Criza - v-a afectat? O simtiti macar?

bausto, avansarea presupune responsabilități sporite care e normal să fie plătite suplimentar, ăsta e principiul de bază al nivelelor în organigramă. Nu poți fi avansat fără acceptul tău și nu poți primi responsabilități suplimentare fără acceptul tău (scrie în lege, caută și vei găsi), iar dacă tu accepți să faci mai multe și dintr-o poziție mai înaltă pe aceeași bani e ... îmi e jenă să spun ce.
Sa stii ca nu e... ce ai fi vrut tu sa spui. Foarte multi o fac pentru ca sunt la inceput de cariera, sunt tineri si pot si cand se vor duce a alta companie aia nu o sa ii intrebe intai ce salariu aveau ci cu ce s-au ocupat.

Eu am fost in situatia sa trec prin mai multe promovari, dar promovari in toata regula, cu alte responsabilitati si salariu ceva mai mare si am acceptat salariul neproportional cu responsabilitatile pentru ca responsabilitatile alea m-au ajutat sa acumulez o experienta fara pret pentru mine la varsta aia. Experienta aia m-a ajutat sa imi dublez salariul cand am plecat de acolo la alta firma. Si culmea, la aia faceam acelasi lucru ca la firma 1 dar pentru o companie mai mare si pentru aceiasi bani. Si din nou am acceptat sa lucrez mai mult pentru aceiasi bani pentru ca atunci cand am plecat de la ei salariul s-a dublat din nou. Si nu plecasem din minimul pe economie.

Mai am exemplul surorii mele care in loc sa se axeze pe posturile in care facea ce vroia ea cu adevarat sa faca, s-a dus unde castiga bine. A ajuns undeva in vanzari, cu salariu de 3000E pe luna pe care ii castiga la 23-24 de ani. Apoi a realizat ca nu e ce vrea sa faca si a acceptat sa plece din Bucuresti in provincie pe un salariu de... 350E. Dar s-a dus la o companie marisoara in care facea ce vroia. Cativa ani mai tarziu si cateva posturi mai prost platite decat prevedea fisa postului sau functia, a ajuns sa se apropie de salariul din vanzari dar de data asta facand ce-i place cu adevarat.

Deci nu pot sa spun ca am atata admiratie pentru berbecii care se duc numai unde vine banul gros fara sa se gandeasca la frustrarea pe care ti-o provoaca un job pe care il urasti si pe care o sa il faci din ce in ce mai prost tocmai din cauza asta. In plus war s-ar putea sa aiba o viziune de viitor care presupune sa faca niste sacrificii ca sa o duca la indeplinire. Nu e nimic de... (nu vreau sa spun ce) aici. Pentru mine, cel putin.
Then again poate e o greseala monumentala. Dar nici una din ele nu poti sa o "judeci" aici pe forum dupa 3 posturi citite. :wink:
Scăderile de salariu sunt iarăși interzise de lege, fyi. Oricum, creșterea salarială aferentă promovării e motivul pentru care oamenii și le doresc, nu vrea nimeni să ajungă CEO doar ca să muncească ca boul și să aibe responsabilitatea unei companii pe salariu de debutant. Nu e God playing game ca să fie fun, e un job greu și care cere sacrificii - care sunt recompensate de obicei cu vârf și îndesat.
Parca n-ai trai pe lumea asta :smile:. Apare omul de la HR cu alta fisa a postului si alta oferta. In fine, nu stiu sa iti spun chichitele* acum dar ele exista si nu-ti face griji, se folosesc cu succes. Am rude in HR si mi-au spus exact ce au facut ca sa reduca salariile cu criza asta (la firme mici care chiar nu mai aveau bani sau la companii mari unde era doar o scuza).
Esti retrogradat, lucru perfect legal, ai alta fisa a postului, iar legal si semnezi alta oferta sau pleci.

Cunosc oameni care au fost in situatia sa li se scada salariile cu 66% prin aceste metode si au ales sa plece. Cei care au venit in locul lor au venit pe noul salariu si cu 50% din calificarea celor vechi dar cui ii pasa?

*In principiu dispare un post din organigrama si ti se ofera alt post la alti bani sau indatoriri care o sa te convinga sa pleci. Pot sa iti dau un exemplu unde nu a functionat treaba asta pentru ca este siingurul mod in care eviti problemele dar sunt sigur ca war nu e in situatia aia.
 
bausto, nu îți contrazic viziunea despre joburi și corporații, e mai simplu să fim de acord că suntem în dezacord.

