Filme, seriale, actori, popcorn

Interstellar în opinia mea e mai apropiat de telenovelă. E film favorit de-al meu, dar nu pentru SF-ul din el, ci pentru partea siropoasă. Am plâns în ambele ocazii când m-am uitat la el. :smile:

Neo, chestia e că eu nu demolez niciun flim, dar dacă pun o recenzie de film public pe XF, mă aștept să influențeze pe cineva. Am început cu scuzele nu pentru mine, eu mă pot accepta, ci pentru cititorii recenziei, ca să știe cam ce vine - un film cu nota între 1 și 2 din 10 pe IMDb, de la 2.000 de oameni. Dacă scriu o recenzie despre filmul ăsta, și fac recenzia bună, e bine să am un motiv. :smile:

Se întreba odată Gabriel Liiceanu cum intră spiritul în lume, pornind de la unele discuții cu Constantin Noica, și a ajuns la concluzia (link » - se încarcă greu contributors.ro în perioada asta) că prin cărți (el ocupându-se cu editarea de cărți). Dacă citești cărți, capeți spirit. Nu cred asta, cred că prin toate formele de artă, și, mai mult, prin cum trăiești, dacă faci sport, dacă te plimbi prin aer liber, dacă lucrezi, dacă ajuți, cam prin orice activitate o faci spiritul intră. Chestia e că e o diferență între cum intră spiritul în lume prin unele forme și altele. Există lucruri mai înalte și unele mai joase. Și dacă pentru mine poate fi în regulă să caut diamante prin gunoi, mă voi gândi de două ori în a recomanda altora să facă același lucru, și în general voi semnala un diamant, dar nu un gunoi. Sigur, așa cum eu găsesc diamante în gunoi, astfel pot face și alții, dar nu consider că e o strategie potrivită să recomanzi altora gunoi, cu speranța că filtrul altora funcționeaza bine.

Partea tristă e că chiar nu consider că multe lucruri sunt gunoi. :smile: O pildă »

Așteptați-vă și pe viitor la ceva gunoi de la mine, că am filtrele joase. :smile:)
 
Cosmin_C Interstellar e genial, merită. Ălalalt e de căcat. :smile:
Desigur.

Numai că nu. Mie mi se par toate astea foarte subiective.

Interstellar depinde masiv de starea psihologică în care te afli. Cam ca LSDul așa :biggrin:

Arrival cam la fel.

Până una-alta părerea mea despre astea este cam la fel ca și la Contact. Nu poți face un astfel de film fără să o dai în diverse pentru că pur și simplu nu știi ce se află dincolo de un anumit punct. Așa că umpli cu ce crezi tu că-i acolo.


Alien a fost un film extraordinar de bun pentru că nu se concentrează pe originile xenomorphului, ci pe teroarea insuflată. Este un film horror, nu un sci-fi per-se. De fapt asta este problema cu sci-fi dincolo de un anumit punct în viața fiecăruia - este interesant și fain pentru că-ți deschide mintea și te face să gândești, dar dincolo de un anumit punct în narațiune devine absurd sau pur și simplu doar o teorie/"fanfiction". Un exemplu bun este seria Fundației lui Asimov, foarte fain structurată overall dar dincolo de un anumit punct există necunoscutul. Asimov s-a scos simplu și-a băgat una cu "oamenii sunt doar ei în univers și s-au tot înmulțit etc". Atât o fost pentru că introducerea unor alte rase trimitea psihoistoria pe uluci. Dune o ia pe arătură bine de tot dar nu exagerează cu numărul de specii extraterestre pentru că nu poți menține o narațiune rațională care să aibă sens când trebuie să judeci toate încrengăturile posibile și imposibile.


ȘAMD. Contact, Interstellar, Arrival - sunt faine dacă te lași absorbit de ele și nu gândești prea mult dincolo de un anumit punct al narațiunii. Problema pe care o au filmele respective este că mie personal nu reușesc să-mi distragă atenția suficient fără un efort conștient din partea mea, deci depinde în ce stare mă aflu. Dacă-s în "cat mode" (tired of yo shit), nu am răbdare de nici unul de genul.


Edit: ăla cu Sandra Bullock este Gravity și este ok la o singură vizualizare imho.
 
