Am vazut in seara asta
'Pozitia copilului'. Nu stiu de ce ma tot las pacalit sa merg cu amicii la filme romanesti. Si dupa ce am vazut 'Despre oameni si melci' am zis la fel: NU ma mai duc la cinema la filme romanesti.
Cateva impresii despre film:
- trebuiau sa ii dea cameramanului ceva de baut inainte de a se apuca de filmat, ii tremura mana ca la bolnavii de Parkinson. Unei persoane cu care am fost i s-a facut rau de la miscare.
- subtitrarile semnate de veverita_bc sunt sublime pe langa subtirarea in engleza a acestui film: fraze traduse aiurea, expresii care nu au noima in engleza, topica frazei e aiurea. M-am trezit razand din cauza subtirarii facute cu picioarele, desi faza din film nu era deloc amuzanta.
- m-a enervat la culme abuzul de limbaj licentios: numarul de plui/pidze in raport cu replicile decente ar face-o pe Irina Nistor sa zica numai 'la naiba!'.
Spoilere:
- e un film despre nimic: Barbu (baiatul) e un fatalau care la 30+ de ani nu reuseste sa se rupa de mama care incearca sa-i controleze viata; ma-sa e proasta, isterica si nu isi recunoaste defectele orice s-ar intampla; Relu, taica-su, e barbatul blazat, sufocat de nevasta si satul de gura ei.
- mama era designer si arhitect, dar locuinta in care sta e amenajata tipic: calcar pe pereti, mobila din bucati, dar conduce un X5, bineinteles diesel, sa consume putin. Si bea 'Contro' (Cointreau).
- intamplarea nefericita (un accident auto cu victima un copil) se trateaza romaneste: cu pile si interventii, cand nu e cazul - dosarul s-ar fi rezolvat in cel mai rau caz cu NUP, pentru ca soferul nu era baut, despagubirile erau platite de RCA, masina reparata pe Casco.
Mental note to myself: nu ma mai duc la cinema la filme romanesti!