Sunt companii și companii, în unele angajatul e o cheltuială care trebuie minimizată, în altele e o resursă care trebuie folosită cât mai bine. Depinde ce vrei să faci și în ce fel companie vrei să lucrezi, și eu am plecat acum 8 ani dintr-o poziție managerială bine plătită în altă companie unde am luat-o de la zero și salariu la 2/3 și dacă trag linie nu îmi pare deloc rău - nu am avut dublări de dublări de salariu (acum vreo 3 ani aveam salariu sub media pe companie, acum cred că sunt undeva pe la medie) dar e o atmosferă OK, se învață enorm de multe, nu mă plictisesc (nu ocup mai mult de 2 ani aceeași poziție), le pasă de angajați și nici o responsabilitate nouă nu vine nerecompensată. Nu se întâmplă asta în orice companie, după cum am spus contează și angajații cât de departe merg să accepte orice mizerie - nu pe vreme de criză pentru că asta e de un an și ține încă 3-4, o companie serioasă gândește că vrea să existe și peste 10 sau 20 de ani și nu cu angajați incompetenți dar ieftini.

Parca n-ai trai pe lumea asta :smile:. Apare omul de la HR cu alta fisa a postului si alta oferta. In fine, nu stiu sa iti spun chichitele* acum dar ele exista si nu-ti face griji, se folosesc cu succes.
[...]
Esti retrogradat, lucru perfect legal, ai alta fisa a postului, iar legal si semnezi alta oferta sau pleci.
Trăiesc și am văzut un caz în care s-a făcut așa ceva, dar postul respectiv a fost scos definitiv din organigramă, nu s-a dat altuia după o săptămână. Iar retrogradarea nu e legală, sunt atâtea formalități de făcut și durează atâta timp încât dacă angajații ar fi conștienți de drepturile lor și le-ar folosi multe companii ar renunța să mia încerce. E ușor să restructurezi un post, dar dacă apare un altul similar după 3 luni amenzile și despăgubirile sunt uriașe. Dacă vrei să dai pe cineva afară sunt atâția pași de urmat, proceduri care iau timp (minim 3 luni) și totul e contestabil că te doare capul și ajungi să îi dai omului niște plăți compensatorii doar ca să plece de bună voie. Dar, majoritatea habar nu au de asta și pun botul ca vita la abator. No comment, e o generalizare care nu are de-a face cu nici una din persoanele de față.
 
Unii oameni nu isi permit sa refuze un post (pomovare) doar pentru ca nu au primit salariu in plus. Nu azi. Unde te duci toate firmele iti vara sub nas criza si salariul mic. Daca acum ai 1000E si pleci ai sanse mari ca urmatoarea companie sa te ia pe acelasi post cu doua treimi din salariu.

Dar oricum tara e plina de... (d-aia de ti-e rusine sa vorbesti de ei). Cele mai multe companii mari au incetat sa mai dea primele sub pretextul crizei sau pentru ca "au fost incluse in salariu". Nu au mai dat maririle anuale de 1% sau alea de dupa evaluarea performantelor. Si nu am vazut prea multi oameni revoltati care sa plece din companie pe motivul asta.

Cat despre retrogradare si restructurarea postului, trebuie sa se reinfiinteze acel post, nu unul similar. Si cand il reinfiintezi prima persoana pe care o contactezi pentru post trebuie sa fie cea pe care ai dat-o afara. Faza e ca in noua grila de salarizare primeste un salariu la un nivel mult mai mic decat ce avea omul inainte. Gandeste-te daca ar accepta.
Amenzile vin daca nu respecti conditiile astea. Si cum in general restructurarile astea se fac pe echipe mai mari compania iese in castig cu scaderea de salariu fata de costurile restructurarii in sine.

Vodafone a pierdut oameni de vanzari foarte buni, oameni de IT foarte buni si i-au inlocuit cu altii mai slabi pe salariu mult mai mic decat cel initial. Lumea nu a stat in loc si oamenii aia, indiferent cat de buni au fost, au avut de ales intre oferta proasta si usa. Multi au ales usa si cei mai multi dintre ei (oameni pe care ii cunosc) au gasit posturi in alte companii la salariu mai bun decat noua oferta Vodafone dar mai mic decat cel initial.

Probabil ca din pozitia ta (in cariera, cunostinte, experienta, performata, etc.) ai senzatia ca iti permiti sa ceri ce crezi ca meriti si sa tii la asta. Dar putini isi permit zilele astea sa ceara, apoi sa insiste, apoi sa dea ultimatumuri.

E dreptul tau sa nu accepti o parere sau alta dar asigura-te ca nu te raportezi numai la tine cand tragi concluzia.
 
Probabil ca din pozitia ta (in cariera, cunostinte, experienta, performata, etc.) ai senzatia ca iti permiti sa ceri ce crezi ca meriti. Dar putini isi permit zilele astea sa ceara, apoi sa insiste, apoi sa dea ultimatumuri.
Criza nu ține de 3 ani, deci comparația între acum 2-3 ani și ultimul an nu e fundamentată. Dacă acum 2 ani când era încă foarte bine și piața era sus se făceau promovări fără măriri de salariu și angajații nu plecau înseamnă că nici nu o să primească vreodată ceva mai bun pentru că ei se mulțumesc orice primesc, nu cer, nu insistă și nu dau ultimatumuri.

