Nu-s convins că înțeleg ce vrea să spună dl. director editorial al Ziarului Financiar, dacă chiar are vreo opinie ce o împărtășește prin acel mesaj. Mi se pare, însă, că ar susține ideea că economia trăiește din consumul populației. E o direcție greșită și foarte periculoasă: pe asta s-a bazat și statul român când a mărit TVA-ul - taxa pe consum.
Motorașul economiei ar trebui să fie IMM-urile: multe, agile și, în majoritatea cazurilor, profitabile. Populația ține banii la bănci în depozite, banii devin surse de finanțare pentru IMM-uri, se învârt prin economie într-un mod eficient și se întorc sub formă de profituri, taxe, salarii, dobânzi și rata la credit. Toată lumea câștigă când cineva are o idee bună și chef să facă profit cu finanțarea unei bănci.
Să impozitezi consumul și veniturile populației e o prostie cruntă, lovind direct în consumatorii finali și indirect în toată economia. Ei ar trebui să fie cei mai protejați pentru ca să rămână cu cât mai mulți bani, să aibă ce cheltui pe obiecte de strictă necesitate și bunuri de lux, și să le mai și rămână ca să-i lase la bancă pentru susținerea lanțului de mai sus. Dar băncile sunt lacome și, dacă cu firmele nu le merge, las' că fraierim poporul. Că și au destui clienți: momiți de oferte care mai de care mai atrăgătoare, cu o cultură financiară zero barat, văd doar că se înghesuie băncile să le dea bani foarte ușor și la fel de plăcut e să fie cheltuiți. Plus obsesia simțului proprietății (casa și mașina ca să te simți om realizat), plus deciziile proaste de a lua credit pentru vreo petrecere grandomană sau mers în concediu, plus orizontul de timp foarte scurt în care își fac balanța de venituri și cheltuieli, plus neatenția la semnarea contractelor și necunoașterea drepturilor lor, etc.
Mă tot îmbie ING-ul să-mi consolidez liniile de credit de pe carduri într-unul mare și, cică, mai avantajos. Nu-s prea convins că-mi vor binele la fel de mult pe cât își doresc încă un cotizant în promoția asta cu „omul mare”. La cardurile actuale, cheltui când am nevoie, rambursez cât de repede și cât de mult pot, fără penalități; de exemplu, luna viitoare voi putea să-mi anulez complet toate datoriile rămase, că suma nici nu e așa mare. Dar la reeșalonare, ăla e clar credit cu rambursare pe cine știe câți ani, la care am impresia că mi s-a făcut o favoare că plătesc mai puțin lunar; când colo, grosul plății e dobânda la suma rămasă, și doar un pic mai e suma cu care se reduce datoria. Și tanti de la ING credea că, de la rambursările mari de până acum (cu care returnam o cheltuială mare în câteva luni), mă voi uda tot să aflu că pot plăti doar câteva sute de lei pe lună pentru următorii Ț ani. O rly?