih Akin

Acest documentar ne prezinta muzica turca. De la rock - da, da, rock turcesc de cea mai buna calitate - la rap, break-dance si in cele din urma la muzica traditionala.

O nebunie muzicala tot documentarul asta. O bucurie pentru auz.

Lamentatia kurda (Aynur Dogan - Ahmedo) m-a rupt, m-a nenorocit. Este pur si simplu superba. Atata suferinta si durere razbate din vocea artistei.

Va rog sa nu-l ratati, pentru ca nici nu stiti ce pierdeti.
 
Stroszek (1977) Regia: Werner Herzog

Filmul vorbeste despre un trio de trei ratati din Berlin. Trioul este format dintr-un batran, o prostituata si un tip (fiul unei prostituate cu o copilarie marcata de diferite abuzuri) cu unele probleme psihice.

Acestia se hotarasc, la un moment dat, sa plece in America pentru ca intelesesera ca acolo se fac banii foarte usor (magia American Dream-ului).

Evident ca in State realitatea se dovedeste a fi diferita de ceea ce-si inchipuiau ei.

Filmul este foarte simbolic si destul de greu de inteles insa merita vizionat.

Eu am mai vazut inca doua filme de Herzog si mi-au placut toate. Eu zic ca merita explorat mai in amanunt regizorul asta.

Les vacances de Monsieur Hulot (1953) Regia: Jacques Tati

Monsieur Hulot loveste din nou. De aceasta data merge la mare unde face tot felul de boacane. Extrem de funny filmul si de placut.
 
Hok haau fung wan (1988) Regia: Ringo Lam

Un film cu un mesaj simplu si direct precum un cutit infipt in burta.

Ce bine ca traiesc in Europa. Aici nu se poate intampla asa ceva. La noi triadele nu-s pe strazi, sunt la ... guvernare.
 
(Nu mă întrebaţi cum) dau de Lost (abandonat de mine pe la sezonul 3) pe Wikipedia: season 5 - The remaining survivors begin to erratically jump through time after the island is moved. HUH?! :nuts:
 
Apăi insula era situată pe o perturbare magnetică, de-aia nu trecea niciun avion pe-acolo. Care trecea, zdup jos, apoi insula devenea practic invizibilă din planul nostru :smile: Synopis-ul serialului m-a făcut să fac rost de el din nou, în speranța că voi avea șansa să fac un maraton. Pare că merită :smile:
 
Aseara am vazut Law Abiding Citizen si pot spune ca mi-a placut mai mult decat trebuia, probabil. :smile: Cine credea ca spartanul Gerard Butler este genul "action hero" probabil o sa aiba o mare surpriza, omul poate juca foarte bine si chiar asta face in acest film. 9/10
 
L-am vazut si eu tot aseara. Nu i-as da 9, dar oricum mi-a placut. Aveam mare pofta de bere si nachos si a mers bine filmul impreuna cu ele. :biggrin:
Nea' Butler nu mi s-a parut a avea o perfomanta cu adevarat notabila, mi s-a parut chiar caraghios in unele momente. Oricum, filmul e salvat de ideea ciudata din spatele lui si implementarea ei intr-un mod oarecum plauzibil.
 
Shadows in Paradise (1986) Regia: Aki Kaurismäki

Un film simplu care ne spune povestea de dragoste intre un gunoier si o vanzatoare. Simplu si frumos.

Hair (1979) Regia: Milos Forman

Fiecare scena din acest film are un puternic caracter anti-establishment. Muzica foarte frumoasa. Versuri provocatoare. Un film care merita urmarit.

Si dupa Hair merge la fix in aceeasi nota

Love My Life (2006) Regia: Kôji Kawano

Acest film spune povestea de dragoste a doua lezzies. Atmosfera in film este foarte romantica, insa fara a fi exagerata. Norii sunt fluuuuffy, love is in the air ...

Un film despre alegeri in viata si despre asumarea acelor alegeri.

Merita vazut.

Theeviravaathi: The Terrorist (1999) Regia: Santosh Sivan

O tanara terorista se pregateste pentru un atentat sinucigas. In timpul pregatirii pentru atentat afla ca este gravida. Acest lucru ii zdruncina hotararea ducerii la capat a misiunii ei sacre.

Inca un film indian care ma surprinde profund. Iarasi un film fara izul puturos al bollywood-ului.

Un chien andalou (1929) Regia: Luis Buñuel & Salvador Dalí

Un film foarte scurt (15 min) si foarte interesant. Nu-l pot povesti pentru ca nu am ce sa povestesc. Merita sa-l vedeti. Nu fac decat sa va atrag atentia asupra lui.