După cum am zis, e ca la piață. Dacă ți se cer 10 lei pentru 5 nuci și dai banii fără să comentezi atunci nuca ajunge să coste 2 lei bucata, iar vorba este că nu e prost cine cere, prost e cine dă. Fă analogia singur.

Nu mă bazez pe experiența proprie, după cum am spus sunt un angajat undeva pe la jumătatea unei companii mari, sunt zeci de mii mai buni ca mine și totuși nu sunt tratat ca o piesă de schimb, eventual una care se leagă cu sârmă (expresie românească) și se promovează la utilizare într-un loc unde se folosea una mai scumpă.
 
Esti un norocos cu compania aia in care lucrezi. Dar tu spuneai ca lucrezi pentru americani deci poate de-asta mentalitatea difera. Multe companii in Romania chiar trateaza angajatul ca pe un consumabil. Merge cat merge cu consum minim de resurse si continua sa mearga pana nu mai vrea sau nu mai poate, moment in care se schimba consumabilul.

Eu am fost (poate inca sunt) consumabilul. Am fost in pozitia de take it or leave us si au fost momente in care am acceptat pentru ca am vazut castigurile pe alta parte (am fost prost ca am dat, ai zice tu), au fost momente in care am refuzat, am plecat, in locul meu a venit un om care nu avea idee ce face dar probabil invata repede si firma nu a dat faliment fara mine :smile:.
Am avut noroc pentru ca atunci nu era criza dar probabil ca daca as face asta acum ar trebui sa trec printr-o perioada destul de grea pana sa gasesc alt loc de munca la acelasi nivel de salarizare. Si daca azi mi s-ar pune in carca o promovare cu responsabilitati in plus si fara crestere de salariu probabil ca as fi un prost din nou. Pe de-o parte pentru ca imi permit sa depun ceva efort in plus cat timp am increderea ca totusi castig ceva din asta (chit ca e vorba de experienta sau cunostinte, chestii care umplu siviul si cantaresc la urmatoarea angajare), pe de alta parte pentru ca nu imi permit sa joc la loto si sa le dau peste nas apoi sa caut alt loc de munca in speranta ca o sa fie mai bine decat acum. Nu inca - as in nu la varsta mea, nu la situatia in care sunt acum, nu in perioada asta de criza.
Acum am vorbit doar pentru mine ca sa arat ca exista si explicatii logice (pentru cei care vor sa le auda) sa faci asemenea alegeri.

Apoi, sunt destui oameni care accepta internship-uri, prin excelenta neplatite. Nu sunt niste prosti pentru ca accepta sa aiba responsabilitati pentru nici un leu. Fiecare om evalueaza pentru el ce primeste de la acel loc de munca. Criteriile de evaluare sunt prea subiective ca sa poti sa judeci alegerile altora.
Tu ai ales sa lucrezi "mai mult noaptea", lucru pe care altii nu l-ar accepta decat pentru salarii de 5 cifre in E. Castigi atata? Daca nu, cat de ok ti s-ar parea sa spuna lumea ca esti un "care da, nu care cere" sub pretextul ca "parerea mea"?

Parerea mea™.
 
war nu lucrează la Gigi SRL, dacă țin bine minte lucrează la una din cele mai mari companii din lume din domeniu. Eu nici măcar nu lucrez la o companie IT. Nu mi se pare normal ca acea companie să își trateze așa oamenii decât pentru că au văzut că ei acceptă să fie tratați oricum (so, why bother?).

Internshipul nu e prin excelență neplătit. Întreabă-l pe puter din ce a plătit un an de zile chiria cât a fost intern. Da, sunt multe companii mari care nu plătesc internii (cei din telecom știu că fac asta) pentru că internii nici nu fac mare lucru și se consideră că internii au mai mult de învățat decât are compania de profitat de pe urma lor (uneori chiar așa este și atunci e corect), dar multe companii plătesc internii - nu cât un angajat full time care deja face treabă și știe ce face, dar oricum mai mult decât salariul minim pe economie. Sunt proști internii? Unii da, unii nu, dacă învață în alea 2-3 luni chestii pe care nu le-ar învăța în 1 an de facultate atunci e o investiție bună și un internship neplătit, dacă în schimb muncesc cot la cot cu alții într-un call-center (un rahat de internship) doar că sunt neplătiți, atunci spune tu cum sunt.

