Ăia de rasă nu-s așa rezistenți ca ăia de vizuină (nici ăia nu-s prea rezistenți ca indivizi, da' sunt rezistenți ca populație, că doar se înmulțesc ca iepurii dacă au ce mânca). Totuși ce găsești pe la noi prin magazine sunt corcituri, și-s mult mai zdraveni decât cei de rasă pură. Vaccinează-i întâi (iepurii se vaccinează cam o dată pe an) și atenție la căpușe și alte chestii de prin iarbă - au ceva instincte de curățare de paraziți, da' trebuie să mai ai grijă și tu, mai ales pe frunte, unde blana e groasă și nu pot să ajungă prea bine - de-aia poți să-i mângâi cu orele pe frunte, că e singura zonă unde nu pot ajunge cu dinții, și instinctul social le zice că trebuie să se ajute unii pe alții. Vezi că dacă au chef pot sări mai sus decât credeai, pot alerga mai repede decât credeai, pot zgâria, lovi și mușca destul de serios pentru un animăluț pufos de 2 kile, iar unii sapă. Ăia mai mici sunt mai pretențioși la temperatură, dacă-i lași afară noaptea trebuie să aibă un loc uscat unde să se facă grămadă ca să se încălzească. Cum zice și Thor, dacă le dai drumul pe o suprafață ceva mai mare îi aduni cu uliul.
Învață-i să vină înapoi lăsându-le cușca deschisă în grădină și cu hrana preferată înăuntru. Ceva ce nu găsesc în grădină. Al meu se omoară după chestii dulci - fructe uscate, îl aduni de prin casă în 5 secunde când aude că-i torni așa ceva în bolul de mâncare. Cel mai bine ar fi să-i lași câteva zile în iarbă dar în cușcă, să se obișnuiască cu zona. Nu te aștepta să țopăie fericiți chiar din primele minute când le dai drumul. Dacă nu cunosc împrejurimile de obicei se pitesc sub ce văd cu ochii, și ies abia când văd că nu e un pericol. Al meu stă 2-3 ore sub pat când îl duc la ai mei, abia după asta începe să vadă ce poate să facă.