Las Hurdes (1933) Regia: Luis Buñuel

Un documentar care ne arata viata grea si practic primitiva a unei comunitati din apropierea Madridului. Acest documentar a fost interzis de catre guvernarea din acea perioada.

Zilele astea am vazut mai multe filme facute de Bunuel. Un regizor foarte interesant. Merita explorat mai in amanunt.

Up the Yangtze (2007) Regia: Yung Chang

Un documentar foarte frumos care vorbeste despre relocatii Three Gorges Dam-ului. Frumos realizat pentru ca nu abordeaza problema statistic: 2 milioane de relocati bla bla. Acest documentar ia situatia stricta a unei familii si vorbeste despre ce inseamna relocarea pentru acea familie.

Gake no ue no Ponyo (2008) Regia: Hayao Miyazaki

Inca o animatie marca Hayao Miyazaki. Ce pot sa spun decat foarte frumos si ca merita urmarit. Nu cred ca Hayao Miyazaki mai are nevoie de prezentari.

Going Where I've Never Been: The Photography of Diane Arbus (1972) Regia: John Musilli

Un documentar facut imediat dupa moartea marelui fotograf Diane Arbus. Acest documentar ne deschide apetitul pentru opera acesteia.

Cine este Diane Arbus?

Pai este acel fotograf care a decis sa aiba ca subiect principal al fotografiilor sale pe acei care au fost mai putin norocosi d.p.d.v. fizic.
 
Last edited:
Urmeaza sa incerc Caprica, inca imi e neclar daca faptul ca nu am vazut nici macar o secunda din Battlestar Galactica e de bine sau nu, cred ca mai degraba e de bine. :smile:
Alt serial decent pana acum este Spartacus, chiar daca nu are prea multa legatura reala cu cartea lui Howard Fast si are un pic cam multe efecte 300-like, macar asta este ceva mai mult decat simple war porn si merita vazut asa, ca serial de relaxare.
 
Nici eu nu am avut răbdare să văd prea mult din BSG, dar Caprica m-a prins. Și chiar nu contează, nu se pune problema să nu înțelegi ce se întâmplă din cauza asta.

Spartacus mi se pare prea tras de păr și scârbos la capitolul gore &co. Povestea nu e cine știe ce și acting performance per total mi se pare artificială, dar are momentele ei.
 
Ninja Assassin (2009) Regia: whatever

Acesta este un ninja flick.

Cum sa povestesc ce se intampla fara sa dezvalui prea mult?

A, gata. Dezcapatanari, dezmembrari, dezghiocari, cele 9 clanuri care e unu (Ozunu). Damn, asta e spoiler practic.

Si totusi daca va interseaza filmul are ceva bun: coregrafia foarte buna a caftului. Miscari rapide si cursive.

La antipozi fata de acest film avem

Madadayo (1993) Regia: Akira Kurosawa

Acesta este ultimul film facut de maestrul Kurosawa. Filmul il are ca personaj principal pe profesorul Hyakken Uchida. Mare parte din actiunea filmului are loc in casa profesorului. Aici se aduna aproape zilnic patru dintre fostii sai elevi. Discutiie ex profesor - ex elevi au o atmosfera gen maestru - discipoli, in care discipolii (ex elevii, oameni in toata firea acum) asculta peroratiile profesorului cu incantare si ... evlavie.

Relatia profesor - elevi pare a se baza pe respectul si dragostea pentru fostul lor profesor.

O buna parte din film (cam 1h din totalul de 2h15') descrie in amanunt starea de disperare pe care o traverseaza profesorul in momentul in care-si pierde pisica. Modul in care fostii sai elevi il ajuta este absolut emotionant.

Nu stiu de ce, insa acest film ma face sa cred ca descrie, in realitate, relatia lui Kurosawa cu discipolii sai.

Daca aveti 2h15' libere va asigur ca prin vizionarea acestui film veti fi castigati.

Am terminat de vazut pachetul de cinci filme facute de Aki Kaurismäki. Dintre aceste filme mi-au ramas doua-trei titluri pe care consider ca merita sa vi le aduc in atentie.

Tulitikkutehtaan tyttö (1990)

In acest film este descrisa FRUSTRAREA unei femei si modul in care se decide sa-si refuleze acea frustrare.