Eu am ales să lucrez mai mult noaptea pentru că e liniște, mă pot concentra și nu e nici o diferență dacă aș lucra ziua. Ritmul meu biologic mă face mai eficient noaptea, iar compania nu mi-a cerut și nici nu mă susține să lucrez noaptea, o fac pe cont propriu și din prisma faptului că sunt măsurat mai mult la rezultate decât la ora la care apar online (lucrez de acasă). Particip la întâlniri (audio conferințe sau videoconferințe) doar ziua și seara, niciodată noaptea, e alegerea mea să lucrez când vreau, când pot și când am chef de lucru. Să cer bani în plus pentru asta, pentru că am cel mai flexibil program de lucru posibil? (există și o parte negativă, cei ca mine sunt sub lupa managementului mai mult decât lucrătorii 9-17, dar atâta timp cât îmi fac treaba bine toți suntem fericiți)

PS Nu câștig nici pe-aproape cât sora ta, dar îmi place ce fac :lol:
 
dacă învață în alea 2-3 luni chestii pe care nu le-ar învăța în 1 an de facultate atunci e o investiție bună și un internship neplătit, dacă în schimb muncesc cot la cot cu alții într-un call-center (un rahat de internship) doar că sunt neplătiți, atunci spune tu cum sunt.
Exact, daca. Multe necunoscute pentru noi dar tu ai dat un verdict destul de clar in primul post pe tema asta. Ba chiar insotit si de o doza sanatoasa de ironie.
Ce concluzii crezi ca poti sa tragi dintr-un post sau doua pe forum? Cat de solide crezi ca sunt? Macar tu esti increzator ca ai avut dreptate cand ai pus eticheta pe omul care a acceptat "promovari" fara crestere de salariu?

Eu de-asta ma abtin sa emit astfel de judecati pentru ca nu cred ca ii cunosc pe ceilalti suficient de bine din cateva posturi pe forum cat sa pot sa spun ceva pertinent, nu cu aura de mama omida.
PS Nu câștig nici pe-aproape cât sora ta, dar îmi place ce fac :lol:
Ultima remarca nu o inteleg. Nu-i pricep rostul si nici smiley-ul din coada. :rolleyes:
 
Mulți de "dacă" sunt pentru internship. Dacă ești student și ai ocazia peste vară să înveți niște chestii utile în cariera ulterioară e una, dar dacă ești angajat de ani de zile, ai chirie de plătit, familie de întemeiat și totuși iei promovări (nu una, ci mai multe) pe gratis e altceva. Studenția și internshipul sunt pentru învățat, munca e pe bani. De-acolo și ironia.

M-ai întreabat dacă eu câștig atâta. Nu, nu câștig nici măcar cât sora ta la 23 de ani, dar îmi place ceea ce fac și nu am nevoie de un salariu cu cinci cifre ca să îmi placă. Ți-am zis că lucrez și sâmbăta sau duminica dacă nu am ceva mai bun de făcut sau nu am chef de altceva? Yuppieeee!!!!
 
Nu epzista munca neplatita. Nu iepzista internship fara ceva recompense financiare. Criza nu e numai pentru firme, e pentru tãţi. Povestile cu "invat lucruri frumoase" tin pana ajungi sa tragi 6 ore pe zi de hartii sau sa corectezi cod cot la cot cu alti 4 interni pe acelasi PC de acum 5 ani. Sau pana iti vine intretinerea acasa si tu ai dat toti banii de la parinti pe chirie si papa.

Terminati cu tampeniile, internship-ul nu e pentru invatat, e pentru profitat. Ca student o sa te afli mereu de partea naspa a penisului indiferent ce ai face cand ai de gasit primul job. Un internship neplatit la sfarsitul caruia iti promit ca poate te baga in seama cand iti depui CV-ul la ei pentru un full-time e egal cu un 8-roper fix in ochi.
 
M-ai întreabat dacă eu câștig atâta. Nu, nu câștig nici măcar cât sora ta la 23 de ani, dar îmi place ceea ce fac și nu am nevoie de un salariu cu cinci cifre ca să îmi placă. Ți-am zis că lucrez și sâmbăta sau duminica dacă nu am ceva mai bun de făcut sau nu am chef de altceva? Yuppieeee!!!!
Eu am adus in vorba situatia surorii mele pentru ca era un exemplu relevant pentru "de ce ai accepta un salariu mic". Tu ai adus-o ca sa te afli in treaba, intr-un moment in care puteai sa raspunzi si fara sa te raportezi la ea. Way to go. Vad ca te specializezi in genul asta de posturi. :frown:

Nu epzista munca neplatita. Nu iepzista internship fara ceva recompense financiare.
Fara suparare dar daca nu cumva ai in cap toata baza de date BestJobs&Co nu mai fi atat de radical. Exista internshipuri neplatite. De fapt cel putin 90% din cunoscutii mei care au luat parte la asa ceva nu au primit bani. Probabil o sa vina Adrian sa-mi spuna ca ma invart in cercuri de prosti asa ca o sa il rog de pe acum sa se abtina.
Sau pana iti vine intretinerea acasa si tu ai dat toti banii de la parinti pe chirie si papa.
Ca sa nu mai spun ca internshipuri "pe moca" nu faci la 28-30 de ani decat daca esti disperat ca ai acumulat 0 experienta sau ai o schimbare de 180 de grade in cariera. Alea se fac in studentie in general. Atunci cand stai in camin si mananci mancarea trimisa de acasa si poti sa traiesti cu paine si bere :smile:.
Si daca totusi se pune in discutie o suma de bani nu o sa fie altceva decat o gluma in contextul in care tu vorbesti de chirie si mancare. Cat sa iti dea avand in vedere ca in cele mai multe internshipuri te invarti ca gaina beata si nu faci mare lucru productiv? Nici nu ajungi la minimul pe economie. Si multe sunt part-time, deci jumatate din minimul pe economie.
Firmele trag de studenti la internship pentru ca pot sa le vanda fraza "e o oportunitate, altii platesc sa invete chestiile astea". Si partial e adevarat. Pentru ca esti un 0 si nu ai experienta ca sa te ia cineva pe bani. Poate la vanzatori merge si fara experienta. Si ajungem la situatia in care din miile de studenti de pe piata muncii se gasesc niste sute care sa accepte fara bani, mai ales ca studentii care provin din orasul in care fac si studiile nu au cheltuieli prea mari.
Criza nu e numai pentru firme, e pentru tãţi.
Adevarat, dar sunt mai multi angajati dispusi sa lucreze pe mai putin ca tine decat sunt firme dispuse sa dea mai mult la salariu. Indiferent la ce firma te-ai duce, daca nu ai o calificare deosebita si rar intalnita deja o sa fie cineva in fata ta la coada dispus sa aiba salariu mai mic. Pentru ca are chirie de platit, pentru ca are credite, pentru ca are copii, etc. Si daca tu esti dispus sa accepti 1000lei, el o sa ia si 900 pentru ca e mai bun decat nimic. Trebuie doar sa te gandesti pana unde esti dispus sa cobori. Si daca tu castigi "competitia" vezi apoi daca premiul a meritat. Asa ca faza cu "criza e la toti" sa le-o spui la angajare si sa-mi spui ce-ti raspund :biggrin:.
Un prieten foarte bun a purtat o discutie asemanatoare la angajare. Le-a explicat cat crede el ca e un salariu acceptabil in Bucuresti raportat la cheltuieli. A fost angajat pe un salariu foarte mare dar nu mai mare decat i se propusese initial. Intervievatorul a avut un oarecare simt al umorului si bun simt, a inteles ca aia e situatia dar mai stia ca grila e batuta in cuie de alti oameni din firma.

In facultate ma uitam la colegii mei din Bucuresti si ii invidiam pentru ca aveau masa si cazarea gratis, acasa. Eu trebuia sa muncesc sa-mi platesc toate cheltuielile si primeam de acasa doar pachetul saptamanal (mai tarziu lunar) de mancare. Apoi nu i-am mai invidiat pentru ca la varsta la care eu bifam in cartea de munca deja vreo 5 ani de munca in domeniul meu ei abia se angajau in call-center la RDS (pe departe cel mai nasol dintre cei mari), vindeau in Altex sau la KFC. Ei au facut internshipuri neplatite. Pentru ca la 23-24 de ani deja ai terminat facultatea si cu experienta 0 nu prea se infige lumea sa te ia. O sa il prefere pe cel care a acumulat ceva experienta pana atunci. Iar cei care angajeaza cu experienta 0 cauta studenti in special pentru salariul mic pe care cei mai multi il accepta nefiind presati de cheltuielile "adultilor". Un salariu pe care tu la varsta ta probabil ca nu l-ai accepta.

Am divagat mult? :biggrin:
 
Apropos încă o chestie. Nu e chiar așa simplu - semnezi un contract și ai plecat. Există 13501387 de acte care trebuie făcute + semnate, plus există șansa să nu mai ai backup deloc la un anumit punct - moment în care dacă vrei să te întorci, o iei de la capăt.

Rromânia :biggrin:
 
Neo, ce backup iti trebuie tie? Tu se pare ca ai marea sansa sa nu ai nimic aici acum :biggrin:. Nu ai un super job la care sa renunti, nu ai casa si copii pe care sa ii lasi in urma. Ai o prietena pe care eventual sa o tragi dupa tine la momentul potrivit. Daca nu merge acolo si dupa 6 luni te intorci zici tu ca spitalul la care lucrezi acum pe 200E nu te mai primeste inapoi? Sau ca o sa ajungi sa lucrezi pe 150E ca sa te primeasca? Ce-ai avut si ce-ai pierdut. :smile:

Mi-e usor sa vorbesc asa pentru ca nu sunt in locul tau.

Omul care are 1000E aici poate nu risca sa plece pentru 5000E afara pentru ca mia aia nu-l asteapta.

P.S. La ce te referi cand spui ca nu mai ai backup de la un punct? Ai de alergat pentru o amarata de excursie in strainatate, cu rezervari, bilete, acte daca pleci cu masina, la ce te asteptai in situatia ta?
 
