De Paștile catolice m-am folosit de cele două zile libere ca să vizitez părinți și socri în România, plus încă vreo două zile de concediu. Am închiriat o mașină pentru că ne-a costat pentru o săptămână mai puțin decât biletele de tren prin țară (presupunând că trenurile alea mai există) + Uber pentru transfer la aeroport, ca să nu zic de timpul economisit, și am făcut cu ea aproape 1.000 km. Când am predat-o, tipului de la închirieri mai că nu-i venea să creadă că n-am făcut nici o lovitură sau zgârietură nouă. Și asta fiindcă n-are rost să renunț la prudență doar pentru a economisi poate 10 minute la un drum de 800km. N-am văzut de când mă știu atât de mulți stâlpi din beton rupți pe valea Oltului, nici în anii '90 când erau doar două benzi înguste încât TIR-urile trebuiau să încalce linia în orice curbă. Am stat și condus în București 10 ani, da' așa haos de trafic nu îmi amintesc să fi prins, atât de mulți idioți, atât de multă încrâncenare să-i fraierești tu pe toți ceilalți, de parcă e un concurs cine e mai șmecher și se bagă în față. La un moment dat ajunsesem să remarcăm ocazional „uite unul care semnalizează!”. Deci wtf. Poliția e complet inutilă, singurul lor obiect de activitate e radarul, de parcă viteza este singurul lucru măsurabil care condiționează siguranța rutieră. Iar Waze mă distra/enerva, fiindcă la un moment dat mă miram de ce se mai obosesc unii să marcheze pe hartă gropile, când gropi SUNT PESTE TOT.