Laitakaupungin valot (2006)

Un agent de paza se indragosteste de cine nu trebuia (o femeie care facea parte dintr-o banda de hoti). Aceasta se foloseste de el pentru ducerea la indeplinire a unui jaf. Agentul pica de prost in toata aceasta afacere si ca atare face puscarie.

Mies vailla menneisyyttä (2002)

Un ins este batut si primeste o lovitura in ceafa devind amnezic. Ca urmare a amneziei nu mai stie nimic despre sine si devine homeless. In plus se pare ca tipul a suferit si o schimbare a temperamentului astfel devenind un tip total diferit de ceea ce fusese inainte. In cele din urma reuseste sa-si "aseze" noua viata intr-un fel.

Filmele lui Aki Kaurismäki au cu o idee ceva mai mult dialog decat filmele mute. De asemeni personajele sale nu sunt dintre acelea care au avut mare succes in viata. Filmele sale abordeaza un stil minimalist avand povesti simple, curate, fara prea multe briz brizuri. Accentul este pus pe trairile personajelor.

Daca aveti timp va recomand sa nu ocoliti filmele facute de acest regizor finlandez.
 
Watchmen (2009) - Văzut, plăcut, recomand. Atmosferă întunecată, imagine demitizată a supereroilor, coloană sonoră excelentă. Foarte bun, dpmdv, Jackie Earle Haley. 9/10.
Subscriu, in sfarsit un film cu supereroi care iese din tipare, excelent, imi pare rau ca mi-a luat atata pana am ajuns sa-l vad. Chiar merita vazut... :smile:
 
Tocmai am vazut The Hurt Locker, proaspatul castigator al Oscar-ului pentru cel mai bun film al anului. :rolleyes:

Nu siu pe ce criterii se atribuie aceste premii, dar simt ca tocmai am pierdut 2 ore de pomana. Un film despre o echipa de genisti in Irak, unul dintre membrii asumandu-si riscuri prea mari doar pentru un pic de adrenalina, punand astfel restul echipei in pericol. Evident ca actiunea filmului e in stil "hollywoodian" neavand nici o legatura cu realitatea - motiv pentru care a si fost criticat de multi dintre cei care au luptat prin Irak/Afganistan.

In concluzie, nu pierdeti nimic daca nu-l vedeti. :rolleyes:
 
Concluzia ta. Fiecare poate vedea in firul narativ al filmului ceva ce altii n-au vazut. Exact ce ai zis tu mai sus mi-a zis si nevasta-mea: ceva tipi in Irak care dezamorseaza bombe. E ca si cum ai spune ca daca citesti biblia vei "descoperi" ca e vorba de niste tipi care se plimba prin lume si unul din ei e actorul principal. Big deal.
Si ca sa nu las nelamurita problema: poate ca e vorba despre filosofia de viata (moarte) a soldatului american cantonat intr-un razboi caruia nici el nu-i vede rostul. Poate...
 
Si ca sa nu las nelamurita problema: poate ca e vorba despre filosofia de viata (moarte) a soldatului american cantonat intr-un razboi caruia nici el nu-i vede rostul. Poate...

E o productie made in Hollywood, nu e balada Miorita sau vre-o poezie de Bacovia. Filmul a fost la fel de "complex" ca o manea. :rolleyes:
 
Nu va suparati ca intervin si eu in discutia voastra, insa vreau sa va aduc in atentie un altfel de film despre soldatul aflat pe campul de lupta.

Tuntematon sotilas (1985) Regia: Rauni Mollberg

Aici soldatul nu este un mujahedin dement, ci este o fiinta umana innebunita de frica, capabila de sacrificiul suprem din dorinta de a-si ajuta camarazii, capabila de retrageri dezordonate in timpul carora creierul soldatului este amortit si nici macar abuzul unui ofiter cretin nu-i poate suscita o reactie. Aici soldatul bea pana cade in nesimtire, poate fi capabil de defetism, poate fi capabil sa organizeze o ambuscada in care sa distruga un intreg pluton inamic.

Cu alte cuvinte aici soldatul este o simpla fiinta umana si nu un nebun, maniac al razboiului.

Flammen og citronen (2008) Regia: Ole Christian Madsen

Filmul aduce in atentie povestea a doi luptatori in rezistenta daneza din ww2.

Aceste doua filme ne arata ca soldatul este mai degraba o fiinta umana si nu un automat care actioneaza in urma apasarii unor butoane.

PS: Postul meu nu doreste sa intrerupa discutia voastra, ci din contra, sa aduca o contributie constructiva la ceea ce deja discutati voi.
 
Back
Top