Probabil o sa vina Adrian sa-mi spuna ca ma invart in cercuri de prosti asa ca o sa il rog de pe acum sa se abtina.
Nu am spus nimic diferit despre internships așa că nu înțeleg propoziția. Tocmai spuneam că una e un internship unde nu arzi de bani și alta e un job din care trăiești, îți faci rate la casă, nuntă și copii (pentru cine își dorește toate astea).

Nu e chiar așa simplu - semnezi un contract și ai plecat. Există 13501387 de acte care trebuie făcute + semnate, plus există șansa să nu mai ai backup deloc la un anumit punct - moment în care dacă vrei să te întorci, o iei de la capăt.
Hai să facem un concurs "cine găsește cele mai multe sau mai slabe motive ca să nu plece din țară", premiul cel mare va fi un job în București plătit cu minimul pe economie la negru (e special pentru concurs).
 
Neo, ce backup iti trebuie tie? Tu se pare ca ai marea sansa sa nu ai nimic aici acum :biggrin:. Nu ai un super job la care sa renunti, nu ai casa si copii pe care sa ii lasi in urma. Ai o prietena pe care eventual sa o tragi dupa tine la momentul potrivit. Daca nu merge acolo si dupa 6 luni te intorci zici tu ca spitalul la care lucrezi acum pe 200E nu te mai primeste inapoi? Sau ca o sa ajungi sa lucrezi pe 150E ca sa te primeasca? Ce-ai avut si ce-ai pierdut. :smile:

Mi-e usor sa vorbesc asa pentru ca nu sunt in locul tau.

Omul care are 1000E aici poate nu risca sa plece pentru 5000E afara pentru ca mia aia nu-l asteapta.

P.S. La ce te referi cand spui ca nu mai ai backup de la un punct? Ai de alergat pentru o amarata de excursie in strainatate, cu rezervari, bilete, acte daca pleci cu masina, la ce te asteptai in situatia ta?

Tocmai, că casa este (evident tre` să mai și plătesc pentru ea), și, oricât de stupid ar părea, spitalul ăla nu te primește înapoi pe același statut, tre să o iei de la capăt cu hârțogăraia, ba chiar posibil să mai trebuiască dat încă un rezi. Trist dar adevărat :smile:

Problema enervantă e că deși casa este, a rămâne în urmă cu facturile este cel puțin enervant, iar ceea ce a bulibășit Tora pe acolo nu se aplică. Ne-am obișnuit să îndurăm toate rahaturile poate poate o fi mai bine după aceea. Nu e normal și de-aia tot alerg să mă informez cum și-n ce fel pot să plec de aici :smile:

Nu caut motive să nu plec, caut soluții care să-mi asigure spatele. Nu sunt genul care să doarmă în stația de autobuz înainte de interviu, mi s-a mai spus că-s "cuconos" dar în fine, nu ăsta-i motivul :smile:

P.S.: Tora, medicii ăia au salariile alea sau acei bani sunt în curci, găini, "mici atenții" de la pacienți? Nu vreau să trăiesc așa restul vieții, me sorry :biggrin:

P.S.2: Chr, problema cu actele nu este că trebuie să alerg, m-am obișnuit deja, dar când faci acte într-o direcție ți se închid niște uși în spate. Nu știu ce meserie ai sau cu ce te ocupi, situația nu e nici așa roz cum pare de aici privind încolo. Și, trăgând linia, nu vreau să lucrez ca male nurse pentru ca peste 1 an de contract să fiu trimis acasă că nu sunt posturi disponibile în NHS, iar aici să mi se spună că tre iar s-o iau de la capăt. Cunosc cazuri de chirurgi care au plecat și când s-au întors, deși aveau toate condițiile îndeplinite pentru a da examenul de primariat li s-a spus sorry, dar trebuie să vă recalificați. Adică wtf.

Sincer dacă aș prinde să plec, aș rămâne acolo, pentru că rezidențiatul este la fel de lung, dar ești tratat incomparabil (de la statut până la salariu). Dar nu știi niciodată ce poate interveni.

Soluția evidentă și logică este înghețarea anului aici + plecat cu contract, dar sunt 1001 de mici probleme între astea două care nu pot fi presupuse, poate doar imaginate și modul de a-și rezolva problemele diferă de la persoană la persoană. I always use backup, sorry :smile:
 
Neo, in primul rand nu trebuie sa dai prin goarna ca pleci. Acte se pot face si fara sa porti ecuson cu "maine imi dau demisia". Iar pentru casa si facturi s-a inventat chiria. Parintii tai sau ai ei cred ca pot sa depuna efortul sa vina la 2-3 luni daca e cazul sa verifice chiriasii.