Interstellar în opinia mea e mai apropiat de telenovelă. E film favorit de-al meu, dar nu pentru SF-ul din el, ci pentru partea siropoasă. Am plâns în ambele ocazii când m-am uitat la el. :smile:
Exact asta a fost si impresia mea din ce am auzit despre el, fix de asta am ales sa nu-l vad. :biggrin:

Arrival mi-a placut, chiar foarte mult. Ex machina de asemenea, l-am vazut oarecum de curand, nu cand a aparut - film facut cu buget de shaorma, ca sa zic asa. A mai fost unul facut de Netfilx care mi-a placut (si care nu are nota grozava pe IMDB) dar l-am tot cautat in ultimele minute, fara succes.

L.E. L-am gasit, Extinction. Un pic haotic, dar a avut ceva deosebit care m-a tinut in fata televizorului.
 
Last edited:
Neo Gravity, nu Arrival. :smile: Şi mda, are probleme mari. O singură dată l-am văzut şi a fost cringy. Dup-aia am văzut şi review-uri, "yep, I was right". Dar corect, that's how I feel about it, poate nu toată lumea vede la fel. :smile:
 
Exact asta a fost si impresia mea din ce am auzit despre el, fix de asta am ales sa nu-l vad. :biggrin:

Arrival mi-a placut, chiar foarte mult. Ex machina de asemenea, l-am vazut oarecum de curand, nu cand a aparut - film facut cu buget de shaorma, ca sa zic asa. A mai fost unul facut de Netfilx care mi-a placut (si care nu are nota grozava pe IMDB) dar l-am tot cautat in ultimele minute, fara succes.

L.E. L-am gasit, Extinction. Un pic haotic, dar a avut ceva deosebit care m-a tinut in fata televizorului.
Am văzut și Ex machina și Extinction și mi-au plăcut, Ex machina chiar foarte mult. Aș fi dat două șaorme nu doar una sincer :smile:
 
Scormoneam pe netfrics într-o noapte cand nu putem dormi și am găsit "Marele jaf comunist", me liked
 
Daca n-ati vazut, din seria de filme cu nume de un singur cuvant de genul, mai este Annihilation care e destul de fain. Bine, cartea e mult mult mai faina.
 
  • Like
Reactions: Neo
Daca n-ati vazut, din seria de filme cu nume de un singur cuvant de genul, mai este Annihilation care e destul de fain. Bine, cartea e mult mult mai faina.
Mie mi-a plăcut imens Annihilation și m-a convins că LSD is not ded in the film makers world :biggrin:
 
Am văzut "Avengers: Infinity War" (2018) și "Avengers: Endgame" (2019). Mai jos, opinia mea despre cele două filme (cu spoilers! MARI). Notă - nu citiți dacă nu ați văzut filmele și aveți de gând să faceți asta.

