Mmm nu știu dacă e senzaționalism. Mai degrabă mi se pare un foarte bun exemplu pentru cât e de dificilă conectivitatea la Internet în zonele rurale în State.
Distanțele sunt imense (sunt obligați să aibă cutia poștală la stradă, da' în zonele rurale nu-s rare cazurile celor ce se duc să-și ia plicurile din cutia poștală cu mașina, fiindcă altfel au 10 minute de mers pe jos de la casă până la poartă) și poate fi foarte costisitor să sapi și să montezi atâta amar de fibră pentru un singur consumator și abonament ieftin.
Apoi, ISP-ii sunt puțini, borderline monopol + înțelegeri între ei (ilegale, dar mna, land of the capitalism) să nu-și încalce teritoriile, și atunci ești la cheremul unui singur operator să te conecteze dacă vrea și dacă-i iese lui business-ul cu tine, și la ce tarife de conectare vrea mușchiu' lui.
Iar un gigel care s-a enervat și și-a tras rețea „de cartier” (dar cu niște zeci de kilometri de fibră pentru câțiva „vecini”) că altfel nu s-a putut, asta e o poveste de succes pentru aspirațiile americane legate de antreprenoriat, de underdog care se luptă cu sistemul.
Că asta e încă o picătură în oceanul poveștilor care de fapt nu schimbă nevoia de digitalizare și conectare a zonelor rurale sau practicile abuzive monopoliste ale corporațiilor mari sau eficacitatea programelor guvernamentale cu impact social, asta e altceva.
Am însă dubii despre partea cu „țară civilizată”