Cu examenul la intoarcere nu am idee care-i treaba. Dar la cum vorbeste lumea aici (din pacate mai multi de aici decat de acolo) nu ai de ce sa ai probleme si sa trebuiasca sa te intorci :smile:.

Cum spunea cineva mai sus, sfaturi poate sa dea oricine. Afli mai tarziu daca au fost bune sau proaste. Si mai tine cont ca nici cei care trag de tine sa stai in tara ca strainatatea nu-i de tine, nici cei care te ironizeaza pe aici ca gasesti scuze sa nu pleci nu isi vor asuma raspunderea in caz ca dai cu c*rul de pamant de-ti suna apa in cap.

Asa ca orice ai face incearca sa nu apleci urechea prea mult la forum ci la cei care pot sa dea sfaturi cu adevarat pertinente. Adica aia cu putere de decizie in cazul tau.
 
Criza nu ține de 3 ani, deci comparația între acum 2-3 ani și ultimul an nu e fundamentată. Dacă acum 2 ani când era încă foarte bine și piața era sus se făceau promovări fără măriri de salariu și angajații nu plecau înseamnă că nici nu o să primească vreodată ceva mai bun pentru că ei se mulțumesc orice primesc, nu cer, nu insistă și nu dau ultimatumuri.
Ăia care au cerut, au insistat şi au dat ultimatumuri au plecat sau au fost determinaţi să plece. Guess what, nobody cared. Tocmai fiindcă e o companie foarte mare şi nimeni, da' nimeni nu e de neînlocuit. Dacă din zece inşi pleacă 5, ăilalţi 5 muncesc ceva mai mult până se angajează alţii. Vrei să ştii altă fază şmecheră? Mara majoritate a echipelor sunt virtuale şi la nivel global. Echipa de suport X e împrăştiată în centre din toată lumea. Face unul din România gât? Zice că pleacă? Drum bun, angajăm om în India în locul lui. Sau în Egipt, sau China, sau Chile. Nu e centru în ţara aia? E, na, uite că tocmai s-a înfiinţat, se face training remote, prin conferinţă, şi gata. Repet, numărul departamentelor în care există posturi indispensabile sau care ar aduce pierderi simţitoare e foarte mic. Departamentul în care lucrez eu nu este printre ele.
Sunt lucruri pe care din varii motive le ignori; eu le ştiu, că le-am trăit. Negocieri? Se fac numai când îţi depui demisia, şi la mişto, pe promisiuni, ştiu asta din 6 surse de primă mână. Am şi participat la o astfel de "negociere", ca spectator în aceeaşi cameră.
După cum am zis, e ca la piață. Dacă ți se cer 10 lei pentru 5 nuci și dai banii fără să comentezi atunci nuca ajunge să coste 2 lei bucata, iar vorba este că nu e prost cine cere, prost e cine dă. Fă analogia singur.
Repet, asta e teorie. Practica e cu totul alta.
Nu mă bazez pe experiența proprie, după cum am spus sunt un angajat undeva pe la jumătatea unei companii mari, sunt zeci de mii mai buni ca mine și totuși nu sunt tratat ca o piesă de schimb, eventual una care se leagă cu sârmă (expresie românească) și se promovează la utilizare într-un loc unde se folosea una mai scumpă.
Felicitări; din câte scrii chiar te bazezi pe experienţa proprie :smile:
Esti un norocos cu compania aia in care lucrezi. Dar tu spuneai ca lucrezi pentru americani deci poate de-asta mentalitatea difera. Multe companii in Romania chiar trateaza angajatul ca pe un consumabil. Merge cat merge cu consum minim de resurse si continua sa mearga pana nu mai vrea sau nu mai poate, moment in care se schimba consumabilul.
N-are treabă cu ţara, ci cu compania. Sunt companii mici care tratează oamenii ca pe oameni, şi sunt companii mari care tratează oamenii ca pe obiecte (pixuri, calculatoare, etc.).
Eu am fost (poate inca sunt) consumabilul. Am fost in pozitia de take it or leave us si au fost momente in care am acceptat pentru ca am vazut castigurile pe alta parte (am fost prost ca am dat, ai zice tu), au fost momente in care am refuzat, am plecat, in locul meu a venit un om care nu avea idee ce face dar probabil invata repede si firma nu a dat faliment fara mine :smile:.
Nu puteam să o spun mai bine. E o situaţie de care mă lovesc şi eu. Managementuil e genial în arta asta de a susţine speranţa, şi cei care se satură sunt lăsaţi să plece. Au plecat oameni foarte buni, dar n-a suferit nimeni din cauza asta, pentru că în locul lor au fost angajaţi de două ori mai mulţi oameni în alte ţări, şi care în total fac aceeaşi treabă la probabil aceiaşi bani.
Tu ai ales sa lucrezi "mai mult noaptea", lucru pe care altii nu l-ar accepta decat pentru salarii de 5 cifre in E. Castigi atata? Daca nu, cat de ok ti s-ar parea sa spuna lumea ca esti un "care da, nu care cere" sub pretextul ca "parerea mea"?
Aici scuze, dar eşti un pic pe lângă. Şi eu lucrez mai mult noaptea, iarna asta înseamnă NUMAI noaptea (programul începe la 17:00). De ce am ales asta? Nu prea am ales, e o alegere de nevoie (plata aia suplimentară pentru orele de seară/noapte îmi este absolut necesară). Faptul că alţii ar accepta asta pe sume enorme sau nu mă lasă rece. Eu ştiu că nu e aşa. Tu presupui :smile:
 