  • M-am uitat la ambele filme cu niște așteptări. Filme cu note mari pe IMDb (8.5, respectiv 8.4), în top 250 filme ambele. Văzusem anterior multe filme cu supereroi din universul Marvel, nu pe toate, dar multe. La majoritatea din ele nu am avut nicio emoție, dar unele au fost nu neapărat distractive, cât plăcut de urmărit (în engleză, termenul e entertainment, nu am un echivalent potrivit în limba română). Filmele, ambele, au fost - inteligente, plăcute, cu niște vagi, foarte mici emoții. Suspans destul de redus, aproape nicio emoție majoră, în al doilea vreo două citate care mi-au plăcut.
  • Tot filmul e pe tema "Gigel îl bate pe Ionel". Dar uneori Gigel are superputeri, alteori e inteligent, alteori nu are nici superputeri, nici inteligent. Asta face ca bătălia între cei doi să fie nerealistă. Nu e credibil dacă uneori un supererou e puternic, alteori nu. Uneori foarte inteligent, alteori nu prea. Și pentru că filmul te obligă să te gândești tot timpul "Ce-ar face un supererou?", luptele sunt nerealiste. E ca și cum se bate o bară de oțel cu o bară de titan (oh, the irony!, man). În principiu, e complet irelevant cine câștigă, că eu personal nu mă identific cu acea situație, și, la modul general, între oțel și titan ar putea învinge cam oricine. Partea pozitivă e că sunt multe momente de luptă, ai ce privi. Partea mai puțin pozitivă (sic!) e că nu prea e suspans la lupte. Da, filmul, în general, are un suspans, dar o bătălie anume e în general între 2 persoane care au superputeri. Ghici cine câștigă? Cui îi pasă? Bruce Lee îl bate pe Jean-Claude Van Damme? (coma-bruzli il bate pe vandam - YouTube).
  • Mi-a plăcut foarte mult, ăsta a fost un super-aspect, că personajele au intrat în rolul lor. În unele filme cu supereroi, personajul principal face lucruri pe care le-ar putea face și alții, personajele nu au ceva anume. Se mai leagă unele lucruri de super-puteri, de costume, de istoric, dar e excepția, nu regula. Ei, aici, în multe situații, lucrurile au fost potrivite, fiecare supererou cu partea lui pozitivă.
    • Avengerii răzbună. Ăsta e rolul lor.
    • Clint Barton / Hawkeye are super-reflexe în unele scene.
    • Bruce Banner / Hulk rezistă la radiații.
    • Steve Rogers / Captain America are un trecut.
    • Thor se folosește de fulgere.
    • Rocket face genul de glume care i se potrivesc, umor cinic, surpriză enervantă, i se potrivește umorul.
    • Personajele care sunt îndrăgostite unul de celălalt pun asta în scenariu. Scenariul reflectă că lui X îi place de Y (sunt mai multe situații în acest sens). Filmul încearcă să transmită emoții. La mine nu s-a "prins" mare lucru.
  • În afișul primului film, din 2018, Thanos pare eroul principal. În opinia mea, chiar e, în ambele filme, deși acțiunea e jucată, succesiv de diferite personaje din Avengers. Ei, la un moment dat Thanos pare să iasă din scenariu. În momentul acela, filmul pare să se oprească, ce se întâmplă în film dacă eroul principal iese din scenariu? Dar el revine și, atenție!, vrea să se răzbune.
  • Nu am înțeles cum la finalul filmului niște personaje călătoresc în timp, mor, dar asta nu afectează trecutul. Și nu doar unul sau două.
  • Din filmele anterioare pe care le-am văzut din seria cu supereroi a Marvel Studios, am văzut puține legături cu filmul de față. Da, unele lucruri e bine să le știi despre personaje, da, ajută să te prinzi de câte-o poantă, dar, la modul general, poți înțelege filmele și fără să știi tot universul (pun intended!) filmelor. Contribuie undeva la 5% din înțelegerea detaliilor. E bine să fie, dar nu e grav dacă lipsește.
  • Despre Thanos - mi se pare unul din cele mai bine construite personaje pe care le-am văzut vreodată în filme. Este eroul principal (în opinia mea), e puternic (și fizic, dar mai ales emoțional), e greu să îi găsești defecte. Da, e rău, ucide, dar altfel are putere interioară, e calm, nu se sperie, se implică, face lucruri, e curajos, își asumă. Nu are defecte majore, în afară de un scop nociv și intenție negativă. Și realizatorii filmului au încercat să dea justificare rațională și singurului motiv pentru care e personaj negativ. Ți se dau motive raționale pentru care gestul lui e de înțeles. Asta te sperie, că îți și place de el, are multe lucruri pozitive, și doar un defect și și acela explicabil. Îmi aduce aminte de Joker-ul din "The Dark Knight" (2008) și "Joker" (2019). La caracteristicile personajului sunt foarte diferite aceste personaje (Joker vs. Thanos), dar la principiul general - că eroii negativi sunt foarte puternici emoționali și au doar lacune la nivel de intenție, și, surpriză!, și pentru acelea motive întemeiate, e un motiv de îngrijorare. Te îngrijorează că nu îți displace Thanos. “Urmăresc cu îngrijorare”. © :smile:
  • Unele personaje mor, e probabil unicul moment când am avut ceva emoții. Dar foarte puțin. "A murit cineva cu superputeri, care pare să fi avut 7 vieți". Cum te raportezi la asta?
  • Sunt unele faze cu "Gotcha!" care te surprind complet. Răsturnări de situație complet suprinzătoare. În multe filme de tip seriale, răsturnările sunt fie complet absurde (vezi Sillicon Valley), fie foarte mici, se schimbă doar puțin, și durează mult până apare o schimbare (majoritatea filmelor seriale, vezi Friends, Sex and the City, Mr. Robot, dar lista e enormă). Ei, aici surprizele sunt mari, dar credibile. Răsturnări puternice, dar credibile, și asta creeaza suspans.
  • Mi-a plăcut că la înapoierea pietrelor de la final nimic nu se putea întâmpla, se termina filmul, dar s-a întâmplat totuși și atunci. Era un pas necesar în film, părea o formalitate, totul era clar, dar s-a întâmplat și în acea situație ceva. Nu au putut tăia din scenariu episodul acela, dar i-au dat un twist, o surpriză.
  • Dialogurile din film sunt muncite bine. Nu te fascinează, nu sunt uluitoare, dar sunt inteligente, uneori surprinzătoare, nu sunt slabe. Sunt mult peste media unui film obișnuite. Nu sunt la nivelul filmelor lui Quentin Tarantino, dar sunt o ligă imediat sub acelea. E un film cu dialoguri plăcut de urmărit.
  • Grafica e reușită, muzica OK (dar nu la nivelul din filme de tip "Guardians of the Galaxy"), actorii joacă OKish (e cam greu să joci extraordinar un film cu multă acțiune).
  • Mi-a plăcut cum majoritatea personajelor principale, deși foarte numeroase, au avut un rol în poveste. Nu era necesar să știi toate filmele și să știi exact ce superputeri are fiecare personaj, dar dacă știai măcar ca principiu cine e un anumit personaj, vedeai că în poveste nu a fost ignorat. E o realizare importantă a scenariului, ținând cont de câte personaje au fost implicate.
  • Ce îmi place la film e că personajele sunt vulnerabile. Au defecte. Nu e credibil un supererou perfect care se bate cu un alt supererou, dar negativ, perfect. N-ai ce să privești la un astfel de film. La un moment dat, au dus asta la extrem, vulnerabilitatea a fost ceva gen James Bond, în "Skyfall" (2012), care, de la personaj perfect în filmele anterioare ajunge în Skyfall să aibă atâtea vicii că te miri cum a fost vreodată perfect, și cum își poate reveni dintr-o asemenea cădere. Un pic necredibilă atât căderea extremă, cât și revenirea totală, dar, în ansamblu, a fost ceva binevenit. Nu e credibil să ai personaje perfecte.
  • Două citate despre care poate voi scrie un articol pe blog (pentru fiecare), undeva, cândva (când nu voi mai privi cu îngrijorare):
    • Natasha Romanoff / Black Widow: I don't judge people on their worst mistakes.
    • Thanos: And as long as there are those that remember what was, there will always be those that are unable to accept what can be.
  • Ca notă generală, dau 9 pentru multe calități. Nu mi-a dat emoții, dar a fost un film deștept. Nu îl recomand oricui, nu e un film din care rămâi cu multe lucruri. Mi-a plăcut în ansamblu, am notat câte ceva, a fost o plăcere. Pe de altă parte, aproape nicio emoție.
 
