Mie unul mi se pare că, pentru un începător, să-l trimiți să-și baleieze ochii spre niște mari maeștri sau niște maeștri wannabe e cam degeaba, fiindcă începătorul nu are încă mecanismele prin care să înțeleagă ce vede. Se poate uita la o mie de poze pe zi și foarte probabil că-i va fi extrem de greu să disece fiecare fotografie ca să înțeleagă compoziția, și expunerea, și post-procesarea. Dar îi va fi mai ușor să învețe dacă-l trimiți la niște lecții prin care chestiile astea se învață pe rând, cu niște obiective intermediare realizabile, și abia mai încolo un pic să înceapă să se uite și la profesioniști ca să poată să recunoască din ceea ce a învățat. Poate unii pe-aici sunt genii și au învățat artă fotografică din consum de fotografii celebre, da' pentru mine a fost o realizare să recunosc când o fotografie a fost făcută de la nivelul ochiului sau când de la nivelul buricului, și de ce; sau să ghicesc distanța focală, ca să nu mă întreb „mie de ce nu-mi ies portretele așa” când tot ce am e un 18-55 și compar rezultatul cu portrete făcute cu 85 sau 105. Adică nu știu, voi când ați învățat să conduceți v-ați așezat la TV și v-ați uitat la Formula 1 două zile și dup-aia gata, ați fost buni de condus, sau ați exersat pe rând diverse chestii, de la reglarea scaunului și oglinzilor la plecarea de pe loc și oprirea, la cum se ia o curbă și așa mai departe, și mai încolo ați început să le legați într-o parcare goală, și dup-aia v-ați băgat în trafic unde ați mers mai încet ca bicicletele, și v-ați dat seama că probabil nu veți fi vreodată piloți de Formula 1 așa că poate n-ar trebui să vă raportați mereu la ei, ci la unii cu un nivel de experiență accesibilă pentru genunchiul broaștei unde vă aflați?
Așa că pozați urâți/urâte. 