Aici scuze, dar eşti un pic pe lângă. Şi eu lucrez mai mult noaptea, iarna asta înseamnă NUMAI noaptea (programul începe la 17:00). De ce am ales asta? Nu prea am ales, e o alegere de nevoie (plata aia suplimentară pentru orele de seară/noapte îmi este absolut necesară). Faptul că alţii ar accepta asta pe sume enorme sau nu mă lasă rece.
Nu sunt deloc pe langa, chiar asta am vrut sa evidentiez. E vorba de preferinte personale si de imprejurari. Si nu poti sa te bazezi pe experienta proprie pentru ca nu e relevanta pentru altul si pentru ca nu cunosti situatia lui.

Unii aleg sa lucreze noaptea, altii trebuie sa lucreze noaptea, altii nu ar vrea sa auda de asa ceva indiferent de salariu. Care greseste aici?

Omul care sta linistit in fata tastaturii si spune ca unul sau altul a gresit cand a semnat un contract, cand a acceptat o promovare, cand a preluat alte responsabilitati fara sa ia bani in plus si mai e si sigur de raspuns cu siguranta poate sa spuna care dintre aia de mai sus a gresit. Evident, ala care a ales altceva decat ar fi ales el. :smile:

Ca sa "traduc" in caz ca m-am exprimat prea criptic, alegerea ta de a accepta promovarea fara crestere de salariu e la fel de buna/proasta ca alegerea lui Adrian de a lucra noaptea sau ca alegerea mea de a lucra pe bani mai putini pentru ca invatam ceva. Totusi numai unul a avut ceva de comentat. :goofy:
Eu ştiu că nu e aşa. Tu presupui :smile:
Sigur? Am lucrat si eu noaptea si chiar pe bani putini. Pentru ca aveam nevoie de bani si nu imi permiteam sa fiu mofturos.
Fiecare are pretul lui. Intamplator cunosc o persoana chiar din orasul in care am copilarit cu atata drag care a refuzat o marire de salariu de la (atentie) 12.000E la 30.000E (!) si a preferat sa plece din companie (sau de pe postul respectiv). Stresul... A trebuit sa dea afara 3000 de oameni si urma inca o transa.
Cum spuneam, oameni si oameni. Nu-i nimic de presupus aici si trebuie sa accepti ca fiecare trebuie sa faca sau vrea sa faca altceva/altfel decat ai face tu.

Chestia asta e valabila si in cazul lui Neo. Nu trebuie sa faca ce a facut CrH sau altii. Daca nu pleaca in strainatate nu inseamna ca e un ratat care cauta scuze sau un incompetent. Exista medici buni si bine platiti si in Romania, poate vrea sa ajunga printre ei. E ciudat cum cred unii ca alegerile lor sunt atat de corecte incat cine nu le repeta automat greseste.
 
Care greseste aici? Omul care sta linistit in fata tastaturii si spune [...]. Evident, ala care a ales altceva decat ar fi ales el. :smile:
[...]
Totusi numai unul a avut ceva de comentat. :goofy:
Deja am ne-am înțeles că avem opinii diferite asupra subiectului, nu e nevoie să insiști. Dacă sunt singurul care a comentat nu înseamnă că sunt singurul care are acea opinie, ci doar singurul care s-a obosit să o scrie.
Exista medici buni si bine platiti si in Romania, poate vrea sa ajunga printre ei. E ciudat cum cred unii ca alegerile lor sunt atat de corecte incat cine nu le repeta automat greseste.
Demonstrează te rog că medicii sunt bine plătiți în România, oficial, cinstit, corect. Dacă nu iei în seamă plata în curci, urdă și slănină doctorii sunt săraci. Chiar și un șef de clinică care câștigă oficial 2500 EUR după 20 de ani de medicină are salariul cât un debutant în altă parte, iar Neo a zis clar că la el e vorba de 200 EUR. Ți se pare decent? Ești dispus să trăiești în locul lui următorii 5 ani pe 2-300 EUR lunar? Nu, poți doar să spui că poți trăi decent cu 200 EUR când doar chiria în București trece de 200 EUR, iar afară ar putea obține (cu șanse mari) 2500. Eu îl încurajez pe Neo să încerce la mai bine, tu îi spui că poate să sufere aici. Niiiice :frown:
 
Back
Top