Last edited:
De cind cu teveul asta cu KODI am scapat de stresul imprumutatului de la biblioteca :biggrin: asa ca ma uit la tot felul de chestii.
Ultimele au fost doua SF-uri rusesti.
Koma. Interesanta idee, bine executat tehnic (frumoase CGI-uri), undeva spre un 7-8 de la mine.
The Blackout. Cam rasuflata ideea principala si cu un final cam cheesy pentru mine dar in rest iar a fost OK executat (luptele chiar sunt misto). Pot sa-i dau un 7 solid cred.

Mai casc ochii la un serial de-i zice Reprisal (retro-style cu un touch à la Tarantino) si Upload (vazut primele doua episoade, destul de funny).
 
Am văzut Terminator: Dark Fate (2019). Impresii?
  • Arnold Schwarzenegger salvează filmul, pentru cei nostalgici. M-au amuzat unele replici.
  • Linda Hamilton (Sarah Connor) are o personalitate foarte neplăcut de urmărit.
  • Scenariul e ilogic și irațional. Multe lucruri complet necredibile.
  • Într-o lume a efectelor speciale, a inteligenței artificiale și a implicării tehnologiei în viața de zi cu zi, e din ce în ce mai greu să vii cu un Terminator care să fie captivant. Ce ar trebui să aibă un robot, Terminator, pentru a mai fi la nivelul anilor din prezent? În film, au făcut, în opinia mea, Terminatorii prea puternici. Și, legat de problema de scenariu, forța lor nu e constantă de-a lungul filmului, uneori sunt puternici, alteori nu.
  • Nicio idee, nicio emoție. Un film de reamintire a vechilor "Terminator", dar dacă nu aș fi văzut filmele anterioare, probabil aș fi zis "Pas!". Binevenită aducerea de personaje noi, dar scenariul a fost foarte slab.
 
E doar o ciorbă reîncălzită. Povestea era ok aşa cum s-a terminat T2. Doar că au vrut să mai scoată bani şi după 12 ani au mai băgat nişte fise. In primele două episoade, efectele speciale au avut efect. Au completat povestea într-un mod unic la nivelul anilor '80-'90. Dar apoi au dat-o în bară: intrigă subţire, doar pentru a justifica efecte speciale. Aşa cum o fac multe alte filme de acţiune. Meh...
 
Back
Top